între timp să uităm

o sete de cuvinte ce îți poate măcina știința dacă de cele mai multe ori nu mai apare și tăcerea...

am încercat și eu să iubesc draga mea... dar iubirea nu e atît de simplă precum pare cuvîntul, sau e prea mare diferența dintre a iubi și a fi îndrăgostit, mă întreb dacă iubesc mai mult cuîntul de aici sau cuvîntul de dincolo de el...

și așa iubind cuvîntul ne despărțim și pentru ziua de azi de moarte...

un sfînt mi-a spus că eu nu cred în iubire, poate de aceea am uitat să o recunosc, dar care iubire să fi fost?

eu zic că devreme ce mă aflu în pagina ta... sunt deja mai aproape de capătul drumului unde m-am oprit și rostesc o dată cu tine...

tare

*am încercat să iubesc*

atît

Să nu îți fie sete niciodată de cuvinte. Să nu simți nici uitarea. Și să rămâi în poezie. Uneori iubirea se scrie doar din ea însăși. Noi suntem doar trăitori.

Ela

\"mai trece-mi prin viață
e prea puțin timp pentru
o îmbrățișare
și o sete de cuvinte\"
... dar destul pentru ca trecătorul să afle de existența nostră.
\"mă cauți între plecări\"
... drumurile au nevoie de călători, altfel nu ar mai arăta întoarcerile acasă; iarba ar crește și ar acoperi pașii plecați.
\"să uităm de noi\"
... doar așa ne putem inventa în fiecare zi.

de ce în ordinea asta? nu știu, așa au curs.

poezia ta are darul de a mă duce departe, departe și a mă face să mă întorc iară și iară.

Elena
P.S. am fost virusată (fizic și informațional) și asta m-a ținut departe căteva zile :)

Văzând trecerea ta inversă - îmi place acest fel de parcurs - mi-am dat seama că poezia poate fi cită și altfel, dinspre sfârșit spre început, chiar se pot amesteca între ele și strofele. Mulțumesc pentru aproape-departe.

Ela