Romanul adolescentului miop - teatru

După 18 ani, ajung să conștientizez că a trăi într-un oraș mic este echivalentul a fi aproape ignorant. Astăzi am fost pentru prima dată la teatru. Nu am mai fost până acum nu pentru că nu aș fi vrut, ci pentru că nu au mai fost ocazii. Revenind asupra a ceea ce conteză, piesa s-a intitulat “Romanul adolescentului miop”, o adaptare realizată de Ion Manoliu, după Mircea Eliade, o punere în scenă a Teatrului Municipal Bacău George Bacovia. Având o distribuție interesantă (Mircea Eliade- elev: Dumitru Rusu Robert- elev: Bogdan Matei Dinu- elev: Cristian Todica Pake- elev: Valentin Braniste Marcu- elev: Bogdan Buzdugan Petre- elev: Stefan Alexiu Fanica- elev: Stefan Ionescu Vanciu- prof. Matematica: Luiza Sarivan Directorul liceului: Ion Goranda Prof. de Istorie: Nela Zare Prof. de Muzica: Viorel Baltag Lia - eleva: Anca Bucsa Sonia - eleva: Eliza Noemi Judeu Vagabondul: Sebastian Balan ), s-a dovedit a fi o prezentare a unui Mircea Eliade tânăr, începător, stângaci. Tânărul actor Dumitru Rusu și-a însușit trăirile tânărului ”doctor” și a reușit să aprindă publicul prin interpretarea genială a gesturilor și mimicii la care probabil Eliade a apelat cândva. Actori trecuți de vârsta primelor iubiri timide au făcut apel la copiii din ei pentru a putea reda acele stări adolescentine pline de patos și necunoscut, descrise de marele prozator în roman. Unii l-ar putea numi “teatru de provincie”, dar mă îndoiesc de faptul că ar fi mulți cei care să le dea dreptate. Eu personal, mulțumesc actorilor, de fapt Teatrului G. Bacovia că mi+au înveselit seara, și că mi-au făcut botezul în ceea ce înseamnă teatru. Le sunt recunoscătoare că m-au ținut cu sufletul la gură, că m-au făcut să zâmbesc și îi mulțumesc în special actorului Dumitru Rusu că mi-a prezentat un Eliade demn de imaginația mea. Voi toți cei care apreciați o carte bună, vă invit să mergeți să vedeți piesa dacă nu ați făcut-o deja. La sfârșitul acestei seri singurul meu regret rămâne acela că nu știu când voi mai avea ocazia să urmăresc o piesă de teatru în acea sală friguroasă, deloc primitoare și uneori pustie a Casei de Cultură Roman. Pagini îngălbenite de roman încă apludă.