Elena Albu

Remarc prima strofa si expresia ,,aschii de luna\" !
succes!

Erata: DL. Virgil Titarenco

Lory, intentia ta e laudabila, realizarea lasa de dorit.
Dincolo de acestea, nu ar strica sa fii mai politicoasa cu cei ce te comenteaza.
Uneori tocmai limbajul si modul tau de a aborda comentariile critice m-au facut sa evit a lasa comentarii, chiar daca am trecut prin pagina ta.Nu uita ca esti inca foarte tanara, comparativ cu dl. Titatenco, de exemplu, sau cu altii care isi fac timp sa te comenteze. Uneori, reactiile repetate sugereaza o realitate. Deci fii atenta!

Reusit poem!
Insa nu-mi suna bine licenta poetica din final.De dragul simetriei,probabil. Totusi, poate candva, te vei hotari la altceva, fara a pierde ideea.

Robert... tot ceea ce nu intelegem pare ciudat.
E o antiteza: vara/ iarna; caldura/inghet; feminin/masculin;
Ploaia e o tranzitie.
Si mai este aici ceva: urmele straine...
Multumesc de trecere!

Era o fata saraca, pana s-o vezi tu. Acum, ochiul tau poetic a imbogatit-o.
Semanam uneori :)
Mai trec.

Vad ca te-a inspirat trecerea pe la masa mea, Lory!
Imi place poza!
Sa cresti MARE!

Remarc:
,,și strada se făcuse doi pași
și devenise uitată și bătrână\".
A doua strofa mi-a placut in intregime, prin sensibilitatea si simplitatea ei, si prin muzicalitatea pe care o dau rima si ritmul.
Scrie si cresti! :)

Bine ai venit!
Textul tau incepe bine. Pe parcurs isi mai pierde din intensitate si ceea ce anticipam a fi interesant, nu se prea ridica la nivelul asteptarilor mele de cititor.
Vad insa multe calitati in acest text.
Succes!

Alex, pe aici e mai instructiv sa treci decat pe la multe alte poezii de pe site, unde colegii-mai ales colegele- se flateaza intr-o perpetua zaharisire :)/:(
In fine, imi plac ideile tale si forma in care scrii, mai exagerezi tu pe ici-colo, dar e atat sentiment si atata tinerete in ceea ce scrii, incat textele tale capata viata necesara unui poem pentru a supravietui peste ani.
Te citesc in continuare!
PS. Vin cu placere pentru inca un motiv: stii sa fii modest.
Sa nu te schimbi !

In relatia ta cu poezia esti foarte tanara, simti fara nici un fel de rid, asa incat citindu-te am avut senzatia uneori ca esti mai tanara decat mine. Curand am vazut o fotografie pe site care mi-a aratat ca in realitate nu e asa. Fizic doar...Fiindca poezia ta poarta amprenta unui spirit foarte tanar, in cel mai bun sens al cuvantului.

Poate nu esti pe deplin poet, ci pe deplin indragostit :)
Cand nu vei mai fi indragostit ,paradoxal,( te asigur!)- vei fi mai putin poet...
PS. Alexandra...stie? :)
Iti doresc o vara de vis!!!

Erata: impresionant...

Poate ca e cel mai apropiat de registrul meu, fiindca acest poem e cel care m-a impresionat cel mai mult din ceea ce am citit la tine. Simt forta trairii sub vers, e frumos.Impreionant.
Felicitari!

Draga Alex, poate datorita primului vers, poate din cauza intregului, aceasta poezie a ta mi-a cazut cu tronc. M-a transportat urgent catre propria mea adolescenta, cand privirea era atat de magica, incomensurabil de magica.
Si o obsevatie: Esti mult mai matur decat alti colegi de site, poetic vorbind- cel putin. Slefuieste ceea ce scrii si mergi inainte, ai cheile originalitatii si ale inteligentei in mana dreapta. Succes! :)

,,O fatã frumoasã e
lutul ce-si umple tiparele,
desãvârsindu-se pe-o treaptã
unde povestile asteaptã.\"
Stii catrenele acestea Lory?
Ia aminte, umple-ti tiparele, actiunea nu inlocuieste reflectia...Lasa-ti timp. Succes!

Iata ce mi-a placut:
,,A zbura e ușor...
cînd nimic nu te cheamă,
nici gînduri nebune,
nici triunghiuri finite...\"
Restul trebuie sa ,,rasucesti\" mai mult, ca sa treci de simplitatea banalului.
Succes!

Ela, foarte frumos. O suita de simboluri: unul, jumatatea, patrarul, germinarea, androginul,intelepciunea sau dionisiacul...Multa forta si originalitate. Felicitari!

Draga Iris, parca pseudonimul tau era un pic altfel candva.Dar cum eu intru mai rar pe net, e posibil sa nu-mi aduc bine aminte.
Dar nu asta m-a oprit in subsolul textului tau, ci textul in sine, sau mai bine zis, zbuciumul din el.
Parerile mele seamana mult cu ale tale, in privinta creatiei poetice.
Te descoperi si te acoperi cand scrii, tesi atat faptura ta cat si a celorlalti, viziuneata despre lume si viata, mici vitralii alcatuite din sentimente, gesturi, cuvinte:
,,Nu mai judecati poeziile dupa cuvinte. Caci poemul incepe acolo unde mana inceteaza sa mai scrie. Sentimentul dintre randuri e un cifru, incodat in memoria ta. \'\'
Asa ca meditatia vine firesc sa completeze framantarea celui care incearca sa traduca in versuri, cat mai fidel, muzica ce se inalta in catedrala unei fiintei poetice:
,,Lipsa de bariere e o bariera
Cand ma intind pana dincolo de limite.
Unde e sfarsitul,
Ce e sfasitul atunci cand traiesti eternul?\"
Paradoxul insusi e o dilema existentiala...

Ma bucur ca poti intelege imagini explicite, cum e papadia!
Comentariul tau arata clar ca nu suntem pe aceeasi lungime de unda.
Cititorul nedumerit sa mai citeasca...
P.S. Poemul era scris cu cateva zile inainte de concurs...A fost doar putin ,,adaptat\'\'
Ceea ce scriu eu sunt parti ale unui intreg, articulate ca intr-o demonstratie matematica. Totul e sa cunosti formula, cifrul si mai ales sa stii sa aplici :)
In rest, s-auzim de bine!