Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

De deochi

-mamei-

1 min lectură·
Mediu
O poveste într-o lacrimă de copil
E mâna mamei ce îmi zice de deochi...
Așa târziu,
Ca un pămătuf din șoapte
Murdărit cu pastă și cu pocăință.
Dor ochii
Blestemați cu puterea de a ignora,
Cufundați în placenta viselor,
Cruntele cearcăne materne.
Plouă haotic la geam,
Înăuntru, moment de liniște.
Mama mea
E adierea sărutului Lui Dumnezeu pe buzele efemere,
Iar eu,
m-am mărit!
Și, poate,
Tot ce ne mai leagă
E acest joc rural de-a goni spiritele.
Ce vulgar!
Eu simt palma ei scorțoasă
Iar ea,
Cu inima unsă de mulțumire,
Prelungește delirul
Peste fruntea mea
„atât de frumoasă”
-Să fugă deochiul!
(7-ian-2003)
044003
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
104
Citire
1 min
Versuri
27
Actualizat

Cum sa citezi

Emil Tudorache. “De deochi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/emil-tudorache/poezie/35287/de-deochi

Comentarii (4)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

NS
Nicoleta Stefanescu
Fugi deochi dintre ochi,
din zgarciul nasului,
din umerii obrajilor!

Frumos prins momentul de apropiere sufleteasca!
0
@stanescu-elena-catalinaSE
frumos
0
@geronimo-trascauGT
Geronimo Trascau
Incepi sa intelegi!
Acum poate stii de ce sunt asa cum sunt!...
0
@emil-tudoracheET
Emil Tudorache
Nic, Mae, Bogdan va multumesc pentru comentarii si ma bucur ca v-a placut!

PS> Bogdan, nu la tine nu voi intelege niciodata! La tine e alta situatie! MEy!
0