Poezie
Un ultim surâs
pt Diana Mădălina Georgescu (Armonie)
1 min lectură·
Mediu
Am zeci de formule, de definiții
Să sfârșesc universul chiar de astă seară…
Dar nu pot! Când sânii tăi de carne
Plâng întuneric, pătați cu sărutări și ceară.
Mai cântă-mi un vers din balada
Ce-am scris-o în priciul din Caraiman,
La focul din sobă ce topea materia.
Adu-ți aminte, te rog, cum tăceam
Lângă cruci alcolizați de frig și vodkă!
Cum hărțuiam fantasmele sodomizate
De razele selenare, iar muntele certa pre noi:
Cutezi să mă calci, bă?
Adu-ți aminte de trenul rupt parcă
Dintr-o veche alchimie ce spinteca,
Precum un fascicul pierdut prin neant,
Nemateria.
Numai noi vom cunoaște ce-a fost atunci.
Numai noi vom ști ce-am vorbit lângă cruci.
Numai noi vom privi melancolici peste ani
Rememorând într-un surâs idila pe care,
În rest, n-ai da doi bani.
Câtă aroganță! Îmi șoptește din colț un gând.
Cum se face ai zeci de formule, dar zaci la pământ,
Cunoști tot și totuși ne mai păsuiești o secundă
Cu viața în oase, cu moartea la trântă?
Cutezi să ne sperii! În lanțuri vei fi pus…
Mai ai răgaz de-un ultim surâs.
(30-ian-2002)
0183710
0

Sau macar daca n-ai fi scris dedicatia aia...parca ati face agorasex...(stii tu ce-i aia:))