Elena Malec

Mai sînt trei zile pînă la închiderea concursului, ora anunțată (GMT, bănuiesc) și bucătarii încă nu dau năvală cu
rețetele de carte.
Cum vom putea alcătui un meniu pentru banchetul de absolvire? Dați-i zor, jupîni și jupînițe!

Sincer vorbind, am o nedumerire: desi inteleg ideea cu catelusii( nu de alta dar am vazut la Paris mai acu\' vreo trei patru ani o multime de dame si cavaleri cu catei minusculi de poseta), de ce apar in text \"catelusii de cAmpanie\" ? E un typo sau asa le zice acum la noi.
Virgil, nu te uita ca ma cramponez de atita la o poezie asa sugestiva si vioaie intelectual.
Nu cred ca ma vei considera pedanta daca adaug: dama de COMPANIE, COMPANIE comerciala, pat de CAMPANIE, CAMPANIE electorala, agricola,etc.
Ce facem cu catelusii ca i-ai pus de doua ori urmati de CAMPANIE si eu tot nu stiu ce sa cred?!
Te rog, nu ma lasa agonizind ...semantic.

Daniel, te-am citit placut surprinsa, caci mi-ai amintit pe San Juan de la Cruz, poetul mistic spaniol al secolului al XVI lea.
De ce nu? Am nevoie ...de Tine.

Poezia mistica apare cititorului neavizat ca o lirica intima, în care iubita e, de fapt, o alegorie a bisericii, credintei, Dzeu.
Am o rugaminte. Nu-mi mai strica placerea lecturii explicindu-te.Lasa-ma sa ghicesc, sa te imaginez prin text fara anexe si note de subsol. Vreau arta, nu demers logico-discursiv.
In treacat fie spus, San Juan de la Cruz e unul din marii lirici mistici ai literaturii universale si emotia artistica ce o produce poezia lui nu am intilnit-o la alti scriitori religiosi.
Poate, doar la Gerard Manley Hopkins, preotul poet iezuit.

Citindu-l pe Ghiocel, văd se conturează ideea mai bine. De ce graba asta? DE ce juriu, de ce concurs?
Ideea era sa fie un experiment.
Cind vom căpăta experiență putem trece la concurs.
Concurs inseamna reguli, iar noi înca nu cunoaștem jocul. Aș zice să scrie cine vrea și cine poate, ce are mai picant, exotic sau scăzut în calorii pe tema dată, anume de a trata culinar un subiect literar.

Și de vrem democrație, inclusiv pentru căței(citește cei cu nivel scăzut) atunci fiecare e liber să-și dea cu presupusul căci asta e adevărata creație, explozia liberă de idei.
Oare postmodernismul nu e renunțarea la autoritate,
la jurii, la peruci?
Un vot popular e ceea ce, cred eu, nici un artist, creator, inventator nu poate ignora.

Eventual,se pot oferi niște calificative, de pilda, original, clasic, absurd, mai ziceți și voi...

Peruzele

Osuar
Capelă sau anexă a unei biserici, în care sânt depozitate oseminte. O formă specială de osuar se întâlnește în arhitectura sud-slavă (capela-osuar de la Mănăstirea Bacikovo, Bulgaria, sec. XI-XII), în care primul nivel al construcției este reprezentat de osuar, iar cel superior are funcția de capelă funerară.
Sursa
http://www.monument.md/glosar/o/

Ma-ntorc si zic. La gastronomie ma laud cu un site de retete personale fotografiate, orientale si nu numai.
De ce nu as face un ghiveci calugaresc (din citeva legume literare), asa cum am mincat la Agapia si Manastirea Neamtului?!
Dar daca e sa fiu ober sef pe bucataria mea, vreau libertatea de a-mi alege singura \"ingredientele\". La urma urmei nici nu trebuie sa intru in concurs daca nu ma vreti. Voi traduce \"reteta\" si afisa pe limba franceza la \"ratatouille\".
S-ar putea sa-mi pice in satir
vreun spirit fin, vreun belfer sorbornard
si-n loc de frigarui
sa-l fac pilaf de pui.
Atentie sa nu-l ard!

