Elia David

La multi ani, Victor. Tot ce-ti doresti tu - si ingerii sunt de acord - sa se implineasca.:)

Vasile, trebuie sa fiu...geniu ca sa rezolv nerezolvabila - asa cred - in concluzie, astept solutia. :)

Te intrebi de ce te-njura,
Cand tu, de la piata, iar,
I-aduci doar o legatura
De marar?

Versuri care mi-au placut, care mi-au aratat ca te-ai intors in poezie.
Cum ti-a fost vacanta, Vasile? Am citit si ultimul text postat, dar acolo nu am putut zice nimic.
Ma bucur insa ca ai revenit, macint de aceeasi taina.

Eu cred ca incepatorul nr. 2, adica Virgil, n-a avut cu cine sa joace sah in seara asta...:))

Florine, da-ne si noua adresa, sa-ti trimitem niste felicitari.:))

relatia extraconjugala :))

viata si moartea

Virgil, mi-am anulat primul raspuns, stiu. Al doilea mi s-a parut excelent.:) N-a fost.:))

trecerea de pietoni

semaforul?

M-a impresionat poezia aceasta - numai o traire puternica putea scoate cuvintele din banalitate. Iata de ce consider ca experimentul tau este unul reusit.

Pentru frumusetea, armonia, expresivitatea acestui sonet dar si pentru vrajitoarea careia vad ca i-ai pregatit rugul.:)
Felicitari.

\"Cutremure prefac pământ în cretă,
Dar eu înalț palate până-n lună
Și vreau să dau o frunză drept arvună
Pentru un zbor gigantic de cometă.\"

Mi-a placut sonetul, dar aceasta strofa in mod special.

Legat de subtitluri, cred ca un singur termen nu reuseste sa redea esenta unui sonet si nu intotdeauna, din pacate, cheama la lectura.

Astept \"surpriza\" de maine - o prietena.:)

Ca “omul”, Narcis, a grăit femeii
Și, ziua ei când fu, el i-a întins
Această flacără subtilă a...ideii,
Ce-n lipsa unei inimi s-a cam stins.

Virgil, am revenit asupra textului tau numai pentru ca nu ti-am spus – poate esti curios :) – cine este, in viziunea mea, faptura-“femeie” invaluita in metafora… Adica nu ti-am zis ca aici am vazut, brrr, Moartea si ca, daca la inceput m-am simtit apasata de imaginea embrionilor mutanti plutind prin visele – neparat morbide – ale indragostitilor, pe parcurs, am inceput sa manifest un fel de intelegere atat fata de ea cat si fata de versul ei incarcat de semnificatii adanci - grotesti doar printr-o anume interpretare: aceea a omului putin dispus sa o priveasca in ochi, preferand doar sa memoreze, sa inmagazineze prejudecati. Moartea scriind despre flori si gatul pasarilor umplandu-se de furnici negre mi-a parut o imagine reusita si chiar m-a trimis cu gandul la atotputernicia acestei femei, sub degetele careia materia se descompune, pentru a hrani materia… A lua viata pentru a o reda, asta am vazut eu in acel geamat, in caderea carnii, in biciuirea mugurilor – desi transformarea lor in scarabei de bitum si plumb m-a cam derutat. Mi-am zis, insa, nu e decat perceptia din exterior a sarcofagelor ce imprastie molima numita spaima…asa cum o sugereaza versurile urmatoare, accelerand prin orasul distrugerii, al ruinei; dezvaluit cititorului prin gura unui craniu, ca un orizont cascat de uimire in fata perspectivei nimicului… Si totusi, prin aceeasi gura se vede si soarele rasarind si singuratatea acestei femei care a avut curajul sa-si recite intreg poemul sordid si ambiguu, abandonata de toti iubitorii vietii si ai dragostei in trup. Cum sa nu ii auzi, uitata in mijlocul campului, blestemul si cum sa nu te ascunzi de ea intre cele doua paranteze uriase ca niste catedrale? Dar, desigur, pentru a gasi refugiul sublim, trebuie sa fii inspirat, martor al revelatiei poetice a acestei atotputernice femei. :)

La multi ani, Andreea. Daca nu ti-ai fi ales-o, sa stii ca ti-as fi recomandat, serios, zodia fecioarei.:) Cata iubire poti duce, de atata sa ai parte.:) Iar poezia sa-ti umple toate clipele goale.:)

Si tie, Maria, sa ti se intoarca inzecit darul.:)

Am promis ca ma intorc si m-am intors. Dar Cristiana mi-a luat-o inainte si a luminat chipul femeii aceleia. Ca cititor nepriceput in a face critica pe text (invidios pe cei care se pricep la asta - dar nu s-au inghesuit), marturisesc ca imi place atmosfera sumbra si ambigua pe care o degaja poemul, curgerea lui in forta catre finalul ce propavaduieste o eliberare, dar imi inspira, curios, mila fata de cea care \"ia viata, asa cum femeile stiu sa o dea\". Poemul tau imi pare a fi scris tocmai intr-unul din acele \"momente inefabile\", cand versurile iti vin singure pe buze, e perfect credibil - ca insasi femeia ce-l bantuie, atotputernica, terifianta, sub valul unor metafore, din fericire pentru ea, splendide.:)

Splendid. Nu am timp acum, dar voi reveni mai tarziu. Mi-era dor de asa un poem, scris de tine, fireste.:)

\"mi-a zis o fată frumoasă
și abia dată-n pârg:
socoteala ta de-acasă
n-a fost cea promisă-n târg\"

Genu, făr’ să pregete,
Socoteala-și ține,
Numărând pe degete
Fetele virgine.