Elena D. Marcu

impas în pas de gânditor fecior, ador să zbor către un alt decor de viață prin ață trasă de-o mână de femeie prin bordeie muncită stropită de sudoarea frunții și munții ador când vor și

s-a născut și-acolo moare încâlcit printre străini zeul inimii, el, Soare un ateu printre creștini e destinul lui și-al nostru să-nghițim nemestecat să avem la guri căpăstru să facem aur din

Margini crăpate de geamuri ascunse-n pereți Privesc viața mea ciulind urechi sculptate; Mă urmăresc – eu dezgolindu-mi un umăr Apoi celălaltul. Se uită mirate când suflu sacadat către

se întâmpla să fiu copil, altădată pe 6.dec și să îl aștept cu nerăbdare pe cel care avea să-mi transforme ghetuțele în punguță de cadouri. și simțeam altfel sărbătorile, iarna, brazii, zăpada...

metaforic vorbind organele mele zac în haos de vreo 18 ani. practic, sunt mai des bete decât treze. împing de la spate în mișcări bruște mușchi atrofiați care refuză să m-asculte dar care

vrei să îmi tai tulpina, tinere domn, sau să mă smulgi din rădăcină? vrei să îmi rupi petale, una câte una, sau într-o vază să m-arunci de decor? shh, taci! ascultă cum grăiește și cum plânge

sunt îndrăgostită de gulerul cămășii tale murdar de fondul meu de ten și iubesc la nebunie fiecare reflex spasmic apărut ca o urmare a unui sărut rătăcit în nebunie. ador să privesc dealuri,

\"azi scuip cuvinte care nu-mi mai lasă un gust amar. azi plec și recunosc: nu te mai visez și nici nu te mai vreau. nici lui \"Martin\" nu-i mai place verdele pereților lumii în care ești închisă

suflu în morman de cenușă ca să pot regăsi cuvinte apuse demult. le descifrez cu greu dar pot citi că am râs cu poftă, că am plîns sălbatic, că am iubit cu păcate pe vârful limbii... ce repede trece

ascult celentano și plâng. ajutați-mă vă rog! de ce plâng? de ce nu-mi găsesc lacrimile dacă plâng? am cascade pe obraji dar nu mai simt nimic se face rafting pe chipul meu. mii de prieteni

Azi e rândul meu să strălucesc Pe după perdele pentru tine. Azi e rândul meu să zâmbesc Și al tău e să plângi. Azi e rândul meu să iubesc pe un altul Și e rândul tău să fugi. Azi trupul meu

ANUNÞ! se caută înger să mă-nlocuiască. se caută o gură care să grăiască mai bine și aripi să bată mai tare. se caută ochi care să vadă prin tine, prin noi, prin voi se caută urechi care s-audă

ser de vaccin mi se împrăștie în sânge și un strop de vodcă încă mi se prelinge pe-obraz nu știu de unde vine ori când are s-ajungă le destinație. care destinație?... intelectul meu nu-i

univers de plastilină zeci de culori și zeci de nuanțe joacă în jurul tău iubite. curcubeu iar a ieșit după ploaie! încep să modelez și îmi afund degetele-n lut. parfum de ploaie pusă pe

Toți oamenii au responsabilitatea comună pentru felul în care este privită societatea în care trăiesc. Prin felul nostru de a fi și prin tradițiile noastre ne reprezentăm cu fiecare pas facut,

Buzunare doldora de bani, Dar la știrile de la ora 5 Arată că cineva a mai murit pentru 20 RON. Mașini luxoase cu fete cochete în dreapta Și conduse de băieți răi ce se cred golani Zgârie gropi

Șuieră vântul și vorbește și el limba mea, Și îmi vorbește de tine. Trebuie să exiști TU, sau cineva, undeva Probabil tu așteptându-mă pe mine. Suntem despărțiți, duși amândoi la poluri

Emoții ambalate în vid Vor rămâne pe veci ascunse de ochii lui. Dorințe etichetate ca făcând doi bani Nu i se vor împlini nicicând. Pastile baute cu-o gură de vodcă O fac să viseze cu ochii

Îmi temură buza de sus și mă prefac atentă. Cu o mișcare bruscă mă întorc spre mine, Cea din oglindă. Zâmbesc sfios către propria-mi privire, Și ascult… Susur de suspine și tu infinit de