Daniel, cred că înțeleg de ce ai rămas fără cuvinte. Iartă-mi postmodernismul, dar ne-am trezit peste noapte într-o lume în care valorile ce ne păreau cunoscute, se îngrețoșează de ce văd și din neputință ne avortează, bătrîni și senili .
Ceea ce ai scris tu ar putea fi exploatat cu mai mare adîncime filosofico-socială în proză, zic eu. Nu te grăbi, lasă ideea poetică să te posede mai bine și BBC să te smintească cu cinismul punctului de vedere anglosaxon, adună material și dospește arta ta. Te felicit că ești încă pe baricade în insula spiritului rece \"ca un castravete\". Eu n-am rezistat mai mult de trei săptămîni.

Diana, e minunată această mărturisire poetică și te aștept în continuare cu noi dezvăluiri lirice la fel de tandre și bine scrise.

că cei care au citit \"rețeta\" vor merge la sursă. Dacă ai fi studiat ca mine programele scolare ale Europei occidentale din ultimii douăzeci de ani, ai înțelege temerile mele. Noile generații nu mai digeră decît \"rețete\" mai nou, clasicii sînt literă moartă sau ceva \"burghez\", cele mai bune școli europene, ca cea franceză de pildă, au renunțat la propria cultura în învățămîntul public și de masă. Vreau să te cred cu admirația culturii simpatice și pe înțeles, dar te-ai gîndit ce va rezulta peste sa zicem 20 de ani? Probabil un șantier de culturi dezmembrate, pe care niște salahori ignoranți(prin refuz de a înghiți clasici sau culturi elitiste) vor tropăi cu cizme de limbaj postmodern înjurînd și scuipînd venin peste Voltaire, Kant, Thomas Mann, Dante, Unamuno, Cehov,Iorga, Byron, etc.
Aș vrea tare mult să greșesc sau să pot avea optimismul tău.

îți admir entuziasmul și energia, spiritul de înnoire. Dar mă întreb dacă putem face una ca asta lui Sadoveanu, lui Rebreanu, lui Zaharia Stancu ? Dacă e neapărat necesar să o luăm pe urmele culturii occidentale și îmbrăcam postmodernismul în straie mioritice ; ori dacă o facem de ce atunci nu am alege texte proaste, literatură de duzină și nu ceea ce cultura românească are mai frumos și valoros?! Îți spun sincer, nu e decît o obiecție pur personală și regret să o fac, dar simt că ne pierdem și respectul și încrederea în cultura română și rolul ei de a ne mai nutri spiritual, dacă începem a o zeflemisi în capodoperele ei. Îți dau un exemplu, am primit la București, de la sora mea cartea lui Octavian Paler, Don Quijote e in Est; nu o pot citi și nu o voi citi prin faptul ca e scrisă din punctul de vedere al unui român rușinat și inhibat de condiția lui de ne-occidental. Aș putea propune o ridiculizare a ei și autorului, dar nu o fac, prin faptul că vreau să reușesc am-i aduna energiile să creez ceva mai înainte de a distruge. De ce să ne lăsăm cotropiți de moda asasinărilor culturale, intelectuale, artistice. Dărîmare a falșilor idoli, prea bine. Haideți să-i distingem pe cei falși de cei adevărați, mai întîi.
Mult succes și sincere urări de bine, Elena

Să ne-nțelegem. Ești o artista. Asta mi-am dat seama imediat citindu-te și cea ce numeam nou și proaspăt, e de fapt, nu atît \"suprarealismul\" tău(în general nu-mi plac etichetările facile, de asta nici nu te-am numit cumva), ci creația ta în limba română a acestor \"crochiuri\" în proză; literatura noastră așa cum s-a scris ea de 50 de ani încoace nu înregistrează astfel de viziune sau limbaj artistic.
La profilul meu pe yahoo, peruzele, am menționat un URL al site-ului PICASSO ONLINE.
În caz că nu ajungi la paginile mele web iata adresa galeriilor:
http://www.tamu.edu/mocl/picasso/index.html

