Din nou, despre Întoarcere
Sunt zile când mă întorc, pur și simplu. Fără legătură cu vreo madlenă. Și fără legătură cu mirosul de explozibil al imaginilor de război care apar pe toate ecranele (și, deci, nici despre pușca lui
EGElisabeta GraurPrimăvară cu cireși fără îngeri
Virusul acesta a pus o virgulă între noi și viață. Necesară, spun unii, pentru ca - după ce respirăm adânc, așa cum am învățat în școala primară că se face la virgule, - să ne continuăm viața de
EGElisabeta GraurDezlegare la îngeri
Singurele oglinzi în care ne mai privim, de o vreme, sunt vitrinele. Și vedem doar poleiala hainelor. Zâmbetele – dacă există – se pierd undeva, în urmele de ploaie de pe sticla murdară. Iar
EGElisabeta Graurfauvism
Începutul semănase cu fauvismul lui Matisse. Spontan. Culori tari, neprelucrate. Sălbatic și pur, neamestecat. Și sincer, mai ales sincer. Uite, nu exagerez deloc: amintește-ți că, pe atunci, și tu
EGElisabeta Graurout-of-the-way. visul din bibliotecă
furișată pe fereastra bibliotecii noaptea își adună întunericul îngrămădindu-l în lungi umbre ale dimineții „ia-ți fantasmele tale și umblă!” îmi cere ziua ce se deschide mereu la aceeași
EGElisabeta Graurcamera cu îngeri. despre dragoste
apăsam clanța grea, din fier rotunjit, bine cizelat și pășeam atentă peste pragul mare, de lemn așa începeau, pe atunci, serile vacanțelor de vară mă întâmpinau icoanele de pe pereții albi și
EGElisabeta Graurlăuntric
M-am născut în Valea Jiului și nu-mi pot imagina un loc mai potrivit unde să fi venit pe lume. Și munte, și vale, și deal, și ape limpezi în amonte de orășelul înnegrit de fum, și cete de copii pe
EGElisabeta GraurLibație
Toamna noastră s-a născut bătrână, copile! Deja a uitat unde a îngropat câțiva trandafiri iar acum a adormit în balansoar, lăsându-ne creioanele colorate în grijă. Așa că, am desenat o căpiță să
EGElisabeta GraurViața ca o carte cu poze
Îi privești mai întâi coperta și, cu nerăbdare, întorci primele file. Te copleșesc imagini, cuvinte, sentimente. Treptat, pozele din carte se golesc de culori iar cuvintele sunt tot mai multe,
EGElisabeta GraurGânduri
Recentele ”răscoliri” în culisele sclipitorului aur al gimnasticii românești mi-au readus în memorie romanul „Torturați-l pe artist” al lui Joey Goebel. În povestea lui Goebel, ineditul constă în
EGElisabeta GraurGânduri
Ploile de dimineață îl găseau mai mereu cuibărit într-un vis. De fapt, îl trezea cântecul acelui zâmbet, ca o chemare: pic, pic! pic, pic! Ieșea la geam și zâmbea și el, așa cum zâmbești unei
EGElisabeta GraurVânzătorul de înghețată
Toți îl iubeam. Îl întâlneam în vacanțele de vară, la intervale de câteva zile, pe ulițele din satul bunicilor. Împingea toneta pe a cărei vopsea scorojită încă se mai distingeau biluțele colorate,
EGElisabeta GraurAltfel, despre Nichita Stănescu: „ask the circle to forgive you”
Cere-ți cercului iertare și apoi inventează-l pe El, așa cum vrei. Nu-ți fie teamă că greșești! Nu se supără niciodată. Din înălțimile sale zâmbește mereu îngăduitor. Dar pentru că „nicio pasăre nu
EGElisabeta Grauriarna asta va ninge cu zăpezile noastre
va cădea prima zăpadă peste tine peste regina-nopții ce-ți crește pe piept ca și cum i-ai ține în palme rădăcinile mă gândesc că e bine că ți-am lăsat căciula brumărie pe cap și ți-am pus
EGElisabeta Graurscrisoare de ziua ta
mă cunoști sunt eu cea care în urmă cu mult timp purtam cu mândrie cravata de pionier o primisem cu un an mai târziu decât sora mea și refuzasem să înțeleg că vârsta era de vină mai ales că eu luasem
EGElisabeta GraurGânduri
