Elisabeta Graur

Florin,
Și în sufletul meu „una din părți e grevată de vină”. Am trăit și eu acele clipe, cu disperarea neputinței de a opri acea nebunie... De aceea am și spus că fiecare trebuie să plătească pentru ceea ce a făcut (tare mă tem că am fost greșit înțeleasă!). Doar că eu am prezentat și cealaltă parte a vieții lor (care nu-i absolvă, repet, de vini pe care le au!). Am mai dezvăluit undeva, pe aceste pagini, că am făcut Facultatea de Drept (București, 1985). Eu chiar sunt o persoană pentru care cuvântul „dreptate” are greutate... De aceea am spus că sper ca istoria să prezinte corect faptele...
Doar că și sufletul își are locul lui... Eu am prezentat acele aspecte care m-au marcat în copilărie. Repet, nu am rude mineri. Dar am trăit, în primii ani din viață, printre copiii lor. Eu nu am exagerat cu nimic scriind aceste „Gânduri”. Am avut prieteni care au rămas fără părinți (chiar mame!) sau alte rude în urma accidentelor din mină. Ceea ce am scris e doar o firimitură din pâinea lor cea neagră...
Uite, nu știu de ce îmi vine acum în minte felul în care îi primeau romanii pe acei care se întorceau victorioși din campaniile militare (pe Pompei, de exemplu): în tot alaiul acela fastuos, în carul în care se afla învingătorul era și un sclav public care-i șoptea acestuia la ureche faptul că e un simplu muritor, ca toți ceilalți, și că toate lucrurile lumești vor avea un sfârșit. Eu când spun sau fac ceva (orice ar fi acest lucru) mă gândesc că sunt un simplu om. Toți suntem așa... unii mai buni, alții mai răi... Are cine să judece.

Viorel Sorin,
Și eu sunt „consumator” de scrieri, nici pe departe altceva. Faptul că-mi mai așern gândurile pe aici nu-mi schimbă nicidecum acest statut (care-mi și convine, de altfel). Părerea ta contează foarte mult, așa cum contează orice altă părere lăsată aici. Iar eu îți mulțumesc pentru ea. Îți mulțumesc și pentru că m-ai făcut să zâmbesc (știi, cu „ziua marinei militare”:))

vă mulțumesc pentru că mi-ați citit gândurile și pentru semnele lăsate.
cu prietenie,
anamaria

de fapt,ai vorbit despre îngeri... și despre
\"toată familia lor de umeri zburători/
și surâsuri gotice\"
iar mie tare îmi mai sunt dragi îngerii.
și acest poem e frumos și sensibil și mi-a plăcut și \"aplecarea lor către noi\"...
eu cred că ei sunt alcătuiți din mirări, din curcubeie bine amestecate încât nu mai vezi decât alb (știi, ca discurile acelea de la ora de fizică) și din dragoste... din foarte multă dragoste...

anamaria

Felicitări și din partea mea!
Am citit cu plăcere nu doar aceste epigrame, ci și alte texte de aici. Mi-au plăcut, așa cum mi-a plăcut și sinceritatea din comentariile dumneavoastră, întâlnite pe alte pagini.
Abia acum las un semn. Felicitări din nou!
anamaria

Emil,
tu ești mereu alături de sensibilitatea mea și îmi ierți mai ușor \"abaterile\" de la tehnica scrierii, iar eu îți mulțumesc.
Poate că paragraful al doilea nu-și avea locul în text. L-am așezat acolo doar pentru a-l face pe cititor să înțeleagă faptul că nu sunt \"de partea\" nimănui... că deși deplâng partea întunecată a existenței lor, consider că greutățile vieții nu absolvă pe nimeni de răspundere pentru faptele comise. Nu știu ce s-a înțeles...

Ramona,
îți mulțumesc pentru faptul că ești mereu alături de mine și rămâi alături de textele mele... ți-am mai spus eu: primul meu critic și, deci, cel mai important :)

Vă mulțumesc, dragi prieteni, pentru cuvintele frumoase lăsate aici.
cu drag,
anamaria

Mihai Robea,
mulțumesc pentru cuvinte. Ei, sensibilitatea nu poate ține loc de calitate, când vorbim de un text. Uneori (atunci când e în exces) poate chiar dăuna, nu-i așa? :) Mă bucur că vă place Tatiana.

