Deșteptarea

Poate că repetiția ,,pietrelor\" la un interval atât de scurt ar putea fi evitată. Mi-a plăcut deșertul gândurilor, tăcerea cântecului, sau aruncarea din el, ca și imaginea strofei a doua care crește în intensitate ritmul poeziei. Mi-aș fi dorit o dezvoltare, deși înțeleg că e o străfulgerare, un vis, un flash fără durată.
Până la urmă...te trezești în întrebările rostirii, gândurile nu vor să tacă...
Interesantă trecerea printre planuri, încheierea chiar izbește ca o deșteptare bruscă.

Narcisa, pietrele au un rost anume acolo...Am vrut sa sugereze evolutia de la un stadiu steril la o promisiune de fertilitate. E o ,,strafulgerare\'\' dureroasa.
Multumesc de trecere !