M-am născut în Vale. Printre lucrurile care mi-au desenat începutul de viață s-au numărat munții care se înălțau din spatele grădinii, Jiul care ducea în apele sale o parte din negrul cărbunelui,
EGElisabeta GraurDespărțirea
Prolog Toți avem aripi... Unii aveți aripi mari desenând deasupra noastră zboruri îndrăznețe și înalte... Alții avem aripi mici încercând zboruri terminate în genunchi... dar o luăm mereu de la
EGElisabeta GraurRaftul cu jucării
Din boxele supermarketului curge o melodie caldă. În fața raftului de pâine mă opresc, atentă la acorduri. Parcă-mi amintesc de... -Imediat aducem pâinea. O scoatem din cuptor în câteva
EGElisabeta GraurVisul
Se făcea că... Lăsă în urmă tufele de trandafiri, mângâindu-l cu privirea pe cel cu petale mov căruia frumusețea îi insuflase viață așa cum făcuse demult cu Galateea. După ce ieși pe poartă
EGElisabeta GraurPoveste adevărată
Uite, am hotărât să nu mai scriu povești... Pentru că ați putea crede că eu, adultul, stau mereu de-o parte și las doar copilul să vorbescă... parcă mi-aș ascunde viața, în viața lui... Totuși
EGElisabeta GraurPoveste cu fluturi
Pentru că în anul acesta fluturii voiau să plece mai devreme, se gândise să-i ascundă pentru un timp. Putea să-i strecoare într-un cântec dar erau toate atât de triste încât lacrimile nu o lăsau să
EGElisabeta Graurm-am făcut copil
azi-noapte mi-am împreunat visele în palme și ți-am cerut iertare pentru tot apoi m-am făcut copil l-am luat pe Dumnezeu de mână și am plecat să ating curcubeul
EGElisabeta GraurPoveste
Îți voi spune o poveste... Începe cu „a fost odată”, așa cum încep mai toate poveștile, dar unele părți din ea s-ar putea să-ți pară plictisitor de cunoscute pentru că demult, când m-a durut prea
EGElisabeta GraurAfișe electorale
Azi am luat „în piept” orașul... Am profitat de weekend, de soarele care se revarsă peste noi tot mai nestânjenit de ozonul împuținat de atâta civilizație, de copilul care-mi zâmbea în suflet
EGElisabeta GraurTatălui meu
Prima amintire cu tine este atât de veche, încât pare de pe alt tărâm... Eram mică, foarte mică și mă țineam de gratiile pătuțului în care îmi petrecem, pe atunci, marea parte a timpului. Tu te jucai
EGElisabeta GraurGara mea
Mi se întâmplă mereu.. Mă trezesc puțin înaintea zorilor - ca și cum aș fi foarte preocupată de întâlnirea cu primele cioburi de lumină - și nu știu dacă e vis sau aducere-aminte. Jucam șotronul pe
EGElisabeta GraurDespre mine
Cred că e vremea să vă povestesc despre mine... Iar în timpul acesta, neavând altceva mai bun de făcut, eu am să încerc să mă regăsesc... poate de data aceasta am să dau de mine... Trebuie să știți
EGElisabeta GraurScaunul din lemn sculptat
Se făcea că eram în biserica din satul bunicilor... Îngenuncheată în fața altarului, mă rugam. Nu știu ce îi ceream lui Dumnezeu, dar știu sigur că era ceva despre iubire. Orice altceva i-ai cere,
EGElisabeta Graurție
azi nu mi-am fardat iubirea îmi intrase pe geam curcubeul și de uimire am uitat iubirea mea e uneori stridentă asemeni țipătului unui pescăruș dar tânguirea mării acoperă tânguirea
EGElisabeta GraurVis
noaptea trecută te-am visat se făcea că globul pământesc nu era mai mare decât cupola unei biserici iar noi eram așezați pe el undeva pe la tropice îmi spuneai despre noi ce distanță câți
EGElisabeta GraurAmintirea copilăriei mele...
Ce gust are pentru tine amintirea copilăriei, cititorule? Și ce simți când te gândești la copilul cu ochii mari și mirați de lume, care-ai fost? Pentru mine copilăria are gustul cojilor de pâine
EGElisabeta Graur