Poezie
în care se arată că Myself se crede Zarathustra
2 min lectură·
Mediu
poezia mă îndestulează ca pe un cerșetor palmele sale
m-ați văzut orișiunde prins cu limba în uși
la depou
în tramvaie
în trolee metrou
chiar și-n lifturi de inox
uși de dric sau cavou
întotdeauna caut un capăt
de linie
de drum
în-cer-cu-ET
îmi târâi pe pământ rădăcinile solare
întocmai puilor-sepie din raza-mamă fugiți
Myself! lasă ipostazele!
de ce nu spui cinstit muritorilor că ești o haimana de foc
căreia nu-i mai ajung jucăriile inimii
că duci mâna la gură din plictiseală
nu pentru a-ți potrivi
ritmul ghiocului
de fildeș
în care zarurile intră la apă
cu tot cu porți în casă
cu tot cu punct (sau unu)
la doi e întuneric
la trei e jumătate
în țara mea nopțile nu au mai mult de zece etaje
paznicii dorm toți în scaune cu rotile
visează lozinci
pe care nevestele croitorese
ariadne postmoderniste
i-au mințit că au scris (citez): liberte de l\'angaje
piciorul stâng e blatist
piciorul drept e polițist
mă urmăresc eu pe mine mă m – deci exist
ca un controlor pe transportul în comun
ca un compostor
sau ca tariful redus lipit cu pap de perete
sau de geamul îmbâcsit de muște al ruginitei case
de bilete
nu știu încotro merg de aceea
în spatele meu s-a format (de oameni?) o coadă
de rușine
îmi ridic pantalonii scurți până la omoplați
până la ceafă
sunt îngrijorat pentru sănătatea cozii mele
dacă s-ar întâmpla să vadă
acești homobipezi care nici măcar nu sunt înalți
nu mă bagă nimeni în seamă
importanți sunt bocancii: au de gând
să mi-i întindă până la genunchi
dacă se poate
până la brâu
între timp
s-au deschis bordeluri și cocainării în rai
e liber la desfrâu
ce chef nebun mi s-a făcut de o fecioară
soarele pe o nară
luna pe o nară
mările pe o nară
munții pe o nară
chiar sunt curios cine va muri ultimul astă seară
pofta-n cui! sas! vax! canci!
am pe cap singurii mei pantaloni scurți
în jurul brâului ponosita pereche de bocanci
și – ce nasol! – la vamă
ținuta e obligatorie
aleg varianta: fluier niznai
ca un colecționar de copite de cai
cine iubește și lasă
țara să-i fie pedeapsă
târâișul transfugului
pitulușul plugului
să nu moară până când
nu i se-ntoarnă-n pământ
aici m-au luat de turul pantalonilor
m-au dus
mai sus de steaua mea care-a apus
the end
music & screenplay & directed
Myself
094.207
0
soarele pe o nară
luna pe o nară
mările pe o nară
munții pe o nară
chiar sunt curios cine va muri ultimul astă seară
Si oralitatea blestemului te prinde, doar ca imprecatia ta e prea savanta pentru gustul meu. As fi vrut ceva mai crud , mai colturos.