the wind cries mary

“Will the wind ever remember The names it has blown in the past” cînd eram copil mi-era frică să cobor în beci nu răzbătea niciun firicel de lumină cartofii vechi dăduseră-n colț colții mi se păreau un fel de mîini pe care le întindeau morții să mă cheme la praznic eu nu eram pregătit să plec de lîngă ai mei ai mei spuneau că sunt pregătiți să plece de lîngă ai lor puneau deoparte casînci și prosoape cînd tuna făceau semnul crucii în grabă de parcă ar fi plătit aratul de primăvară și uite-așa te trezești că-ți lipsește tot ce-ai urît serile în care stăteai în genunchi lîngă pat mintea-ți zbura la mămăligă cu zahăr păduchele calului scobai porcușori după patru bucură-te marie pierdeai șirul și nu mai știai dacă e ziua misterelor de slavă ori de durere zilele în care udai cu năduf via cîte-o găleată cu apă la un butuc 20 de butuci 20 de feluri în care-ți spuneai las’ c-o să vadă ai mei cînd o să cresc și n-o să mai aibă cine să ude ai crescut și nu mai e nimeni să vadă că nu mai ai butuci de udat înainte credeai că pămîntul îți dă de toate dacă ești bun cu el nu te-a învățat nimeni pămîntul nu dă doi bani pe cine-i bun pentru că n-are memorie de ciudă îți faci o altă sfîntă treime poate jimi hendrix jim morrison janis joplin de fiecare dată cînd cineva moare după o suferință mai lungă îți spui poate e mai bine așa dar nu vei ști niciodată dacă ultima gură de aer aduce eliberarea sau e doar un fel de a spune cu spaimă mai lasă-mă doamne încă zi