Ela Victoria Luca

de încadrat la \"proză\", nu la eseu.

Adela, caută \"Strigătul copiilor muți\" (The cry of the mute children - versiunea originală) de Ilany Kogan. Și cumva poate vei ști ce doream să îți scriu într-un comentariu și nu am avut glas mai mult decât am putut scrie mai sus. În sensul Memoriei/Memoriilor transmise inter/transgenerațional.

p.s. Apreciez că Adrian Dorie a realizat că a greșit și că a știut cum să repare ciobul de negru al cuvântului, a înțeles că suntem responsabili de actele noastre, scrise sau nescrise.

Ela

Acest jurnal literar s-a născut într-o zi de aprilie, în Constanța, când ieșeam din catedrala Tomisului și simțeam nevoia să transmit mai departe ceva din cele ce mie mi-au fost date. Cum de felul meu nu îmi scriu mie, nu mă pot adresa mie nici măcar într-un jurnal personal, am ales un personaj imaginar. Prima oară, l-am numit My Lord, fiindcă eram pe treptele Catedralei. Și așa am și început mozaicul. Într-o zi însă am dorit să poarte un nume. Și, pe un drum banal, printre treburi, am ales Darius. Uneori Darius are referențialitate spre obiectele mele interioare (oameni, lucruri, spirit, zei, Dumnezeu), alteori pur și simplu este același personaj care mă ajută, în acest fel, să scriu. Da, mi-a fost necesar ca imago masculin, de la bun început, eu feminină fiind. Pater/Sanctis/Filius - oricum, așa a fost povestea, în linii fugare. Cred că în acest aprilie se va încheia mozaicul, nu știu nici eu cum. :) Dar eu voi scrie mai departe, Lhasa rămâne.

Ela

ok, rămâne această variantă, rugămintea mea este să intrați iar în pagina de editare și să corectați diacriticele lipsă (in aceasta, si, ajunsi) , apoi dați iar trimite, pt a vă reaproba textul. mulțumesc.

zilele acetsea au fost defecțiuni în tabelul de comentarii, posibil să se fi pierdut, așa cum toate celelalte. te rguăm să poți da alt răspuns-comentariu. Mulțumim.

Ela

Rugăminte, Adrian: nu suntem aici pentru astfel de comentarii, după cum te-am rugat acum nici o oră, aici lăsăm comentarii literare. Te rog să închei cu eleganță această conversație pe o temă mult prea grea, care poate afecta oricum, la un moment dat pe cineva.

Dana, lasă autorului posibilitatea de a concluziona, cine știe să privească adevărurile, știe să decanteze și momentele istorice, nu irosi timp/efort decât pentru ceea ce merită.

Adela, eu am apreciat simplitatea cu care ai trecut de la un decor aparent banal (pe tema \"galben) la momente istorice cu gra încărcătură, a surprins această compoziție a ta. Am apreciat și că ai modificat forma, ca și câteva retușuri în vers (ai eliminat acel \"rotunde\" care era inițial în plus etc.). Ai riscat cumva cu acest text, dar ai făcut-o atât de luminos și ai ținut seama de estetica poetică, încât nu am putut trece fără a lăsa semn.

Ela

vă rugăm NU repostați același text. corecturile se fac pe textul inițial postat, în pagina de editare, apoi retrimiteți textul.
această a doua versiune este în pagină autor, o puteți șterge.

un ț aici: \"nu-ti fie\"

Vasile, începând de azi textele și comentariile tale intră automat, de aceea atenție la editare texte și la conținutul neofftopic al comentariilor. Te rog recitește și regulile site-ului și așteptăm texte/comentarii bune mai departe. Succes.

Ela

Întrețeserea ce ne-a fost dată de la naștere întru iubire și o altă naștere, un Celălalt ce așteaptă întotdeauna să îi fim. Mulțumesc, e bine că au venit înțelesurile în apropierea ta, să le lăsăm acolo.

Ela

Ioan-Mireca, mă bucură că ai citit ca pe o partitură acest fragment, a fost scris dintr-o cântare, o sacralizantă muzică ce paote transforma trupurile, așa cum iubirea atunci când este să fie atinsă de divin. Mulțumesc, voi păstra ca motto acel rând.

