Elena Marcu

pentru cel care trece de începutul protocolar, de informarea cuminte asupra uremiei Bunicului, de explicațiile parcă voit mărunțite, mestecate și băgate în gușa cititorului, textul poate deveni o cursă acaparatoare. Și chiar incomodă. Nu o dată, m-am trezit în firul narațiunii nu doar empatizând cu vreun personaj dar și stupefiată în fața capcanelor felixiste. Sugestii ca cea a sicriului care se strecoară el așaaa și se deplasează repede prin cameră au, ca de obicei, un efect formidabil dar le consider deja specifice scriiturii tale, însă deja la imaginea lui Gicu așteptând galben ca ceara de nerăbdare după un somn bun... am zis că... e prea de tot, tu te distrezi de-a dreptul pe seama cititorilor.:) sfântă manipulare! Nu e o lectură ușoară, mai ales pe monitor, dar merită din plin și te dezvăluie – încă o dată - un scriitor generos și provocator.

Foarte mișto!!:)) cinci minute care nu te lasă să te dezmeticești bine dar după care senzația e bestială. Bravo ție, uite, domne, ce pot face 5 minute și o secretară... și pe o dimensiune a textului... căreai nu îi dădeam prea multe șanse. Să mai zică cineva că mărimea contează.

m-am întrebat dacă mâna ta, pentru care îți mulțumesc, s-a întins în urma „confesiunii mele dramatice” referitoare la boală sau în urma impresiei pe care ți-am lăsat-o cu postarea acestui text.:)
În prima situație, așa cum am spus și prin comentariile anterioare, deși acest text este unul încadrat la „personale”, el nu prezintă o experiență absolut reală. A pornit de la un sâmbure de adevăr ca pretext, anume de la niște analize eronate. E doar un text de după-amiază plictisitoare în care m-am trezit să fac haz de necaz, zi-i glumă, proastă dacă vrei.:)

Așadar, nu sufăr de nici o altă boală incurabilă, decât de alandalita cronică inflamatoare a glumelor maligne și de prost gust pe care le postez.:) Nu am dubii că un nou tipar de gândire mi-ar fi salutar în atitudinea față de această afecțiune dar, deocamdată, aici este doar un text, încadrat la personale pentru calitatea lui literară îndoielnică și nu pentru rigoarea față de realitate. ai un leac pentru asta?:)

E tot mai mișto seria mitologiei de buzunar, iar talentul discursului umoristic mi se pare pus în valoare aici mai bine chiar decât în scrisorile deschise din imprudență. Sau așa mi se pare mie. Neee, știu sigur, capra mea știe... Mă declar total admiratoarea mitologiei de buzunar și a lui Ubaldo. Excelent text, Ina!!! Spumos, ironic, plin de umor, alert, o mânuire incredibilă a dialogurilor creatoare de imagini și personaje absolut delicioase.

mi-ar plăcea să poți spune că a fost doar un test... iar eu să nu fi intrat aici doar ca să bâlbâi. E Day 1 și se numără crescător din mâine în mâine, mult timp. Să nu taci!

Nununu, nu poți muri și nici nu e indicat, plus că aici numai eu mor.:) Mulțumesc de citire și semn.

“s-au gândit deși nu știau că asta fac”...
și mie mi-a plăcut mirositorul, mai știi mituri de-astea? Mă înscriu și eu la lectiile de mitologie, am râs cu lacrimi ba la maestra care se apucă de oftat și se uită pe geam până la pauză, ba la bunele maniere și dansuri de societate, ba la imaginea șefului perfect, iar stilul e absolut mortal, cu făt frumos cu tot cel mâncător de jăratic, ba nu el, calul... băăă, ăsta e mare mare de tot și rău... un text super pentru care, uite și tu, am lăsat până și desenele.

Petre, mulțumesc, dar dacă o țin tot așa, cum îmi sugerezi, mi-e teamă că o să vă scriu pe bune din cabinetele psihiatrice. Am aflat prin comentariul tău chestii pe care nu le gândeam despre textul ăsta.:)

Ca și în cazul dnului Adrian Dorie, căruia îi zic din nou, poate înțelege. Stimabile, mă poți urechea pentru defulările îngrijorătoare proliferate în spațiul comun, față de care te simți dator să iei atitudine, SAU poți alege să vezi că nu e nici un text filozofic și nici al defulărilor absolute. Ci unul pur si simplu care se vroia citit zâmbind. Și care spunea că uneori ne stă la îndemână să ne împlinim vise mici, mari, imberbe, banale, ciudate bla bla, cum vrei tu, doar să ne uităm către ele. Pricepi? Nu. Nu-i nimic. Tu privește către ce nu îți place și ține-mi prelegeri despre moralitatea și discreția în literatura acestui site, le voi citi, mă voi gândi, dar nu te aștepta să mă scuz pentru acest text (îhî, deloc literatură) doar pentru că nu ești de acord cu elucubrațiile mele. Da,sufăr, azi mi-am mai tăiat o venă.

