Elena Paduraru

Pe nostalgic izvor strămoșesc, Gânduri de pace îl însoțesc, Doiniri în slove spuse cu foc, României dorindu-i noroc. În strigăt pe roză de vânturi, Îndeamnă spre noi începuturi s-audă cei

Plouă-n muguri de-nceput Stropi de chihlimbar, Plouă-n tril de ciocârlii Înălțat în zori de zi, Plouă-n toamnele târzii Colț de inime pustii, Plouă-n suflet neîntinat De copil

Iubirea, e-n parfum de flori ce-ți pătrunde-n trup prin fire de chemări, și evantaiul de culori ce-n-văluie privirile emană-n cor iubirile. Iubirea, e-n tril de cântători în zori-nălțat

Iubite, c-un penel timid îți scriu, ceru-mi este fumuriu, lacrimile-mi curg în luciri de rouă, doar pașii mă mai duc spre o viață nouă. Gândul meu călător, prin roză iubire și dor, încă

Auzi, iubite cum vuiește marea? Chemarea e, ce-nvinge depărtarea Și o topește-n cântul de sirenă, Plutind sublim sub raze de selenă. E tainic cânt ce, vine din genune Spălând trecutul de

Deși rece, în atmosferă plutește parfumul de primăvară. Totul în jur se trezește la viață. Ciripitul vioi de dimineață al păsărelelor, cântatul cocoșului și cotcodocitul găinilor fac zarva

Anii petrecuți în Italia l-au schimbat pe Mitu transformându-l într-un om al democrației. Gândirea nouă, comportamentul nou îl încadra perfect în mulțimea italienilor nordici.

O dimineață însorită prevestea zi frumoasă pentru tot restul zilei. Mitu și Tina îmbrăcați de duminică se îndreptau fără grabă spre locuința Mariei. Mitu era mult mai liniștit

Se sprijină de poartă, ca să se uite mai bine la numărul pus pe o tăbliță. Își apropie fața de câteva ori, dar nu reușește să citească. Ochii îi sunt împăienjeniți de atâta băutură, iar

Toma își pune căuș la ochi și privește sorele ridicat acum la punctul cel mai înalt a bolții cerești apoi, se uită la ceas și intră în atelier. -Băieți eu merg să îmbuc ceva, voi nu luați o pauză de

Ușa cofetăriei se deschide și un tânăr militar intră scoțindu-și chipiul și punândul în buzunarul drept al hainei militare. Cuprinde cu privirea sala mare a cofetăriei, observă

Bună seara, iubite, stau visătoare la fereastră acolo, în micuța casă, izvorul nostru de nebunatice vise, așteptându-te să vii, inima-mi dorită-ți zâmbește și gândul spre tine plutește.

Dorind sfera iubirii, A vieții și-a-mplinirii, În lume în doi am pătruns, În sferă timizi ne-am ascuns. Sfera în doi o învârtim, Vise cernând,noi făptuim Trăiri sublim

Nu plânge, iubite, În clipe cernite Când somnul de gheață Îi dă morții viață, Se-ntinde, se-xtinde, Ființa-mi cuprinde, Mă duce departe În somnul de moarte. Nu plânge, iubite, Tu moartea

Vino, bade, sus pe deal, adă prin fir ireal, cântul dorului real. Vino, bade, pe un lac, nu mai sta așa posac, vino, bade, de îți plac. Vino, bade, pe un nor, în iubire cu mult spor să

Manole, Manole, Ce zici pe viole, E strigăt de jale, A vieții jurnale. Gând frământat Și întristat. Manole, zidești Cupole cerești, Din suflet pornite Și-n zid adâncite. Gând

Pot fi doar, un strop de-o clipă, într-un colț pitită din chemarea spre iubire pusă-n slove de doinire. Pot fi doar, un gând uitat din chemarea ta, printre dorurile tale din

Ia-mă, iubite, aproape de tine, S-auzi cum bate inima în mine, În parfum de dor clocotind văzduhul, Cuprinzind acum iubirea și stihul. Ia-mă, iubite, de tine aproape, S-aștern sărutul în

Un strop de ploaie ai ales Apoi, cu grijă l-ai cules, În stropul mic tu ai găsit Izvorul meu neprețuit. Izvor nesemnat de rostiri Ce-am cules și stau amintiri, O viață scursă în

Din infinit am primit o clipă, Un vis mi-a pus un gând pe-o aripă, Cu aripi de vise mă-nălțai Și-n condurii clipei mă încălțai. Sublima lor culoare îmi șopti: \"Zboară departe, din drum nu

Te regăsesc în fulgul mic de nea, sclipind în noapte ca o mică stea ce-n palmă-mi ușor el se topește în timp ce, iubirea îmi șoptește. Te regăsesc în valul înspumat ce, furios de