Fulger ridicat din apa adâncă
Și urcat spre un infinit univers,
Ai învins timpul și în tainic demers,
Ai extins spații dincolo de stâncă.
Ești rază divină din sfera sfântă,
Acum, aduci clipa
Cu mâna-ți măiastră, iubite,
Tu țeși din note adormite
Cu nobilul viorii arcuș,
Urcuș vieții în harul culcuș.
Nostalgicul izvor strămoșesc
Picură-l tu din suflet ceresc
Și-mbracă-l în roze
Un strop de ploaie ai ales
Apoi, cu grijă l-ai cules,
În stropul mic tu ai găsit
Izvorul meu neprețuit.
Izvor nesemnat de rostiri
Ce-am cules și stau amintiri,
O viață scursă în
Manole, Manole,
Ce zici pe viole,
E strigăt de jale,
A vieții jurnale.
Gând frământat
Și întristat.
Manole, zidești
Cupole cerești,
Din suflet pornite
Și-n zid adâncite.
Gând
Astăzi vă spun ceva haios,
Voios și foarte curios:
Într-o zi văzui în cale,
Tot plimbându-mă agale,
Un copac cu ramuri multe
Și cu frunzele căzute.
În copac pe rămurele
Stăteau, nu doar
Din șipotul de gânduri blânde,
Cu o mie de lacăte-nchise,
Necitite nicicând, vibrânde
Spre tine domol curg deschise.
Le-am păstrat în negre adâncuri,
Tu acum le scoți la
Cu fața-n sus, spre-al meu Dumnezeu,
Dintr-un braț mi-am făcut așternut
Iar, gându-mi plecă spre-un semizeu,
Strop din suflul Divin, obținut.
Þii minte clipa, iubitul meu?
Clipa de vis, acea
O mie și una de nopți printre stele,
Povești din vise, din visele mele,
Seară de seară ți le spun în șoapte
Iar, tu le-asculți până târziu în noapte.
Martor este cerul cu stele, senin,
Că sunt
Vă doresc cu drag, din suflet,
Viața vă fie, sublim cântec,
Luminoasă și frumoasă
Și-n iubire generoasă.
Florile de primăvară,
Să vă-mbie, seară de seară,
În parfumul de iubire,
O eternă
Ia-mă, iubite, aproape de tine,
S-auzi cum bate inima în mine,
În parfum de dor clocotind văzduhul,
Cuprinzind acum iubirea și stihul.
Ia-mă, iubite, de tine aproape,
S-aștern sărutul în
Auzi, iubite cum vuiește marea?
Chemarea e, ce-nvinge depărtarea
Și o topește-n cântul de sirenă,
Plutind sublim sub raze de selenă.
E tainic cânt ce, vine din genune
Spălând trecutul de
Ceasul de masă, zbârnâie anunțând că a sosit ora deșteptării. O mână somnoroasă se îndreaptă spre noptieră, către direcția de unde vine zbârnâitul ceasului, încercând să-l
Blândețea mea acum naște cuvinte,
Pentru iubire să fie-mbrăcăminte,
Cu ele plămădim subtil în vise,
Destinul ce-mpreună ne dorise.
Coboară-te acum, seară de seară,
Iubirii cântă-i cânt de
Timidă, încerc gândului să răspund,
În parfum de magnolii să mă cufund,
Vino tu, suflet de iubire flămând,
Învăluie spirale cu al tău gând.
Coboară cu mine pe fir de stele,
Fă-ți loc permanent
Deși înserarea anunță sfârșitul zilei, în casă, încă se trăbăluia de zor. Luminile domneau în toate camerele. Undeva în spatele casei, un difuzor fredona în surdină melodii, întrerupte din
Te caut prin astre,
Cu flăcări albastre
Ce, topesc vârcolac,
Ghemuit într-un lac.
Și te caut mereu,
Să te găsesc, sper eu,
Spre tine acum zbor
Suflet rătăcitor.
Subtilu-mi gând
Din infinit am primit o clipă,
Un vis mi-a pus un gând pe-o aripă,
Cu aripi de vise mă-nălțai
Și-n condurii clipei mă încălțai.
Sublima lor culoare îmi șopti:
\"Zboară departe, din drum nu
În amurg de viață am tresărit
Când, din al meu drum nițel m-am oprit,
Să privesc lanul cu maci înfloriți,
Cu roșie culoare împodobiți.
M-am afundat în lan, am rupt un fir
Crezând că-l transfer
Andrei pășea abătut pe drumul ce-l ducea la biserică.Gerul de afară oprise natura să cearnă steluțele arginti. Cunoscuse la Paris, la un club,pe fiul preotului Strat,de atunci Ionel îi era cel mai
Își privi speriată unicul ei copil și nu știa ce să creadă... Ordinea severă din familie nu se împăca deloc cu situația creată. Nu știa ce să zică, îi era milă de copilă, îi era milă și de făt dar,
Pe firul visului din infinit
În gând curat, omule ai venit,
Trimis ai fost de El pe astrul sfânt,
Să-mplinești întocmai al său cuvânt.
Și ai ajuns acum să poposești,
Pe-al său nisip o viață
Seara se lasă pe nesimțite. Lumina felinarelor se reflectă în albul zăpezii proaspăt așternute dând o luminozitate deosebită orașului. Din văzduh natura cerne mărunt și des. Sub pașii trecătorilor
Stătea în fotoliu cu privirea pierdută în amintiri ce încă îl mai preocupau... .Gândurile îi alergau de la o amintire la alta. Încă mai trăia furia bărbatului înșelat... Îi ținea în mână
Clinchetul cristalin al clopoțelului străbate vesel toate culuoarele școlii, anunțând pe micii școlari că a luat sfârșit încă o zi de școală. Era ultima zi de școală din săptămână.