Poezie
Nevăzut
1 min lectură·
Mediu
Tu nu spuneai niciodată ca pleci. Tu plecai.
Uneori uitam culoarea venirii tale
Și-o reinventam din cristalele cu care
Adesea-mi zideai retina sau gândul spre tine.
Casa avea pereți înalți și goi,
ferestre prea mari...
Diminețile, prezența mea răsucea fâșii multicolore,
Ghirlande din cântece curgătoare,
Mușcate crescute de stele-
Toate, in pragul Lunii le-aruncam la gunoi.
Eu adormeam legănând un suspin
cineva aduna peste noapte
amăgiri
când visam:
nu pleca...nu spune ,,nu!\"
...
Le-arunca în neant
Erai...TU ?!
073.787
0

multumesc!!!
atat
va iubesc
cu sinceritate
Nicolle Pierre... si care a uitat sa piara... curajul mi l-ati redat voi toti, voi si ceilalti... prieteni adevarati...
vorba aceea prietenul la nevoie se cunoaste...
va urma.
BACINI }{ din Constanta