Poezii

același tavan poate doar culoarea s-a mai estompat și nu mai e alb e doar ceva murdar sub ochii mei ... între aceeași pereti o viață sau două sau cine mai numără printre atâtea vieți

bătut de vânt mi se trece mirosul de femeie parvenită depravată în simțuri și amintiri se scurg prin ferești aburinde de suflet picuri de alcool înroșind de sânge porțile raiului simt

mai ploua din cand in cand iar stropii ploii coboara cadentand secundele inseland timpul, vulgari pacatosi plini de noi *** cand ploua lumea se sparge in bucati

mai nou toate strazile au miros de hoit amenintand sa-mi intre pe sub piele miros salbatic de putred intra pe sub hainele-mi ude pana si in pantofi mi se infiltreaza un iz de mort mai observa

hai sa ne unim membrele sa facem un copac de lacrimi sa planga frunze sa ma chemi sa te caut aburind ferestre rasuflarea de dor sa ma chinuie adanca si rascolitoare pamantul sa ne

aproape Anul Nou februar departe imparte ganduri de demult de cand visam ... atunci era un alt februar ... aproape Anul Nou un departat februar imparte fulgi de nea pentru o alta ea te

Presupun viata o mare ma scufund adanc cautand sa-i patrund misterele. Scoicile isi desfac faldurile grele perle stralucesc intunericul cade greu peste mine. Ma mangaie apa nisipul ma

cand o sa cresc mare o sa inventez o masina a timpului ma voi intoarce in ziua in care ti-am cedat respectul de sine, imi voi spune ca totul va fi bine. cand o sa cresc mare o sa

zi mohorata de toamna ce caut aici? aici... ce-mi pasa ca-i Sodoma ce-mi pasa ca-i Gomora orasul m-a inselat cu surasul sau mi-a picurat stropi dulci de otrava in sange. care soare? doar

cand o sa cresc mare o sa inventez o masina a timpului ma voi intoarce in ziua in care ti-am cedat respectul de sine, imi voi spune ca totul va fi bine. cand o sa cresc mare o sa

te-am asteptat zi de zi, noapte de noapte visul a batut degeaba la fereastra mea. te-am asteptat ora de ora, secunda dupa secunda timpul trecea singur si el pe langa mine. te-am

te-am vazut din departari vopsite in albastrul sperantei, si te-am facut pierdut printre oameni atunci nu vroiam sa te gasesc amintirea albastrului m-a prins din urma si am inceput sa te

Prin ochii ploii tradate, Te-am zarit la capatul taramului meu Incercand cu vise spulberate Sa inchegi propriul tau ,,eu”. Pe coama norilor Zburand, eu Veneam la tine, Soptindu-ti de

as vrea sa zbor, zborul meu frant sa paseasca in palma ta. as vrea sa dorm, somnul sa aduca timpul inapoi, sa fim ieri. as vrea sa urasc, ura sa-ti invinga increderea in

Mi-am permis sa visez, in inserarea unei toamne ca aceasta ca o alta care-i chiar in sufletul meu ... Dupa ce clipele au trecut te-am gonit si din mana rece ti-a cazut trandafirul

Om te numesti cand de-odata te cauta moartea pe-acasa te cauta prieteni din scoala, si vin pe nepusa-masa vecinii toti de la sapte, cu care mai intr-o vara barfeai, si familia toata, iti canta

Renasc aici, traiesc aievea, ma zugravesc dintr-un pamant pe care Luna se coboara din cerul care eu il cant. Ma cheama lumea mai departe de locul unde sunt acum sa-mi urmaresc in pace

Merg pe pamantul gol si stiu ca n-am mai fost pe-aici de mult strabat acelasi drum si stiu c-am sa ajung descult cum n-am mai fost de mult. Si drumul fuge iute, si alearga pe langa mine

Suiera vantul dar nu-l ascult tremura ploaia eu n-o aud, rasare Soare eu admir Luna pe cer ard stele eu vad furtuna.

Un inger paseste in umbra de vis ce-acopera somnul cel dulce un inger din ceruri albastre trimis spre ceruri povara isi duce. Firava-i faptura-i facuta dn fum pluteste molatec spre

Incep cu inceputul cuvantului nespus, incep cu sentimentul de suflet nesupus, incep cu o speranta nescrisa pan-acum incep cu inceputul sfarsitului de drum. Sfarsit cu incetarea gandirii

Unghiuri de umbra cresc in colturi uitate ale unei camere... Rugaciuni se inalta catre rasaritul plin de promisiuni. Norii intunecati alunga luna plina de speranta, ca mana ce acopera ochii

Te cunosc cum cunosc intunericul atat de iubit de mine si tin la tine, ca la steaua ce straluceste deasupra visului meu. Sper in implinirea sperantei inaltate catre necuprins si visez la

Zorile insotesc visele de iubire ale mortilor ... Apusul indruma sufletul viu catre necuprinsul amintirilor de speranta. Luna dezveleste cu raze blande intunericul adevarului. In sanctuarul

E noapte si vantul bate mai rece pe trecatorul care va trece in noaptea adanca pe-aceasta strada, unde e ploaie si viata-i amara. E noapte si ploaia bate mai tare peste pervaze de

Pasari gri zboara, pasari viseaza si ciugulesc calendarul in zi de mormant. Funebru mormant de catedrala privita de-afara prin ceata si fum. Etern este fumul ce-mi sperie ochii si vorba-mi

Ascuns in soapte, susuri dulce etern si sadic in descant iti porti povara in cuvinte tu suni despotic cand te cant. Invaluit in ceata deasa arata-ti chipul chinuit de o fantasma ce ramasa in

Noaptea coboara tacuta si rece, ma-nvaluie-n linisti timpul ce trece. O stea ce adanc si departe se duce se pierde usor si lumina isi stinge. Somnul se apropie ca o fantasma iar luna tresare

Sunt trist si-atatia-s tristi pe lume incat incap intr-un cuvant trist este vechiul nost Pamant ce face viata sa rasune. Sunt singur numai eu aproape port cu ecoul dialog, in departare

S-au strans aici, tacuti, poetici, ai lumii ultimi geniali sunt toti perfceti, concreti, estetici, in eul propriu se dedau. Conjoara vise, cheama noaptea cuvantul lor este suprem, sugruma

Imi inchid rostul in cetatea blestemata. Nu vreau sa mai aud acrobatiile strazii. Mi-e de-ajuns cerneala tulbure ce-mi curge prin vene.