- Flori în Mână -

Deosebit! Și altfel! Și frumos! Ca și simplitatea.

am citit textul de câteva ori și cred că simt o adiere subtil ironică la adresa vieții \"desăvârșite\"?
poezia în sine respiră frumos, ritmic, fără a sta, însă, înaintea altor texte ale autorului.
dacă mă înșel, iertat să-mi fie gândul.
cu prețuire,
Elena

Hose,
Eu avem o impresie tare păcătoasă despre scrisul tau după ce te cunoscusem ca autor al \"bubiței\". Cu acest poem te văd trecând mai printre lucruri care respecă condițiile de igienă saniară. Sper să nu te simți prea incomodat de atâta curățenie și frumusețe! Cel puțin eu mă ximt foarte bine în preajma poemului tău!

interesant..hm...putin cam retrograda versificatia \"dar cand a rasarit soarele/m-am trezit...aiurea in tramvai..cand a sosit seara nu cumva ai avut intalnire cu Morfeu..hm??

Prima parte a poeziei e într-adevăr frumoasă, filosofică, dacă vrei. A doua parte însă imi pare falsă și mai e și stricată de acel iubit care te-a \"sunat\".Cum s-ar zice o strici cu o trivialitate.

daca o canta Ion Suruceanu sau Gica Petrescu la sigur devenea slagar...cu vre-un tra-la-la intercalat intre strofe, cu o aluzie mai detaliata la cel care sunase..in fine, o poezie cantabila de estrada, cu o idee filozofica second hand, exprimata probabil de mii si mii de anonimi..si spre dimineata, o exclamare demna de un amnelis: \"Viata e frumoasa\"...altfel, nu e clar de unde in \"viata desavrasita\" este loc pentru frica ca \'nu va mai fi soare\"?
o mare gaselnita ar fi un eventual dialog intre trupul tau intins si sufletul care are impresia ca Dumnezeu il va parasi...la sigur va fi bestial...
in cel mai rau caz as scoate intreaga strofa a doua..si as arunca-o la gunoi..fie lui Nicolae Guta si Vali Vijelie..as castiga niscaiva bani

amnelis=manelist...ma grabeam si scriu fara a privi monitorul...

pablito, ne-ai prins cu poezia asta degradata! cititori, nu va luati după pablo! el vrea sa păcălească, să creadă lumea că s-a întors către cele veșnice. când colo... ptiu!

dar-ul ala spune tot cat nu era de spus,oricum.sinceritate de duminica dupa-amiaza,cand nationala a mai incasat-o pe nu stiu unde

hose pablo performează aici un discurs emoționant, cu vădite nuanțe ironice, puternic și în același timp fragil ca un ghiocel. în decodarea mesajului este importantă înțelegerea valențelor pe care floarea, ca simbol, le capătă în context. poetul propune un alt nivel de interpretare al acestui element vegetal, neabuzând de imagini vizuale sau verbe sentiendi, ci reducându-și intențiile poetice la o propoziție simplă (am stat cu flori în mână). verbul la perfect compus trasează o linie fosforescentă, orbitoare apropae, între momentl deznădejdii din prima strofă, și cel al eliberării travisiene din cea de-a doua. florile, îndeplinind în propoziție funcția sintactică de complement circumstanțial de mod, au rolul de a estompa brutalitatea acelei întreruperi despre care vorbeam infra. impresionantă este și confesiunea gravă, wertheriană: am crezut că Dumnezeu mă va părăsi. practic, hose pablo este aici tânărul werther care nu îi scrie lui mircea radu, dar nici lottei, ci meditează singur la patetismul condiției sale umane.
pentru o mai bună percepere a textului și pentru aprofundarea mesajului care transpare din versurile nemaipomenit de original construite ale lui hose pablo, îmi permit să recomand și un playlist adecvat:
gloria gaynor- i will survive
robbie williams- supreme
simon&garfunkel-april come she will
muse-feeling good

remarcabilă este și transcrierea filozofiei iubirii pasiune, în care în afara iubitului și obiectului pasiunii sale mai există structural obstacolul, acest al treilea (în cazul de față telefonul) constituind o piedică de natură inconștientă.

felicitări, hose pablo.

radmila, elena, valeriu, dan, elena, library, dan, felix, si in special geanina, placut surprins de prezenta voastra si va multumesc, in special mi s-a parut adevarat comentariul geaninei :)
numai bine.