Elia David

Tare mi-a placut felul in care ai pus pe hartie istorioara aceasta... Sper ca nu te vei opri aici.:)

raze de lună
în călimara
goală
pe urma cuvintelor
grele
în bărcuța lor
de hârtie

Cui îi pasă pe-Agonia
În ce fel scrii poezia,
Cu stomacul plin, sau gol,
Dacă dai mereu rasol.

\"Am mâncat și-un canibal
Când eram mai virtual,
Dar de când sunt în poiană -
Numai inimi de codană.\"
(Ion Diviza)

Cui îi pasă pe-Agonia
În ce fel scrii poezia,
Cu stobmacul plin, sau gol,
Dacă dai mereu rasol.

\"Las\'să-mi guste poezia,
Dacă vor s-ajungă terci;
Ai uitat că pe-Agonia
Stau de-o lună cu ciuperci?!\"
(IOn Diviza)

Am uitat, cam ai dreptate,
Nu țin mine ce mănânci.
Minte țin doar c-am râs, frate...
Cât să fie de atunci?

\"Sfatul nu-l favorizează
Pe poetul care mușcă:
Pe aici agonizează
Dar ce-a face el în cușcă?\"
(Ion Diviza)

Pomenind de mușcătură,
Pe aici, pe Agonia,
Foarte mulți sunt buni de gură,
Dar nu-ți gustă poezia.

Poți s-o spui cu sânge rece:
Cui îi pute Agonia,
Nu are decât să plece.
Dar să-și ia și poezia.

De la bun inceput mi-a placut poezia aceasta, insa nu am zis nimic. Am recitit-o si din nou am tacut. Insa acum chiar simt nevoia sa las aici semnul aprecierii mele - si nu dovada ca te citesc constant.

Hai sa vin si eu cu o continuare, poate ma crezi.:)

Din pui,
doar
ciocul

Mi-a placut \"mic\"-ul tau.:) Mult.

Astept cu emotie randurile tale - sa vad ce anume din tot ce ne inconjoara iti mai graieste, dar mai ales \"traducerea\" in limbajul poetic si perfect inteligibil care iti poarta amprenta...

Citesc cu placere si cu interes toate randurile tale, Corneliu - dar in eseuri excelezi - vii cu un bagaj de cunostinte si de citate care dau greutate ideilor proprii, in plus, ai priceperea de a extrage seva cuvintelor, fara a face din ele o pasta poetica amorfa... As zice ca am inteles si ca sunt de acord cu tot ce afirmi despre modestie. Mai ca-mi vine, intru limpezirea propriei mele minti, sa-ti propun o noua tema: smerenia. Dar nu o fac. Pentru ca astept in ordinea fireasca a curgerii lor textele tale.

Nici nu stiu - fericirea sau libertatea?

Nu stiu de ce \"final de doi bani\"... Ma intreb cine stabileste oare cati bani face finalul? Sau cati bani face un text... Sau, poate un sentiment... Si inclin sa cred ca subtitlul poeziei face un mare deserviciu acestor sensibile interogatii.

Draga Anisoara, asa cum ti-am spus, chiar m-au impresionat o parte dintre randurile tale. Motiv pentru care ti-am acordat si o steluta. Insa nu o regasesc si asta ma doare. Mai exact lipsa oricarei explicatii legata de acest fapt, daca a fost unul intentionat... Din comentariul meu reiese, cred, motivul pentru care am acordat-o si chiar o sugestie la adresa ta de a schimba incadrarea, tocmai in ideea unei eventuale nemultumiri. O sa te rog sa ma ierti daca ti-am rapit, prin , se pare, lipsa mea de credibilitate, o bucurie.

Probabil spatiul acela mirific e Raiul - nici macar in basme, ci numai acolo nu intalnesti lup flamand sau pas de vanator - si e de cealalta parte a batranului rau - si pomul acela ar putea fi Pomul Vietii... Cu cate o stea pentru fiecare suflet ce a plecat de pe pamant, si nu oricum, ci dorind anume sa paraseasca visul... Mi-a placut poezia, penru ca am putut s-o citesc inclusiv cum vreau eu.:) Dar si pentru ca e frumoasa si plina de candoare...

Frumoasa intalnirea ta cu stelele... Imi imaginez \"Carul Mare clatinandu-se domol\" si \"paienjenisul de aur pentru alesatura faptelor\"... Nu stiu cat e poezie si cat e vraja in aceste randuri...

Anisoara, sunt frumoase micropoemele tale, foarte frumoase... Nu le numesc haiku pentru simplul fapt ca nu respecta forma impusa de acest gen, insa le percep ca si cum ar fi... Pentru ca ai suprins si concentrat in cateva cuvinte imagini care mie imi graiesc, ma emotioneaza si unele chiar ma surprind... Poate, daca ai incerca sa respecti regula 5-7-5, daca ai renunta la numerotare (alegand sau nu cate un titlu pentru fiecare) ar fi in favoarea ta si a lor. Spun \"poate\" pentru ca am, totusi, unele rezerve legate de calapodul dupa care ar trebui croite aceste poeme... Numai daca intentionezi sa incadrezi un poem la \"haiku\" te-as sfatui sa tii cont de aceasta regula -pentru a preintampina comentarii mult exigente decat acesta. Pe mine m-ai castigat prin prospetimea, dezinvoltura si naturaletea descrierii vietii celei simple... Ai spus atat de frumos
\"privirea cuprinde zarea:
nemărginirea incepe
din prag\", incat numai si pentru atat simt nevoia sa pun o steluta (chiar si de carton) pe un cer cu adevarat albastru...

O anunt azi...pe Maria
Ca imi dau jos palaria -
Cea mai buna-i, de departe:
L-a pus pe Florin pe carte.

Felicitari, Maria! Apreciez implicarea si perseverenta ta.

In primul rand, mi-aplacut si chiar m-a amuzat poezia. Pe ici pe colo cred eu ca mai trebuie retusata, nu mult, si e buna de pus intr-o carticica vesela.

In al doilea rand, am cautat sa-ti multumesc pentru cuvintele descoperite ieri langa un text ce-mi apartine si am dat de versurile acestea destinate...copiilor. Asa incat, prefer sa-ti multumesc aici.:)