Hai sa fugim
in zare
sa ne pierdem
in munti
sa urcam
din vaile
strabatute
de ape
sa ne afundam
in lutul
rascolit
de ploaie.
Hai sa fugim
de lume
sa ne ascundem
in
Mi-am permis sa visez,
in inserarea unei toamne
ca aceasta
ca o alta care-i chiar
in sufletul meu ...
Dupa ce clipele au trecut
te-am gonit
si din mana rece
ti-a cazut
trandafirul
cand o sa cresc mare
o sa inventez
o masina a timpului
ma voi intoarce
in ziua in care
ti-am cedat
respectul de sine,
imi voi spune ca totul
va fi bine.
cand o sa cresc mare
o sa
Ziua era frumoasa si eram inconjurata de un verde fraged. Totul semana a padure, zarile se intrevedeau indepartate, dar nu reci. Soarele era undeva sus si nimeni nu s-ar fi gandit vreodata ca acolo
zi mohorata de toamna
ce caut aici?
aici...
ce-mi pasa ca-i Sodoma
ce-mi pasa ca-i Gomora
orasul m-a inselat
cu surasul sau
mi-a picurat stropi
dulci de otrava
in sange.
care soare?
doar
5 II 2002
As night descend from its forgotten places
As stars begin to shine above a world so bright
that looking out the window your finding is just light
the dreams of fallen heroes do strike
mai ploua din cand
in cand
iar stropii ploii
coboara
cadentand secundele
inseland timpul,
vulgari
pacatosi
plini de noi
***
cand ploua
lumea se sparge
in bucati
aproape Anul Nou
februar departe
imparte
ganduri de demult
de cand visam ...
atunci era
un alt februar ...
aproape Anul Nou
un departat februar
imparte
fulgi de nea
pentru o alta ea
te
te-am vazut
din departari vopsite
in albastrul sperantei,
si te-am facut pierdut
printre oameni
atunci nu vroiam
sa te gasesc
amintirea albastrului
m-a prins din urma
si am inceput sa te
Era cateva luni de cand ma inturnasem la eul meu vechi si de cand obida pe restul lumii isi mai pierduse din putere. Singuratatea imi batuse inainte la use, ca harapnicul pe spatele miseilor. Nu mai
bătut de vânt
mi se trece
mirosul de femeie parvenită
depravată în simțuri
și amintiri
se scurg
prin ferești aburinde de suflet
picuri de alcool
înroșind de sânge
porțile raiului
simt
S-au strans aici, tacuti, poetici,
ai lumii ultimi geniali
sunt toti perfceti, concreti, estetici,
in eul propriu se dedau.
Conjoara vise, cheama noaptea
cuvantul lor este suprem,
sugruma
Ascuns in soapte, susuri dulce
etern si sadic in descant
iti porti povara in cuvinte
tu suni despotic cand te cant.
Invaluit in ceata deasa
arata-ti chipul chinuit
de o fantasma ce ramasa
in
Te cunosc cum cunosc intunericul
atat de iubit de mine
si tin la tine, ca la steaua ce straluceste
deasupra visului meu.
Sper in implinirea sperantei inaltate
catre necuprins si visez
la
Merg pe pamantul gol
si stiu
ca n-am mai fost pe-aici de mult
strabat acelasi drum
si stiu
c-am sa ajung descult
cum n-am mai fost de mult.
Si drumul fuge iute,
si alearga
pe langa mine
Simt palpainda lumina a veiozei pe obrazul drept si ma streseaza ingrozitor cum incearca sa ma mangaie si tot ceea ce reuseste este sa ma enerveze.
Ma streseaza monitorul calculatorului, in fata
baal este gol si înconjurat de clovni, de femei ușoare și de spectatori. surprinzător și îngrozitor de tânăr, are fața sculptată după cele patru vise, are respirația violentă și mersul unui
mai nou toate strazile
au miros de hoit
amenintand sa-mi intre pe sub piele
miros salbatic de putred
intra pe sub hainele-mi ude
pana si in pantofi
mi se infiltreaza un iz de mort
mai observa
Prin ochii ploii tradate,
Te-am zarit la capatul taramului meu
Incercand cu vise spulberate
Sa inchegi propriul tau ,,eu”.
Pe coama norilor
Zburand, eu
Veneam la tine,
Soptindu-ti de
pentru mine
te vegheaza noaptea
pentru mine
te pastreaza vantul
pentru mine
te aduna
strop cu strop
ploaia
pentru mine
s-antamplat sa
te zareasca soarele
pentru mine
te-au
bătut de vânt
mi se trece
mirosul de femeie parvenită
depravată în simțuri
și amintiri
se scurg prin ferești aburinde de suflet
picuri înroșind
porțile Raiului
simt cum se