În adolescență am citit cartea lui Francoise Gilot despre Picasso, într-o traducere româneasca de prin anii 70. E remarcabilă în sensul analizei acestui geniu și titan al artei secolului XX.
Cu admirație și multă încredere în tine și arta ta,
Elena

Să-ți spun drept, Maria
Îmi scot pălăria
La pagina ta
http://www.poezie.ro/index.php/author/7244/index.html

Poate fi Picasso, poate fi Miro
Ce știu io(yo)?

Pot insă să-ți spun de ce Ostilia si Soylent mă fac să te citesc a la Dali.
E vorba de o contorsionare, o convulsionare anatomică și existențial-filosofică, pe care alți suprarealiști nu o au.
Există tensiune la Picasso și Joan Miro dar e, zic eu, doar estetică, nu se proiectează cosmic sau metafizic.
Maniera ta de a reda o idee artistică e ceva mai aproape de H. Bosch și inegalabilul Salvador Dali.
Am ales catalanul căci e mai abstract și ermetic, decît flamandul.
Ajută-mă.Cine a pictat tabloul afișat de tine la profil?
Nu-mi spori agonia, Maria.

Mă stimulează estetic imaginația ta, dar și limbajul captivant în care o redai. Spune-mi, de ce mă duci cu gîndul la Salvador Dali?
Iată ce vreau să spun:
http://www.mcs.csuhayward.edu/~malek/Dali.html

Maria, continuă-ți \"fuga\" asta a imaginației și smulge-i cît mai multe idei poetice.E proaspăt și nebănuit ca un tablou al tînarului Dali, stilul tău.

Mă simt onorată de vizită, aprecieri și steluță. Împartășirea acestei lecturi critice a anilor de studii o fac aici din nevoia de a regăsi sufletul și mintea tinerilor români. De cînd trăiesc într-o țară de limbă engleză(SUA) unde Shakespeare nu se mai citește și studiază demult în școli și colegii, iar poezia e doar rima din lozincile politice sau reclamele comerciale, îmi lipsesc copiii români mai mult ca oricînd, cei care se adapă la marile literaturi ale lumii.
Cu prietenie,
Elena

Frumos realizată \"Căutarea\" ta nu lasă impresia căutării artistice.Analiza psihologică și tema,de altfel dificil de abordat în proză, capătă un balsam liric difuz, uman și îngăduitor.Te văd parcă - un creion între degete, mîgîind gînduri existențiale cu vorbe dulci.

...poate doar un pumn de praf de stele!
Frumos și trist adevărul tău poetic merge la suflet și e universal.Nici nu se putea o redare lirică mai sinceră și mai mișcătoare.Ecce poeta!

Iubiții mei cititori, Enigma(doi frumoși ochi albastri ) și Zeu deghizat,
comentariile voastre mă stimulează la dezgropări ale arhivei mele intelectuale.
Apreciez interesul vostru față de acest aspect al culturilor și vă sînt recunoascătoare pentru remarci.
Ele mă animă să continui cercetarea începută cu două decenii în urmă la București, unde am consultat o bogată bibliografie de specialitate.
Ea nu apare încă menționată cum din subtitlu am precizat că acestea sînt doar ipoteze de lucru.
Nu am încetat peste ani să mă ocup de acest eseu prin lecturi și exercițiu mental, mai puțin scris.
Iată cîteva din lucrările consultate la București cind am conceput aceste ipoteze de lucru:

CONSTANTIN DANIEL

Gîndirea egipteană antică în texte, București,1974
Arta egipteană și civilizația mediteraneeană, București, 1980
Maxime, sentințe și aforisme din Egiptul antic, București, 1976
Orientalia mirabilia I, București ,1976
Civilizația feniciană, București ,1979
Scripta aramaica, I, București, 1980


VOJTECH ZAMAROVSKY
La început a fost Sumerul, trad. a originalului slovac din 1966

