Elena Luminita Bouleanu
Verificat@elena-luminita-bouleanu
„Omul? Poezie! Singura poezie a lui Dumnezeu. În rest - numai cuvinte.”
Exist între un trecut cert și un viitor posibil.
sigur că iddea nu este nouă, dar ce-ar fi dacă nimeni n-ar mai scrie despre caii cerului, luceferi, marele orb, violet, etc.
mulțumesc deopotrivă pentru gândurile frumoase și critica de calitate.
Pe textul:
„Despre măiastre pe verticală" de Elena Luminita Bouleanu
Ela, sidefiul tău este demn de o perlă, iar perlele trăiesc și se dezvoltă în noaptea scoicii. adus în lumina zile, însă, bucură suflete și îmbogățește curcubeul.
Pe textul:
„fildeșul blamat" de Ela Victoria Luca
fară supărare! cred că ai putea mai mult.
Elena
Pe textul:
„Muzica-Existenta meatamorfozata" de Tibi Hrihorciuc
Myself nu este dintre structurile care să se lase șlefuite, cizelate. mai degrabă s-ar lăsa bătut cu nuielușa, ca apoi să-ți înfulece dintr-o îngițitură mâna coercitivă.
dar tu știi asta. apropierea de Myself te ține cu simțurile treze, nu-i așa!
rămân surprinsă întotdeauna de ușurința cu care alături cuvintele: \"foamea proiectată dumnezeu\". cine s-ar fi gândit la asta?
și da! poezia ta îmi ține treaz interesul. de aceea revin cu \"tenacitate\".
Elena
Pe textul:
„în care se arată cum ce s-a arătat mai înainte era fals" de Vasile Munteanu
poezia în sine respiră frumos, ritmic, fără a sta, însă, înaintea altor texte ale autorului.
dacă mă înșel, iertat să-mi fie gândul.
cu prețuire,
Elena
Pe textul:
„- Flori în Mână -" de hose pablo
\"m-am uitat destul la creier degeaba
nu-l recunosc
seamănă cu un portret robot se poate
să fie canibalul care ne mănâncă\".
doar așa s-ar putea explica scindarea.
orice blestem are un descântec de dezlegare:)
puțin mai în temă cu Myself (dar nu pe deplin de acord cu el),
Elena
Pe textul:
„în care se arată că Myself se crede Zarathustra" de Vasile Munteanu
Myself acesta nu seamănă deloc cu tine. de ce te ascunzi în \"pantalonii până la creștet și bocancii până la genunchi\"? nu ești mai \"modern\" așa!
așa simt eu. nu mai ești la tine acasă, ești în vizită (sper că doar în vizită) la vecin \"homobiped - care nici măcar nu e înalt\".
dincolo de asta, cu același drag
Pe textul:
„în care se arată că Myself se crede Zarathustra" de Vasile Munteanu
unde îți e gândul, unde durerea, unde speranța?
poezia ta m-a trimis cu gândul la umărul drept, acolo unde îngerul meu mănâncă o ciocolată pe care a găsit-o pe raftul de dulciuri. i-am cumpărat-o, chiar dacă avea prețul a 10kg detergent pentru durere. m-am gândit că eu mai pot aștepta ...
Elis, te mai citesc. cred în îngerul tău de promoție.
Elena
Pe textul:
„Cu îngerul prin supermarket." de elis ioan
\"iar te duc pân’ la buze iar te sorb mă îmbăt\"
caut profanul în poezia aceasta și nu găsesc decât:
\"de paharele reci mi-o alin și petrec\"
... și zâmbesc unei imagini care, ea singură, știe că nu poate profana mâna poetului din care frazele curg, și curg.
\'ncuvânată femeie vine-n urmă-ți cu-n semn,
ca năluca desculță dănțuind ritual,
prinde-i mâna întinsă într-un tainic consemn
mai trăiește al lumii, mai cuvântă-n dual.
Elena
Pe textul:
„pasăre încuvântată" de Vasile Munteanu
da! cuvintele sunt de prisos atunci când spațiul dintre cei doi este plin cu dragoste.
mulțumesc
Pe textul:
„Tăcând despre dragoste" de Elena Luminita Bouleanu
nu mă pricep la a comenta curgerea sau coagularea unei poezii, dar știu că poezia ta m-a făcut să regret că nu i-am scris până acum iubitului meu - Dumnezeu.
Elena
Pe textul:
„scrisoare de la Femeia Iubita" de nastia muresan
un strigăt către \"scriitorii\" istoriei deșucheate! să mă ierte toți scriitorii că le asociez sfânta îndeletnicire cu bâlbâielile emise de cei menționați.
Ted, îți admir curajul de a scrie despre ceea ce unii nu mai vor nici să audă. și ce scriere ...
Elena
Pe textul:
„născuți în barăcile istoriei" de Vasile Munteanu
să primești de mire
dorul de-nflorire
dragoste bălțată
cu verde pătată
și-ngenunchi să stai
pe-un zarzăr bălai
să te rogi de soare
fustele-ți să-nfloare
norii să-i blestemi
pământul să-nviermi
desculță fecioară
născând
primăvară
oare de ce gestul spontan, după citirea poeziei tale, a fost să continui descântecul? poate pentru că am simțit fiorul pe care mi l-a strecurat sub piele versurile tale scurte ca niște ace de soare de primăvară.
eu chiar i-aș spune \"descântec pentru primăvară\", dar titlul tău duce exact acolo, cu o putere mai mare de convingere:)
mi-a plăcut mult și aștept efectul \"desferecării\" pe care ai ticluit-o atât de sugestiv.
Elena
Pe textul:
„Ferecă și desferecă" de Elena Malec
e prea puțin timp pentru
o îmbrățișare
și o sete de cuvinte\"
... dar destul pentru ca trecătorul să afle de existența nostră.
\"mă cauți între plecări\"
... drumurile au nevoie de călători, altfel nu ar mai arăta întoarcerile acasă; iarba ar crește și ar acoperi pașii plecați.
\"să uităm de noi\"
... doar așa ne putem inventa în fiecare zi.
de ce în ordinea asta? nu știu, așa au curs.
poezia ta are darul de a mă duce departe, departe și a mă face să mă întorc iară și iară.
Elena
P.S. am fost virusată (fizic și informațional) și asta m-a ținut departe căteva zile :)
Pe textul:
„între timp să uităm" de Ela Victoria Luca
frumoasa trecerea prin multiplicare spre sfera. celelalte, insa, isi au farmecul si trebuinta lor. diagonalele - frumos vis de intalnire a opusului.
convinsa de triunghi,
Elena
Pe textul:
„Triunghiul" de Ramona Rusenescu
te mai astept si cu alte ocazii, cu pareri la subiect.
cat despre apelativ ... no comment.
Pe textul:
„Nuntă" de Elena Luminita Bouleanu
Pe textul:
„Raman printre oameni" de Elena Schipor
:) și Elena
Pe textul:
„Nuntă" de Elena Luminita Bouleanu
de a fi ceea ce nu sunt.\"
mai știi versurile acestea?
atenție! dacă între nivelul de expectanță și cel de realizare se află prea multe trepte, riscăm să devenim numai niște nevrotici ursuzi.
încrâncenarea nu ne ajută să mergem mai departe; de cele mai multe ori ne împiedică.
a cugetat,
Elena
Pe textul:
„Raman printre oameni" de Elena Schipor