Mă simt responsabilă față de tine, față de omenire, față de Midia Năvodari și Azorel, față de soarta literaturii pe acest site, față de re și defulari, și mai ales față de redefulări, mă simt responsabilă pentru cancerul tău testicular, pentru depresii, pentru eșuarea balenelor, una peste alta, pentru tot.
Si, totuși... și totuși... în aceste ultime clipe, când m-am hotărât să schimb soarta lumii și să fac în sfârșit implant testicular, vreau să știi că te voi alege pe tine și doar pe tine să îl scoți când va sosi clipa, viteazule castrator!
Semnat,
a ta pentru forever, (ce, credeai că ai scăpat?)
Ileana Darcu.

Adrian, Luana CHIAR are un stil unic și inegalabil, nu te-ai înșelat, iar apariția mea în spațiul refulărilor necenzurate, deși nu e de azi, de ieri, mă pune pe gânduri prin comparație. O dată vine ca un compliment fiind vorba de Luana, deși probabil nu asta ți-a fost intenția, a doua, mă gândesc că, dacă mâine mă bântuie vreun gâdilici sf tragicomic, am pe conștiință crima originalității tale. Dar poate scapi, deși e de-a dreptul copleșitor și de necontrolat mimetismul care îmi bușnește pornirile literar-exchibiționiste dar, știu, știu, e imposibil de imitat geniul dorianic.

Raianule, era să mă păcălească în primă fază candoarea expunerii, aproape că priveam prin ochii tăi ingenui, salivând la ambrozie și înotând în lapte și miere, până a dat cu mine de pământ nu iadul, ci umorul. Să fie asta calea cu benzi pe ambele sensuri dintre rai și iad? Știu, știu, „s-o crezi tu!”.:) Absolut diavolești și senzaționale muzele specializate, stelele aprinse în cinstea ta la sonetele perfecte, Ursa Mare, moartea piloților raieni la formula 1, revanșa fecioarei, inorogul, laitmotivul timpului și spațiului, multe, multe. La pasajul iadului am plâns cu sughițuri. De la pucioasă. Super text.:)

Konig, paradisul tău pare să-ți fie cu mult mai dezolant și frustrant decât iadul meu.
Laurențiu... trebuia.:)
Adina, scrie-l, nu-l trece pe lista nefăcutelor.

Ionuț, tocmai pentru că e un text siropos (nicidecum o parodie și cu atât mai puțin după Kafka), nu am angajat drame existențiale sau dorințe grave și adânci, ar fi fost alt text. Și, da, dacă mâine voi muri, unul dintre lucrurile care se vor schimba e că nu aș mai posta aici. Și aș rata comentarii cordiale, ca și al tău, chiar la un text personal de we. Mulțumesc.

Petruț, mulțumesc cu aceeași prietenie pentru mesaj, dacă aș fi bănuit vreodată că va fi atât de citit și comentat, aș fi primit musafirii măcar cu un text mai atent periat. Data viitoare.

Adrian Firică, pledez vinovată la punctul 1:), iaca, schimb topica acum, n-aș fi sesizat, la 2 nu mă promova pentru că nu am înțeles întrebarea, poate și din cauza (sau în ciuda )virgulelor repetate și liniuțelor didactice, speculez că mă ajuți să văd cât e de ilogică fraza, o să revin asupra ei să mă dumiresc. Următoarele patru puncte ale ședinței tale și-au atins cu succes scopul și bunele intenții, mai cu seamă 5, alături de incursiunea în spațiul statorniciei și secăturilor, pentru care îți mulțumesc .:)

Dana, mulțumesc pentru apreciere, e o supriză. Plăcută, se-nțelege, și fără urmă de tragism camuflat.:)

Claudia... :) e de comă faza aproape la propriu. Da, din rezonanță. Dacă ție site-ul ți-a scăzut leucocitele (tare!!:)), mie îmi înghite defulările, iată, uneori cu generozitate de-a dreptul, deși îți mărturisesc că nu înțeleg întotdeauna mecanismele care îl pun în mișcare.

Luanaaaa:)))), n-ai idee cât mi-ai lipsit, am văzut că ai venit, te-am citit, toate alea, dar abia m-am adunat iar la site, mă, apari în stilul caracteristic și uite ce faci! Ca și cum nu aveam lista destulă și regrete prea multe, ridici tentațiile acum la cote luanistice. Normal că te voi bântui și te aștept oricând, fie și în iad, probabil după eternitate am mai vorbi în poartă.

