Poezie
Simfonie de toamna
2 min lectură·
Mediu
Mi-am permis sa visez,
in inserarea unei toamne
ca aceasta
ca o alta care-i chiar
in sufletul meu ...
Dupa ce clipele au trecut
te-am gonit
si din mana rece
ti-a cazut
trandafirul amintirilor.
Am alergat
in trecutul fantastic
si din nou,
din ochi mi-a cazut
o lacrima.
Te pierd,
te regasesc ...
Toamna ...
Ascult aceeasi simfonie a ploii
pe care
o simt vibrand
in coardele din suflet.
Tremur, mi-e frig, mi-e frica ...
Mi-e frica de mine,
de toamna, de ploaie
de frunze moarte.
Tacere ...
Se-aude zgomot de pasi,
oare sunt pasii tai?
sa sper iar?
Nu ...
si daca totusi
sunt pasii tai?
...Era doar ploaia
cine ma striga?
stiu. nu esti tu.
tu nu ma strigi niciodata asa.
si-atunci
cine ma striga?
Amintiri,
nu ma mai chemati!
nu voi veni
nu vreau sa vin.
si totusi ...
Da ... te mai aud
si astazi iubire
iti mai zaresc si astazi
chipul ascuns dupa un suras,
te mai caut si azi
pe strazile pustii
te mai simt, inca
in cantecul ploii ...
da, da\' nu ca ieri.
Incepi sa devi o simpla
amintire de azi,
mai mult ca ieri,
mai putin decat maine.
Stiu,
mi-e dor de tine
de dezmortirea talcuita
a fluturilor,
dar mi-e dor
sa fiu fericita,
mi-e dor sa zambesc
mi-e dor
de VIATA!
Privesc cum ploua
cu stropi fericiti
ca vor fi impreuna ...
Se aud
ecouri seci
in toate ungherele
sufletului meu.
Si stropii par a cobori
pentru a se uni
cu vesnicia ...
Se lasa noaptea ...
in curand,
totul va reincepe!
003346
0