Victoria, rătăcitori suntem, așa predestinați unii-altora, aflându-ne alături o vreme, trind aceeași legendă, același mit. Căile să nu se desparte, dacă Domnul le-a unit. Mulțumesc.

George, firește că e un bulevard spiritual, câtă vreme este dăruit cu iubire, câtă vreme devine o arie imperială, o muzică dincolo de întrupare, învăluit în tăcere sacră. Întotdeauna când m-am plimbat pe Les Grands Boulevrads, spre Opera de Paris, m-am gândit că așa este și trupul unei femei când etse iubit: bărbatul îl parcurge pentru ca la capătul său să descopere Opera imperială. :) Mulțumesc, Pașa.

Ela

\"de cute domnească\" - curte

și pt muzicalitate, ți-ar plăcea \"tango\", în loc de \"tangou\"? :)

Ela

MaIoan, imperfecțiunea este perfectă în aceste rânduri-jurnal-lhasian, de aceea și gleznele mele prinse în lanțul memoriilor, cine știe unde se află începuturile lor? Mulțumesc pentru prindere în tăcere.

Romulus, cosi picola e fragile, asta fredonam când am scris acest fragment, poate s-a imprimat inconștient și în text, poate așa este uneori elle, celle qui se cherche dans le corps de l\'autre. Reproșul mai mult sau mai puțin inconștient trebuie că există, deocamdată nu pot afirma/infirma, fiindcă cert e că nu a avut intenția asta autoarea. Dar mai știi ce feste joacă, măria sa jucăușul? Mulțam fain!

Daniela, no, așa \"murdară\" de cascade să tot fie scriitura asta, dar cu ceva purificări poetice, literare binevenite, bine prinse în pagină, sper. Faină remarca ta cu cascadele. Am o pasiune pt ele. Da, ai văzut bine treptele acelea, feminină fiind și tu, în aceeași metamorfoză.
Mulțumesc pentru grație.

Ela

Raluca, mă bucură că place rezonanța acestui nume, inițial l-am dorit pentru fiul meu, așa a ajuns să fie în acest mozaic al sorții. Poate, când o fi să am vreodată un fiu, de va fi, îl voi numi Darius. Să vedem unde mă duce Călăuza, ce Întâmplări mai sunt să fie. Mulțumesc.

Bogdan, este o nostalgie după timpuri, spații, întâmplări primordiale, după ceva neînceput și nesfârșit, după tot ce poate fi esențial bun și neîntinat, chiar și după culorile primordiale din care se adună spiritul. Mulțumesc pentru lectura ta,

Ela

Romulus, cea care stă chirictă este în Visul pereților, deci visătorul este cel care \"acționează\" asupra celui visat. Dar, ieșită din vis, construiesc \"fabrica de oglinzi\", pentru alt fel de visare. Și tot așa. :) Mulțumesc.

Dan, surprinsă cumva de aprecierea ta, pe această poezie. Probabil că are ceva ce atinge omul acesta \"prins\" în materiile grele, în fier-beton-oțel etc. Am tot dat cu peria de am frecat toți pereții poeziei ăsteia, mai mult e prea mult. Mulțumesc frumos.

Ela

\"fracuri de împrumut\" este de 2 ori postată.
în plus: a nu se posta mai mult de 2 texte pe zi. ce depășește, se trece temporar în pagină autor.

Ioan, am corectat, lipsea \"să\"-ul; aici nu e vorba nici de staniol, nici de statui. Duminici metalice, grele. Mulțam.

Marian, suntem și noi soldați într-o viață mai mult sau mai puțin reală, în cercul vieții-morții orice lupăt se pierde, iar cimitirul pe pământ e \"de unică folosință\", pentru fiecare din noi. Mulțumesc.

Ela

Paradoxal e ca nimeni - e că nimeni

în alerta ? alertă

bătranesc doarme
in



inghețate.

in pahar:
păianjen inoată


................... și alte greșeli de editare.
vă rog revizuiți și corectați toate diacriticele lipsă din text.
mulțumesc.