Elena Malec

divin poate sa apara cam artificial, dar varianta de mai jos ,cred,este prea dura.Asa ca am optat pentru o versiune mai blanda.

Pe catrenu-ti cu venin,
eu nu dau niciun florin.

Am acum o consolare,
că o spui cu îngâmfare;
pe catrenul tău divin,
eu nu dau nici un florin.

Colegul de alpinism,
uneori din egoism,
sa-si usureze povara,
cu briceagul taie sfoara.

Dacă strângi puțin cureaua,
tai din dietă cafeaua,
care nu-i decât un viciu,
îți faci, sigur, un serviciu.

Epigramele sunt fain,
le-am asigurat online,
si-ar mai fi o varianta,
epigrama ambulanta.

epigrama era.

Deși pari om în etate,
ai escaladat balconul,
arzând de curiozitate,
să le pipăi siliconul.

Bravo, zic, asta surpriză!
Faci aici o revelație:
Cînd umorul e-n inflație,
Epigrama intră-n criză.

spus, ce păcat , niciunul din cititorii de până la mine nu a lăsat un semn aici, pe o poezie plină de sesibilitate.Asta mă încredințează că ne-am desensibilizat teribil la nivel estetic, nu mai există emoție în fața frumosului așa cum l-au cunoscut generațiile mele.Reacționăm doar la trivial, șoc, dezgust, oroare.
Sunt așa multe imagini profund lirice în poezia asta că, pur și simplu, a pleca fără o vorbă după ce ai citit-o, e dovada impotenței trăirii estetice a publicului de azi.

Laurențiu, excepția face regula. Sunt 8500 bănci în Central Park, New York.Nu vei găsi acestă situație la Boston sau San Francisco, însă.Dar multe din parcurile americane au, în schimb, mese și banchete de lemn pentru picnic.

Aleg dintre două rele,
cașcaval cu găurele,
că-i un produs verificat,
de Crucea Roșie asistat.

corectura se impune cum licența poetică \"răuri\" nu e admisă în epigramă.

varianta

Cred că dintre două răuri,
eu aleg brânza cu găuri;
e-un produs verificat,
de crucea roșie salvat.

Cred că dintre două răuri,
eu aleg brânza cu găuri;
e-un sistem verificat,
de crucea roșie salvat.

neliniștile dvstră sunt legitime și ar fi de dorit ca nevoia schimbării să fie resimțită de cât mai mulți.Din păcate, nu avem un model după care să operăm schimbări structurale.In situații de criză la nivel de cultură și civilizație sunt două opțiuni, să ai un model sau să lași fenomenul să evolueze, să moară de moarte naturală. Comunismul s-a vrut un model care propunea o societate diametral opusă capitalismului. Ca sistem social și politic a eșuat acolo unde a fost la putere și impus prin forță.Spuneam că nu e posibilă atitudinea cîtă vreme noi azi în lume nu dispunem de un nou model de societate care să continue civilizația nostră.Chiar neoliberalsmul american care cu 5-10 ani în urmă selansa ca soluție de salvare a capitalismului este azi compromis de criza economică globală. Deci la acest parametru nu poți face nimic prin campanii de presă sau de altfel.Educația tinerelor generații este azi și ea un bun de consum, masificată, nu produce gînditori și creatori de modele sociale pe care să le încercăm pe undeva prin lume.Nu se mai crede în utopii sau revoluții, studențimea și intelectualii nu se mai constiuie în celula cerebrală a unei societăți.De aici provine concluzia că practic nu putem acționa fără un model economic, politic, social, cultural deci suntem condamnați la așteptare a...metastazei.Poate fi vorba de 10 sau 100 de ani până la o schimabare. Negreșit ea va veni, bună, rea, ceva nou sau cel puțin aparent nou pentru moment.Așa operează istoria. De fapt singura oară cînd un proiect social a fost implementat la nivel conștient și planificat a fost in socialismul defunct azi. S-ar putea să reapară sub altă formă un tip similar de societate, omogenizarea socială, culturală o anunță.
În perioade ca acestea rezistența culturală în fața declinului e la nivel individual.

Florin, este foarte trist că s-au pierdut în acest concurs, niște lucruri de preț în raporturile umane, încrederea și prietenia. Unii și-au făcut dușmani gratuit sau doar pentru faptul de a fi fost sinceri și principiali, alții, tu printre ei, au deascoperit că nu pot avea încredere în cei pe care îi cred apropiați și prieteni.
E un mare păcat, acest concurs ar fi trebuit să fie doar un moment de emulație, un lucru de care să vorbim cu plăcere, să ne ajute să creștem în acest gen.Regret de fiecare dată când văd că bucuria, euforia de moment a celor candizi e exploatată de unii abili în manipulări ieftine și nedemne.
Sper să rămâi cu gustul victoriei în spirit, dacă nu în literă și te asigur de aprecierea mea la lectura acestei confesiuni.

Dezamăgirea cu care prezinți o situație provine din faptul că ai expectative vizavi de Hollywood.Chiar dacă există o diferență între un Hollywood clasic al anilor \'30-\'50, să zicem,și un Hollywood al senzaționalului, de șoc, sânge, dezastre,violență gratuită, suficiență, oroare, în esență, este mereu același, o artă kitsch și aici nu știu dacă artă e potrivit.
Norocul nostru aici e cu canalele pe cablu la care avem acces, ca Independent Film Channel, Sundance creat de Robert Redford, care dau filme de calitate din lumea întregă, regizori tineri, cinești, autori de documentare și ecranizări de romane consacrate.

Petru și Petru, mulțumesc băieți de replică. Vreau să subliniez fapotul că după moda engleză, în SUA parcurile nu au bănci, se numesc commons și pe lîngp spațiu de flori și vegetație, au un spațiu verde unde te poți așeza pe iarbă sau face ce poftești pe acel teren, picnic, etc.E șocant pentru un european, dar asta e practica anglo peste tot aici, chiar și in campusurile universitare.

Cu voi am să fiu foarte francă,
criză bancară e și-n State,
de peste-un an și jumătate,
în parcuri nu găsești o bancă.

un text dens,discurs filosofic, imagini bine conturate.
1. l-aș lăsa simplu, fără încărcătura motto-ului; nici nu se mai poartă cu motto
2. dacă după eșafod presupunem că nu mai urmează acțiune, nu mai apucăm prânzul și seara, noaptea, atunci, aș spune, dimineața sfârșește pe eșafod

Vad ca nu s-a inteles interventia mea. Tocmai asta este ironia. Nu se poate opri sau scurta ciclul acestui fenomen; este organic si inevitabil. A crede ca prin atitudine se poate face ceva este naiv. Ce a facut Savonarola cand a ars in piata publica arta renascentista la Florenta?
Repet fenomenul este la nivel structural si va da in metastaza, o moarte urmata de o alta nastere, sensul natural al oricarei societati si stadiu de civilizatie si cultura.