Elia David

Imi place.
Asa zic si eu, \"binecuvântat fie bărbatul\".
Ne-aparat.:)))

Ti-am spus ca-mi place cum scrii - aici, reusesti sa creionezi, cu destula dibacie, o atmosfera de basm, de dragoste dulce. Dar alegi, nu stiu de ce (pot doar presupune)o formula care indeparteaza o mare parte a cititorilor zilei de azi...
O sa ma duc si la celelalte (parca doua)texte recent postate.

Lasa, ca nu e rau sa ai 18 ani. Se cheama ca esti major in poezie (ludica) deja. Ai avut tu si mai putin si ai vazut ce minune de saramura ti-a iesit, doar scaldandu-ti picioarele in laptele Dunarii. Ca nu pot sa te uit, tinere.:))

\"dar niciodată caii nu plâng împreună
călăreții care gonesc risipit
țin frâul luminii în aspra mea mână
sunt mie stăpân și mie sfârșit\"

M-a impresionat poemul, pentru ca am auzit caii ce-si purtau calaretii... Si te-am vazut si pe tine tinand fraul luminii. Poate prea strans...

Sfasietor acest poem - undeva sta la panda sfarsitul... Iubirea stie si nu se apara - nadajduieste, insa...
Placut, e prea putin spus, draga Lucia.

\"am așezat darul-fruct
în barca sfântă
a soarelui la apus\"

Duca-se...

Cam asta imi sugereaza mie poemul tau.

Cateva imagini pe care le consider cu adevarat frumoase:

\"cocori apocaliptici
se miră în cerc
deplasându-se spre roșu
ca sângele către inimă\"

\"îmi crește pe buze o păpădie
cu pene\"

\"un copil m-a scuipat
printre dinți ca pe-o sământă
zbor deasupra timpului rămas\"

E vorba de timpul ramas pana la incoltire, Vladimir?:))

Cred ca e destul de reusit acest tablou cu femeie, ce infatiseaza un barbat. Felicitari. Chiar ma intrebam la ce servesc simbolurile alea. Uite ca se poate si...fara. :))

Ce-mi place cum scrii, mai, Vasile. Stau si ma minunez in pagina ta si-mi trec imagini de toate luminile si neinchipuirile prin minte. Cred ca o sa-mi aduc aici un balansoar... Te supara o prezenta constanta? :)

Frumos. Tot ce ai spus aici.

Domnul Calimero, maltez prin înrudire cu șoimul, se gândi că ar putea deveni, cu puțin noroc,( din acela pe care și-l face omul cu mâna lui), ceea ce arată Elia David – obosită să nu recepționeze decât mesaje prozaice – în catrenul următor:


Văd eu prea bine cum stă treaba
Și Calimero-a-nchis taraba,
Dorindu-se doar, bag de seamă,
S(t)imulator de epigramă.

Of, domnilor, o buși plânsul pe Elia David, la aflarea veștii că Ion Diviza sări cu parașuta în Constelația Găinușei, la îndemnul Domnului Calimero - ce voia musai un post de ambasador și unul de telegrafist pentru șoimul educat al domniei sale.
O conservă abia deschisă de către găina bătrână și zemoasă ce se afla înăuntru îl primi cu aripile deschise pe Papuașul aflat în stare de…notorietate. Victoraș aplaudă și-și dădu părul pe spate, încântat de situația turbure în care se afla – dedicându-și vreo două epigrame.
Dar asta nu e nimic. Sute de genunași făcură ocolul navetei spațiale pe mii de comete exaltate de la aflarea veștii că papuașul nu mai reprezintă un real pericol pentru inginerul pus pe fapte nu din cele mai virtuale – dar trecute cu vederea de către nașul său în ale epigramei.
Două Elene și o Ioană se grupară în jurul unei presimțiri stranii – mai ales că naveta părea să nu-și mai revină la veselia inițială și se balansa tristă ca o gondolă în spațiul intergalactic.
În jurul antenei, supuse la experimente din cele mai riscante, roiau marțienii prădători. Umor, umor…
Elia David, pricepu, în fine, că e momentul să încerce să-i mai transmită lui Ion un catren patetic – bătând cu unghia, anume rămasă nevopsită (ca să nu uite), în capacul unei conserve de pește ce spera să intre în rezonanță cu conserva de găină (disputată de câțiva extratereștri lihniți).

Ce,-acasă nu e bine?
Te-ai dus cu Peruzele
Și cu Ioana, -n fine.
Să nu-mi trimiți bezele.

Un sonet emotionant, frumos, trist... Ca si cum as fi cautat ingerul si nu l-as mai fi gasit.

...textul tau - o stiuca mi-a mancat literele...:)))

Erai copil? Cand - ieri? :)
Mai fii! :)))

M-am intors. Vad ca le-ai zis picaturi. Adica mici si rotunde .:))))
Sa nu te superi - ti-am zis unde imi scald eu privirea in

\"seara mirosea a saramură

adormisem cu picioarele
în laptele Dunării\"

E minunat. Eu atat as lasa din acest poem, Virgil. Dupa mine aici e concentrata intreaga emotie. Inca ma minunez - cum ai facut?

“Vesti proaste. Nu au destul combustibil”– gandi cu voce tare (sa auda cine nu vede) Autoritatea Suprema. “Iar mie, sa fiu si eu sincer” – moment de poza, scotocitul buzunarelor – “nu prea-mi vine sa investesc in conserve.”

Cu o lacrima in coltul gurii, Elia David, care n-a apucat sa-i dea de stire ambasadorului si papuasului (despre cate se zvonesc in eter si in gol), scrise un mic catren de incalzire:

Daca n-ai ce putem face,
O sa ne imprumutam.
Ca umorul mult ne place,
De cand, uite, navigam.

“Nu-i nimic, când voi da sos am să-ți fac și un semn cu mâna”, zise Ion. (Diviza - in prezent de negasit)

De altfel si domnul Calimero se bazeaza pe acelasi semnal pentru a-si trimite soimul maltez in recunoastere, urmand a sosi si domnia sa, mai tarziu, cu versul, in functie de inspiratie...

Elia David, responsabila cu receptarea semnalelor din spatiul virtual, raspunde (cu nonsalanta )ultimului apel:

Cu S.O.S.-ul e mai greu,
Că sunt răspunzătoare eu,
Dar poate n-are importanță
Că nu văd bine la distanță.

Racheta era în poziția de start. Sub motoare, conform proiectului, Dumitru așeză o căpiță de fân. “Îmbarcarea!”, dădu comanda Jupp B. Itter. La despărțire Elia îl rugă pe Ion: “Învață-mă să folosesc telegraful ista, să înțeleg măcar când vei da sos-ul.” “Nu-i nimic, când voi da sos am să-ți fac și un semn cu mâna”, zise Ion.

De mult n-am mai ras asa, George. Astazi am aflat ca ai umor. Sa vad daca reusesc sa-ti trimit niste hohote.:))))

\"Spre mal visat nici nu mai știu să-not.\"
Mai pot visa în juru-mi la-nălțare
Când lumea mea s-a năruit de tot ?\"

Cred ca ai rabufnit inclusiv in sonet - nu e rau.:)
Iar sonetul imi place.

Uite, poezia aceasta mi-a placut mai mult decat cele scrise de tine in ultima vreme. Are parca mai multa substanta si mai putina metafora. E o traire frumoasa, adevarata. Ti-am spus ca te citesc. N-am glumit.:))
Ce-ai zice de niste diacritice?