Anni-Lorei Mainka,
nu am rude mineri. Doar că ochii mei de copil receptaseră niște imagini. Iar acum, cu ocazia tragediei de la Petrila, aceste vechi imagini m-au năpădit. De aceea am scris. Într-un fel, Leonard Ancuța are dreptate. E vorba de un \"context\". Am vrut să spun, însă, că e \"context\" doar pentru noi, cei de departe... care aflăm, cu ocazia vreunui accident, despre viața lor. Evident, au și ei părțile lor \"negre\" (nu doar de praful de cărbune)... toți avem...

Ecaterina Bargan,
e adevărat, e cam banal titlul. Doar că aceste cuvinte chiar reprezintă \"gândurile\" mele. Mă bucură că am stârnit emoție, ca și acel \"mai trec\". Eu aștept. :)

Vă mulțumesc tuturor pentru cuvintele lăsate aici. M-au impresionat.
anamaria

Laurențiu Ion,
mulțumesc pentru trecere și pentru cuvinte. Știu că nu am o tehnică potrivită și că am multe scăpări... În general, scriu \"cu sufletul\" și, de fapt, cred că e vorba despre \"acel sentiment\" la care faceți referire. El e cel care mă determină să aștern, când și când, câteva cuvinte pe hârtie.
Mulțumesc din nou.
cu respect și prietenie,
anamaria

Dana Banu,
nu am ce ierta. Dimpotrivă. Trebuie să-ți mulțumesc. Cunosc nivelul textelor mele și mă bucură orice comentariu sincer. În special cele care mă ajută să înțeleg ce nu e \"în regulă\" cu ele.
Nu mă sperie \"demolarea\" textului. :) Fiecare poate spune ce simte. Așa am făcut și eu: am scris ceea ce am simțit.
Mulțumesc din nou,
anamaria

Anca Beidac,
accept orice opinie cu privere la textele pe care le postez aici. Apreciez părerile sincere. Dar pe text, te rog! Că nu-ți place, am înțeles. În rest n-am mai înțeles nimic pentru că, atâta vreme cât nu te referi la text, \"mă pierzi\"... timpul nu-mi prea permite să mă... risipesc.
mulțumesc pentru trecere și pentru părere,
anamaria

Ioana,
mulțumesc și regret că te-am întristat. Apreciez sensibilitatea și veselia pe care le reverși pe acest site. Ești o persoană deosebită.
cu prietenie,
anamaria

scuze
\"aș spune\", evident...

Firan Mihaela,
mulțumesc pentru oprirea pe textul meu. Dumnezeu să-i odihnească! Tu faci parte dintre cei care știu...
cu prietenie,
anamaria

Mai întâi mulțumesc editorului care a trecut textul la \"recomandate\". M-a surprins plăcut.

Victor Potra,
chiar asta este textul meu: o felie de viață. Imaginile din copilărie ne marchează pe fiecare dintre noi, definindu-ne. Poate de aceea eu vibrez altfel la nenorocirile acestor oameni. Mulțumesc pentru cuvinte și susținere.

Jianu Liviu-Florian,
mă bucură faptul că am reușit să induc emoție celui care citește. E tot ce pot face pentru cei rămași acolo, în Vale.

Leonard Ancuța,
mulțumesc pentru sinceritate. Eu apreciez această calitate. O găsesc rar, în ultima vreme. Aș spunea doar că este \"context\" doar pentru cei care nu au fost \"atinși\", într-un fel sau altul, de ceea ce se întâmplă acolo... Pentru mineri acest \"context\" se reduce la un cuvânt: \"viață\".

Dana Banu,
mulțumesc pentru aprecierea textului. E adevărat, l-am scris \"dintr-o suflare\" revărsându-mi în el aduceri-aminte și disperări. În viață sunt lucruri pe care nu poți să le uiți și lucruri pe care nu vrei să le uiți. Amintirile mele cu mineri se înscriu în ambele categorii...

