Poezie
Se strigă ...
2 min lectură·
Mediu
Se strigă la știri c-ai avortat
mă învârt printr-o lume
care nu mă recunoaște
îmi place să cred că niciodată nu există
că te-aș putea reface din plastelină
să ne jucăm împreună de-a viețile noastre
să o punem pe mama să ne facă plăcinte de cer
te simt gol și aș vrea să nu fi ascultat
mi-au zis că nu doare
14 ani ai luptat să lepezi copilul din tine
ți-au spus că o învață lucruri noi
te-ai bucurat
să fie doctor, avocat sau
de ce nu artistă
chiar de vedeai în jur doar oameni goi
nu pricepeai
că e o altă lume astăzi
mult prea tristă
mama ta n-avea voie nici tata
abia când ai aflat te-ai prăbușit
aveai prea multe-ngrămădite-n jur
nici măcar timpul
nu-l terminasei de țesut
când ai văzut că nu mai e
plecase
doar școala te-nvață
s-a-ntors acum
ești tare bucuroasă
lacrimi tâmplele îți invită la dans
și speranța că de data asta vei fi o mamă
din nou te-nșeli
și iar visezi frumos
o clipă va mai fi cu tine
și lumea-ți va zâmbi-nțelegătoare
cănd vei începe să o cauți
din casă în casă
din templu în templu
din clipă în clipă
cum să îi taci strigarea
caut-o la școală
acolo se numără
avorturile
0113281
0
Si comentariile engleziilor din jur au fost: \'mama nu are nici un drept asupra fetei, de ce s-o baga?!\'...
Si am ramas fara cuvinte!
D.D.