Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

arhitectură post-mortem

1 min lectură·
Mediu
prima duminică de metal
chircită în visul pereților
privesc batalioanele de soldați
își pregătesc armele pentru o altă viață
într-o zi îl au pe dumnezeu
în alta îl aruncă la groapa de gunoi a orașului
capitale marcate perfect
pe harta mentală a arhitectului
nu înțeleg ce caut în istoria asta
ducem zile bine lipite cu clei de oase
nu mai știm cine pe cine omoară
și unde o să ne îngropăm bărbații femeile
cimitirul lor de unică folosință
e invadat de cârtițe
trebuie să sparg viețile
trebuie să deschid o fabrică de oglinzi
fixate definitiv pe oțel și beton
spectrele vor deforma trupuri
și le vor zidi în apartamente post-mortem
074.605
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
110
Citire
1 min
Versuri
19
Actualizat

Cum sa citezi

Ela Victoria Luca. “arhitectură post-mortem.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ela-victoria-luca/poezie/233808/arhitectura-post-mortem

Comentarii (7)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

IPioan peia
...\"și unde o ne îngropăm bărbații femeile \" lipsește un \"să\" cred...
duminicile pot avea și o altă consistență dacă nu am mesteca stanioluri, în ideea că vom naște statui!
0
@albert-catanusACAlbert Cătănuș
și noi îl aruncăm pe D-zeu la gropa de gunoi a orașului. cimitire de unică folosință sunt invadate de cârtițe noaptea și dimineața... același cerc, aceeași viață.
un mortal, oarecare.
0
@ela-victoria-lucaELEla Victoria Luca
Ioan, am corectat, lipsea \"să\"-ul; aici nu e vorba nici de staniol, nici de statui. Duminici metalice, grele. Mulțam.

Marian, suntem și noi soldați într-o viață mai mult sau mai puțin reală, în cercul vieții-morții orice lupăt se pierde, iar cimitirul pe pământ e \"de unică folosință\", pentru fiecare din noi. Mulțumesc.

Ela
0
Bună Ela,

Pardon că dau buzna în duminica-ți de metal.

Dar, dacă tu ești cea pe care o chircesc aceste viziuni, de ce TU vrei să deschizi o fabrică de oglinzi, devenind părtașa zidirii unei \"alte vieți\", de fapt doar un post-mortem deformat a viață, de oglinzile... tale.

Poezia este, grea, cu unghii chircite agățându-se-n propria carne, poezia este completă, are mesaj...
Dar de ce, cel pe care -poate greșit- îl simt eu?

Citindu-te.
0
Distincție acordată
@dan-carleaDCDan Cârlea
Iar nu am citit comentariile anterioare sa nu fiu influentat si glasuiec :
aici parca vad o alta fateta a Elei poetice, mai directa, mai eliberata de chestii pretioase, mai naturala si, in consecinta, mult mai puternica in mesaj.

într-o zi îl au pe dumnezeu
în alta îl aruncă la groapa de gunoi a orașului
capitale marcate perfect
pe harta mentală a arhitectului\" - in strofa asata se poate regasi orice soldat al literelor, pentru care singura constanta e miscarea permanenta.

Dorinta de evadare dintr-un pamant ( interior ) murind, printr-o agresivitate circulara. Asa vaz eu.
Parca pe la inceput ar mai trebui de dat o perie, dar nu-mi dau exact seama ce e in plus. De la a doua srofa e chiar ok.

PS ma angajezi si pe mine la fabrica aia de oglinzi ?
0
@ela-victoria-lucaELEla Victoria Luca
Romulus, cea care stă chirictă este în Visul pereților, deci visătorul este cel care \"acționează\" asupra celui visat. Dar, ieșită din vis, construiesc \"fabrica de oglinzi\", pentru alt fel de visare. Și tot așa. :) Mulțumesc.

Dan, surprinsă cumva de aprecierea ta, pe această poezie. Probabil că are ceva ce atinge omul acesta \"prins\" în materiile grele, în fier-beton-oțel etc. Am tot dat cu peria de am frecat toți pereții poeziei ăsteia, mai mult e prea mult. Mulțumesc frumos.

Ela
0
@dan-carleaDCDan Cârlea
se articuleaza cumva pe citadinul din noi, nu stiu exact cum sa zic, e altfel parca.
Mi-a placut.
0