Mediu
Uneori cerului i se face lehamite
De cîți oameni buni trebuie să primească
El nu are - ca adulții de-aici- psihologi care să-i spună
Cum se tratează sindromul burn out
De aia noaptea pîndește copiii care n-au învățat
Cum să facă nod la șireturi
Le fură și face din ele o funie
Dimineața-l găsești spînzurat de un turn de telecomunicații
Ai crede că la cîte lucruri bune a făcut cît a trăit
Ar merita să fie înmormîntat creștinește
Dar nu.
Cîțiva nori cîntă popește pe nas
Și-l coboară rapid în pămînt
Să nu prindă de veste
Cei ce vor de pomană
023712
0
reușită personificarea cerului găsit spânzurat și "înmormântarea" sub potopul care-l face una cu pământul.
textul se vrea, cred, o meditație asupra fenomenului de epuizare tot mai accentuat, la cedarea psihică mai ales și modalitatea de ieșire din criză, iată, prin măsuri care șochează.
pe mine, textul acesta m-a prins. este foarte frumos!