Vă mulțumesc.
Ca și editorului care a riscat steluța roșie, mooaaamaa, nici în visele mele ero(t)ice nu mă așteptam la ea, nici pe lista nefăcutelor, cu atât mai puțin la textul ăsta, sunt ca țiganul în fața girafei care zice „așa ceva nu există”.

Anghel, mă crezi că pur și simplu sunt derutată?! Am avut texte la care chiar am lucrat, de la care să zicem că aveam pretenții de proză, uite, cum a fost Rapel, că știu că l-ai citit, și cu cât îl buchiseam mai mult, cu atât era mai greu de conturat armonios și de prezentat pe-aici. N-aș fi crezut în vecii vecilor că dai stea la textul ăsta, dimpotrivă. Mulțumesc pentru încurajare, pentru că am încredere în ea, mă obligă să îmi reconsider poziția față de ideea scriiturilor și postărilor mele pe-aici.

Foarte mișto textul. Personal, nu am avut senzația explicitărilor sau a detaliilor în plus, nu doar că am primit libertatea raportării la text după propria voie și potență :D dar, pe lângă asta, pentru mine sunt de remarcat și de mare stea atmosfera și capacitatea textului de a mă prinde în pânza lui extrem de repede și acaparator. Foarte mișto. Dacă zici că e prima încercare de proză... nu pot decât să le aștept pe următoarele.

Întoarcerea fiului risipitor, cuminte, cooperant, amabil, cu un text - aș zice - grav. Ideea de promo mi s-a părut excelentă. Văd pe-aici tot felul de păreri, a mea este că e un text bine scris, ori te pomenești că sunt în toane bune și generoase. E printre textele tale citite de mine bine lucrate, concentrate, fără ostentația demonstrației, mi-a plăcut. De data asta sunt de acord cu Anghel, are premisele unei proze sf.(neesențială probabil ca remarcă, mai ales că am citit proze scurte fantastice la tine foarte reușite). Bine ai revenit!

eu n-am apucat să citesc seria de la început din motive de absență de pe site și din propria viață, o voi face azi, dar las întâi un semn după prima citire. E o proză migăloasă, bună, sunt chiar curioasă cum reușești să o curgi în ritmul potrivit, se scrie greu așa, cu răbdare, cu muncă, talent, dedicație și foarte probabil cu suflet mult. Cursiv, atractiv, dialogul mi s-a părut extrem de bine încastrat în text... Toată admirația! Are toate premisele unui roman, așa-i? Sunt impresionată...

D’oh, la asta nu mă așteptam! E un text de vineri seara el așa, din seria pe care o numesc „light”, adică brut, grăbit și ușurel, dar să vă aducă în pagină cu atâta generozitate... recunosc că a fost o surpriză nemaipomenită.

Tania, adevărul adevărat e că în situația reală, deși primul gând a fost cel vanitos de „testament confesional”, întâmplarea m-a dezechilibrat rău de tot, m-a panicat și a fost de fapt mult mai dramatică. N-am avut timp să mă depresez pentru că eram în fază de negare.:) Sunt bucuroasă că ai băgat un ochi în pagină, la rândul meu fac același lucru la tine, ai o lume fascinantă. (mi-au inflorit craitele, am vrut sa iti aduc o poza, dar arata jalnic, tre sa le fac operatie estetica rapid).

Ina, am căscat ochii până la urechi, adicătelea patroana scrisorilor și imprudențelor semnează sub text și cu premiu, frate... m-am pierdut. Și după prima reacție de bucurie, am decretat că tre să scriu mai bine, ce naiba, măcar să merit! Mulțumesc.:)

Norică, așa cum i-am spus și Taniei, experiența a fost mai degrabă horror de fapt, îmi dă mâna acum să mă rostogolesc pe-aici în vălurele, floricele și fițe, na, e ușor să faci haz de necaz când ai fost trimis înapoi, hai, valea, te mai păsuim dar lasă țigările și vezi ce faci cu busuiocul ăla. Mi l-am plantat în ghiveci, pe bune (deocamdată îl mănânc).

De data asta nu din vanitate, ci din bucuria împărtășirii cu oameni pe care îi prețuiesc, însemnez pentru posteritate trecerea voastră și vă mulțumesc tuturor.

da, lasă-te de fumat, zăpăcește structura și componența leucocitelor și afectează idilele pariziene. Sfatul absolut e să te împotrivești verdictelor medicului, textul are mult din realitate, atâta doar că mie îmi greșiseră analizele.:) Sau greșisem eu medicul. Am avut câteva zile de bilanț. Și chiar am primit dedicație c-o iță, jur, a fost romantic dar nemilos. Mulțumesc, mă bucură să știu că treci pe-aici, chiar dacă bântui mult mai bine și mai des decât scriu.