Mulțumesc tuturor pentru oprirea asupra gândurilor mele și pentru semne, deopotrivă.

cu respect și prietenie,
anamaria

am fost alături de năstrușnicul tău teoretician și am urmărit cu interes fapta lui de... haiducie. :)
Citesc în continuare, cu plăcere, textele tale. (Ai grijă, asta e un fel de-a spune: \"sunt cu ochii pe tine\" :))
cu prietenie,
anamaria

scuze,
\"împărțit-o\", în sensul de \"împărtășit-o\", evident!
Iar am fost cu capu-n traistă! :)
anamaria

Dragii mei prieteni Emil și Emil,
vă mulțumesc că îmi sunteți alături... înseamnă mult pentru mine...
Fără a avea pretenția că e un text grozav, mi se pare și mie puțin nedreptățită Maria...
Într-un fel îmi pare rău că am \"împărți-o\" cu alții... poate făceam mai bine să o păstrez doar pentru mine...
Domnule profesor, promit să elimin acel cuvânt... Dar nu cred că asta va salva textul de la încadrarea primită... Trebuie să mă mai gândesc la ceva... nu știu la ce...
cu prietenie și recunoștință,
anamaria

Maria,
mulțumesc că te-ai aplecat asupra textului meu. și pentru semn, deopotrivă...
Mariei din acest text i-am dăruit o bucățică din sufletul meu, așa cum fac eu mai mereu când creez un personaj, exagerând, deseori...
Dar cred că nu am fost o \"mămică\" prea bună pentru Maria... e \"sechestrată\" la \"atelier\"... :(
Poate am să încerc să o \"cizelez\", cumva...
cu prietenie,
anamaria

Ioana,
pentru acest poem ai din partea mea o stea mare, mare și luminoasă!
Ai redus atât de mult totul la esență și mă bucur să-ți văd sensibilitatea ascunsă dincolo de \"vitejia\" ta declarată pe paginile \"agoniei\".

\"doar că el nu știa
ce e un albastru văzut
din afară.\"
Sunt versuri alături de care orice biet cuvânt al meu îmi pare prea în plus...
mulțumesc pentru plăcuta lectură,
anamaria

Emil,
uite, eu am să-ți mărtusisesc ceva, în calitate de simplu cititor al tău. Mie îmi place stilul tău, ți-am mai spus că apreciez foarte mult fina autoironie pe care o presari ici și colo în text. Nu agreez nici eu personajele (și nici persoanele! :)) care se declară atotștiutoare. Dar sunt situații când astfel de \"autoaprecieri\" îți stârnesc zâmbete. Atotștiutorul tău personaj îmi pare că așteaptă deseori confirmări, încurajări... sau a treia bere... Are nevoie să fie ascultat dar și să se asculte. Mie îmi pare că \"face pe viteazul\".
\"Dați-i omului o mască și vă va spune cine este.\" Cred că Oscar Wilde te-a învățat să te \"ascunzi\" puțin după acest personaj pe care l-ai creat... În felul acesta mie mi-ai spus cine ești, prietene...
Uite, am să fiu sinceră până la capăt și-ți voi mărturisi că \"Un student trădat în dragoste\" a fost puțin... altfel decât scrierile cu care mă obișnuisem (obișnuisei)... poate puțin mai... plictisitoare. :) În fapt, erau acolo lucruri relativ banale și parcă trebuia să mai faci un \"ceva\" să evidențiezi textul... nu mă întreba ce, că nu-s critic și nici scriitor. Sunt simplu cititor și acolo, oarecum, m-am plictisit. Dar toate celelalte texte ale tale mi-au plăcut foarte mult și îți mulțumesc, din nou, pentru plăcuta lectură.
Prietenul nostru comun (de câte 50%) Octavian Paler spunea că \"Dacă încetezi să judeci, singura soluție este surâsul\". Iar eu am să surâd și am să-ți mulțumesc încă o dată pentru plăcuta lectură prilejuită de scrierile tale. :)
anamaria

Emil,
tare mai ești tu norocos având un asemenea teoretician lângă tine. La toate se pricepe și ai la cine apela când ești în impas! :)
Am citit cu aceeași plăcere fragmentul și îți mulțumesc, din nou, pentru zâmbetele prilejuite de această lectură.
Cu prietenie,
anamaria

Dom\'soara Anamarie,
Baga-mi sulita si mie
Daca ai marinimie
Si-un \"zbenga\"-n tipografie.
(Ioana Geier)

Că tot e criză... mondială:

Ioana, tu n-ai înțeles?
Doar cu acul găuresc!
Eu la arme resimt criza
Sulița e la... Diviza!

cu prietenie,
anamaria

În loc de mână-un ac
Mi-ntinzi pe uliță,
Dar eu îți vin de hac:
A mea e suliță!
(Ion Diviza)


Eu n-aș băga prea tare mâna-n foc
Că sulița ce-o ai e mai potentă:
Când anii trec se pierde din... elan
Și sulița rămâne repetentă.
anamaria :)