Elena Malec

si admir, dar in tacere. M-au bușit pietrele altora si in plus pe unde apar mai dau și in autorii pe care îi citesc și comentez.
Despre tine va scrie posteritatea.
Eu doar mă bucur să te cunosc mai devreme.

Cu aceeași dragoste sincera,
Elena

Stiu că nu ești un învis
Dar acuma m-ai convins
C-a fost un atac de strechi
Te iau mâine de urechi.

Vin cu arme din dotare
Din sac de la coana mare
Harul lui e de vanzare
Va ceda la scărmănare.

Tovarăș de atelier
Ce latri ca un Cerber
Te-aș scoate un pic la aer
Dar n-am timp pentru un fraier.

Nouă să ne spui deschis
Cine și cum ți-a permis
Să tulburi anahoretu\'
Cu infernul și Pizdetu\'?

alias Smaranda te citeste din exil, Adrian.
Sa n-o intrebi ce crede; nu mai e demult virgina si a cam pierdut harul profetiei. Dar ii place cum scrii.
(Sa nu afle Pythia, ok?)

Ti-am citit eseul Cornel, nu-l voi comenta mai amplu deocamdata, iti voi spune o observatie de ansamblu. Ai construit acest eseu pe cateva repere culturale, personalitati care au surprins specificitatea romanesca.
E excelent ca ipoteza de lucru.
CE ma nedumereste este faptul ca nu ai luat in consideratie acest element de specificitatea romaneasca atunci cand ai scris Impresiile din Germania.
Sa-ti spun un lucru. A fost o era cand cand toata Europa se uita spre Germania si toate atributele civilizatiei oraselor, strazilor, muzeelor, etc.Anii \'70 probabil.
Arata-mi cate din tarile europene pot spune ca se apropie pe departe de stilul de civilizatie germane.
Tu faci o paralela intre romani si germani, neglijand tocmai factorul specificitatii unei culturii si popor.
Romanii sunt ca multe alte popoare de limba latina, italieni, portughezi, spanioli, francezi.
Ei nu vor putea fi vreodata nici ca englezii, nici ca germanii, nici ca americanii.
Nu stiu cine e ca altcineva si de ce ar trebui sa fie.
Nu stiu nici daca sa ne fie rusine ca suntem lenesi sau murdari. Poate nu e o virtute dar avem mai multi artisti si oameni de spirit decat tot regatul Marii Britanii.
Nu suntem in clasamentul oficial e drept, dar poporul se hraneste spiritual prin ei.

Cu prietenie,
Elena

Stagiritul mă dospește
Kalokagathonicește.
Aristot, ia și citește
Poetica elinește.

e intr-adevar antologic poemul asta al tau.
Ce am de spus e incarcatura superflua a subtitlului.
E ok. pentru site si noi care te \"cunoastem\" dar pentru literatura universala las-o te rog fara indicatie;
e ca si cum ai pune o placuta:This way, follow the arrow!

mă surprinzi într-un mod deosebit cu textul ăsta. Ce să cred? Iți schimbi un pic perspectiva sau era deja latent și aștepta un semn?
Vezi că mergând pe panta asta ajungi la acea fațetă dură și sumbră la care te invitam mai demult.
Un mic sfat: nu intra acolo decât dacă ești pregătit sufletește.E mult întuneric.

Umorul tău de mai sus poate fi folosit și in format de scenariu. Ai încercat ?

deslegați-mă.
Profetu\' mă descifrează.

Haveil havulim hacoil haveil.
Ecleziast.

Inca o perla in paginile domniei tale.


Nota: eu as opta pentru \"aramaic\" in loc de \"arameic\"

Stimate autor Adrian Munteanu,

sunt la a doua lectura. Constat ca ai deja o poezie unde ai folosit acel \"de maini si picioare\".

Ce-ar fi spui aici:
\"ni se scurg de pe mîini pe picioare\".

peruzea contempland contributia la metamorfoza...

asa cum merita artistul care se plasmuieste sub ochii nostri.

Stimate autor Andrei Munteanu,
Ca om de teatru veti intelege cu siguranta interventia mea.

Eu merg la teatru de la 6 ani.
Nu cred ca pot spune ca iubesc ceva mai mult din cultura romaneasca decat arta dramatica.
Pe vremea mea la teatru se juca tragedie, drama istorica la
teatrele dragi mie, Bulandra, Teatrul Mic, National.

Un regal oferit de Leopoldina Balanuta, dupa \'89 in piesa lui Dario Fo, am vazut chiar de doua ori.
Mai nou veneau si cei nedusi in viata lor la teatru, veneau cu copii de țîță, care plîngeau pina se inecau.
Leopoldina Balanuta a trebuit sa intrerupa monologul
si sa-i roage sa respecte sanctuarul artei, pentru numele lui Dumnezeu!
Pe unii care se sarutau si imbratisau in sala, pe acelasi scaun, i-am potolit eu cu cateva priviri.

Ma intreb daca nu avem de-a face cu un spectacol asemanator aici.
Nici nu a inceput bine spectacolul si au curs aplauzele si fluieraturile deopotriva.

Imi permit sa sugerez ca din respect pentru memoria parintelui drag, publicarea sau dezvaluirea acesta sa fie la inaltimea dragostei si pretuirii pe care i-o purtati.

Dati manuscrisul editurilor si veti fi salvat de un circ pe internet cu opinii si atacuri ce nici macar nu vor fi la adresa dumneavoastra, ci a unui om care a scris in suferinta.

Cu toata stima,
Elena

si tot ce ai postat azi e vioi si antrenant, ca un jogging de luni de dimineata, poetic, stilistic. Sau ca niste aerobice cu fereastra deschisa.

Asta cu foile imi pare mai consistent si semnificativ.
Miha, dateaza ce scrii pe caietelul tau. E foarte important. Vei putea vedea singura cum iti desfasori drumul artistic.Mi imi place. Te vad intr-o poeniță, cu Andrei culegand ciupercute și flori șii spunand poezii zambind.

Ai o muza care te gâdilă zilele astea cu degete de ștrengarițâ.

Neata, Miha.
Cand deschizi internetul fa-mi, te rog, o vizita pe pagina de engleza, tocmai am afisat un text de proza si mi-ar face placere sa iti stiu parerea.
Asta ca sa nu te iei in serios cu hardware/software alea. Ti-e mintea cam nastrusnica zilele astea!

ne face \"anagramatici\".
Ina, iti multumesc. Uite ca asa era in textul meu batut la masina in \'88. De frica criticilor limbii romane, pe care recunosc incep s-o uit, dar nici nu am stiut-o dupa legi vreodata, am crezut ca mai trebuie editat.
Voi reface dupa originalul text si cine are obiectii
sa mi-o spuna.
Nu ne nastem si nici nu devenim perfecti. Tindem sau nu, reusim sau nu. Nu e nici o crima zic eu sa fii inegal si imperfect.Mai ales in arta!

Iti multumesc sincer de urari si trecere,chiar am nevoie de sfaturi la ghilimele caci le-am pus ad-hoc.
Ele nu erau in textul initial si mi s-a parut ca se amesteca povestitorul cu eroii.
Te astept si nu ma deranjeaza sexul sau accentul moldovenesc. Si familia mea are niste radacini moldovenesti, bucovinene mai precis.
Cu drag, Elena