Elena Munteanu

În prunduri ne’mblânzite, îngenunchez tăcută Și strig la miezul clipei ce-și bate-n mine anii; Răsfrânt în ochi e cerul. O, lama sabactani! În clipa mult prea scundă, mi-ai dat să beau

Aruncă-mă ploii, la vreme de pândă, Și umbletul clipei în stampe-l ascunde; Mi-e noaptea eternă bolnavă, flămândă De pâcle lovind în dairele, imunde. Aruncă-mă ploii, când iarba amară În

Sunt floare-albastră de Mihai, Hyperion, străinul. Iubire sunt, pe-un colț de rai Și dorul, el, hainul. Sunt măr și floare totodat’ Parfum, putreziciune. Și despletit, și înnodat, Privind

A naibii potriveală: „profesoară“, Și ea, și bobul, erau din Pașcani ? Pi litoral vinitî-a noua oarî, Iar tu o „consolai“ de vreo doi ani ?! Frumos îți șade, nu știai de tine… Trăii s-aud că

Și a fost ziua-ntâi, văpaie aprinsă, cai roșii, în goană, pe stepă întinsă. Ziua a doua, oranj potolit, aur tomnatic, de-amurg ostenit. Galbenă-grâu fu ziua a treia, cosița

Orice asemănare cu o replică reușită la poezia “Credeți în Moș Crăciun?\" de Jupp B. Itter [jupp] este strict interzisă… “Moș Crăciun cu barbă sură, Hai la mine și vom bea, Că am casă, nu o

pleca-voi o vreme un veac și mai mult comorile las pe toate pe toate răsfoiți-le-ncet citiți-le-n șoapte mai ieri m-am văzut departe-ntr-un parc și nu m-am știut eram ca un

Pe frunte Vremea plăsmuiește rid. În tâmple bate clopot de aramă. Hiene urcă-ncet în trup arid, Furtuni căzând în rostuită spaimă. Demult nu jinduiesc livezi cuminți, Pe drum știut curg fără

Naive rostiri somnurii, violete, Înalt rugătoare, cerșesc eșafodul; În zodii de boz aruncat e năvodul, E vremea tăcerii caduce și bete. E vremea tăcerii caduce și bete, Cad nopți rubinii

Nu deconspir sursa de inspirație. Ea, Sursa adică, lucrează sub acoperire... :)) „Câți ani mai am de trăit, Doamne mare, iubitor?“ „Încă nu ai isprăvit. Să zic zece, pe ușor!“ Mândră foc și

Lui Valeriu Cercel, autorul poeziei “Chiloțâi din Pașcani” Di la Pașcani, cân’ o plecat, Șei doi chiloți o chilotat Pisti Oșeanu’ Atlantic, Din țarî n-o luat ninic. Șî și ș-o zâs, în mintea

De porci să nu te legi, ei nu au vină că bei vârtos, la crâșmă zi de zi, Mai bine ia-ți o kilă de benzină Și fă frumos \"a fi sau a nu fi\". Soție o să-ți fiu, dar mai întâi învață ca să

Cu scuze lui Moș Crăciun și vouă! Pe Moș Crăciun l-am așteptat O săptămână peste lună. Când a venit, l-am ospătat Cu vinișor, mâncare bună. Aveam, vă spun, un gând ascuns: Să-l ispitesc să

Poezie inspirată de dialogul cu Dan Norea, la epigramele Domniei-Sale. Cu mulțumiri! Cocoșii dacici la Paris Se duc să-și împlinească-un vis: Să vadă cum e la bordel, Antrenament, pentru…

Ce mai aștepți? Ascute ne’ndurător tăișul Și scurmă-n trupul veșted arsura clipei nadă, În piatră-ncinge aprig sub cerul alb suișul, Tălmaci la poarta iernii, vâltoare-n canonadă. Ce mai

Demult, tare demult, pe vremea Împăratului Roș, era obiceiul ca, atunci când un copil te supăra, să îi arăți un colț al camerei și să îi zici, consecutiv și definitiv: „Să nu te miști de acolo, până

Românule, să nu bei aspirină! Las-o la babe, dă pe gât răchie, Mănâncă ceapă, pită și slănină! De aviară frică să nu-ți fie! De pestă să te temi, că e porcină, Și sunt mai mulți parlamentari, se

Elucubrante stihuri c-un ochi pândind la DEX Semințele-și aruncă-n ogorul netrudit, Din tulburarea minții se va trezi perplex, Asin învins de sete, cu trupul smochinit. Umflându-se în pene,

În viul nopții, gândul mi-l asmut, Să calce în copite azimuturi, Păcate vechi, uitate-n începuturi, S-azvârlă ereziile sub scut. Îmi cade stihul, repede, sub cnut, Și fluturi se ascund în

Împăcare Spre tine vin, în palme cresc frunze de măslin. Prevestire Nu-nchide ochiul, iarna oricum va fi să vină. Sunt Sunt pradă clipei tandre și rod mustind

S-adun cuvinte, azi arunc năvodul, Să-mi țină loc de apă și de pâine. Sunt luntrea, vâsla, pragul sunt și podul. Cum va fi lumea fără mine, mâine? Va fi amurg, din care se adapă, Plângând

Nenăscute cuvinte pentru născută durere. Sori care răsar ca să se sfărâme peste o clipă. Spaima-regină. Spaima-regină. Mâna care alină, alină. Poarta este închisă pentru mine. Nu se

Nesfârșit este albul, mi-e gândul pustiu. Evadarea-i tardivă, să plec nu mai pot. Unde e meșterul, ucenic să îi fiu? Taina să-i fur, și visul, și tot. Veni-va și ceasul, când albul de