Poezie
De deochi
-mamei-
1 min lectură·
Mediu
O poveste într-o lacrimă de copil
E mâna mamei ce îmi zice de deochi...
Așa târziu,
Ca un pămătuf din șoapte
Murdărit cu pastă și cu pocăință.
Dor ochii
Blestemați cu puterea de a ignora,
Cufundați în placenta viselor,
Cruntele cearcăne materne.
Plouă haotic la geam,
Înăuntru, moment de liniște.
Mama mea
E adierea sărutului Lui Dumnezeu pe buzele efemere,
Iar eu,
m-am mărit!
Și, poate,
Tot ce ne mai leagă
E acest joc rural de-a goni spiritele.
Ce vulgar!
Eu simt palma ei scorțoasă
Iar ea,
Cu inima unsă de mulțumire,
Prelungește delirul
Peste fruntea mea
„atât de frumoasă”
-Să fugă deochiul!
(7-ian-2003)
044.014
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Emil Tudorache
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 104
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 27
- Actualizat
Cum sa citezi
Emil Tudorache. “De deochi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/emil-tudorache/poezie/35287/de-deochiComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
din zgarciul nasului,
din umerii obrajilor!
Frumos prins momentul de apropiere sufleteasca!