ADOLPH LODS
Israel , Des Origines au Milieu du VIII Siecle ; Paris 1930
Des prophètes à Jesus. Vol. 1. Les prophètes d\'Israel et les débuts du judaïsme. Paris, 1935

DOMINIQUED SOURDEL
JANINE SOURDEL-THOMINE

La Civilisation de l\'Islam classique ; Paris 1968

SABATINO MOSCATI
Le antiche civilta semitiche, Bari 1958

GEORGES MASPERO
La Chine, Paris 1925

MARCEL GRANET
La civilisation chinoise, Paris 1948

RENE GROUSSET
Histoire de la Chine , Paris 1980

JIAM BOZAN SHAO
Histoire generale de la Chine, Beijing 1882

LOUIS DERMIGNY
La Chine et l’Occident, Paris 1964

De la data scrierii acestui lapidar eseu(la 26 de ani) și pînă azi am vizitat locuri și muzee, am citit noi contribuții în domeniu(arheologia și antropologia, axiologia sînt discipline tinere și de viitor) și m-am convins de necesitatea unui efort de echipă.
De aceea salut cu sinceră bucurie intervențiile constructive.
Cred în ceea ce Umberto Eco definea ca operă deschisă (Eco, Umberto, Opera deschisa, Ed. Pentru Literatura Universala, Bucuresti, 1969), iar peste timp tehnologia și internetul au făcut ca anticipația lui să ne ofere acest mod de a crea și comunica în satul global.
Vă aștept cu sugestii și contribuții.
Cu prețuire, Elena

Mariana,
mă încîntă să ne întîlnim într-un timp cultural drag mie, puțin studiat în comparație cu romantismul , clasicismul, etc.
La noi, poate cunoști deja, Edgar Papu a făcut o abordare diacronică a fenomenului în Barocul ca tip de existență (2 vol.),București, 1977.
Interesante sînt si sintezele românești apărute tot în anii 70, 80.
Dan Horia Mazilu, Barocul in literatura româna din secolul al XVII-lea, București, 1976,
apoi Ion Istrate, Barocul literar românesc, București, 1982 .

Pentru mine Bibliotecile Bucureștiului au fost ideale în cercetarea acestui subiect, Academia, Universitară,(de Stat)Națională, chiar și Sadoveanu sau Tineretului (care se afla in anii 70, 80 în curtea bisericii Armenească).
Autorii străini(critica literară) nu au fost traduși nici bine nici toți, chiar dacă poezia sau arta barocă italiană, franceză, spaniolă sînt în general cunoscute publicului românesc în traducere.
E un subiect pasionant și cred abordarea lui Edgar Papu e cea mai incitantă de a vedea barocul ca pe un fenomen recurent al epocilor de criză a culturii.
Studii recente ale operei lui Dante de pildă, propun o viziune barocă la marele cetățean florentin încă din „Divina Comedie”.
Interesant, nu-i așa? Mai ales, că cel putin pină acum, teoria literaturii pare să ofere o definiție clară a romantismului, clasicismului, simbolismului, etc. Mai puțin de acord sînt criticii și teoreticienii în privința barocului: curent literar, stil, viziune a lumii, fenomen istoric sau cultural , tipologie spirituală ? Incă ne apare ca un mister și o invitație la cercetare și mai ales lecturi paralele.
Succes și felicitări pentru interesul manisfestat față de acest monstru al artei.

Sorin, am ajuns din comentariu in comentariu la mahalaua ta, la paginile rupte din viată; mi-a venit inima la loc. Cultura română e mai bogată pe zi ce trece, chiar dacă cei care o fac azi deocamdată se uită cu jind la delicatese.
Talent mare și curat ai, deja ți-au spus-o toți de pe acest site și, cred, o știi și tu, de acum.
Cind ai epuizat prozaicul cotidian, aș vrea să vad ceva mare, dramatic, dur.
Scrie ca să cutremuri.
Știu ca poți și că o vei face într-o zi.
Aștept.