Ela Victoria Luca

Este el un joc-dans al minții-sufletului, cumva grav, cumva, ferm, cumva binestătător în sine. Da. Mulțumesc de uimire. Și eu mă uneori.

Ela

Bodogănel, am râs de cred că m-or auzit toți vecinii de palier ici, iar pentru \"elasuntsiamunanisor
si nu mai trantiti asa usa ca ma asurziti...\", meriți o zăpăuceală de nu te vezi. Tare fain, măi bade ardelean, nu se dezice sângele cela, plin de umor neaoș!

Nu am mai râs așe de ceva luni bune! Premiu: 2 volume. Ca să ai ce contra mai departe!

Mulțam fain, mă duc să dansez 5 min mai ceva ca M. J.

Ela

Magdalena, tropotul tăcerii, avalanșa de sunete din ea, ca atunci când absența devine mai dominantă decât orice prezență posibilă. Mulțumesc pt rezonanță.

Mihai, primele sunt mai ample fiindcă tumultul urmează, iar ultimele sunt abrupte fiindcă, nu grabă, ci iureș tăiat brusc. Nu percep disonant (adică ar fi ca un jazz, o disonanță armonioasă) și crede-mă că am ceva finețe la acustici de tot soiul. E într-adevăr un crescendo și un abrupt.

Ela

rog mult a se insera și copertele cărților, sau măcar un afiș, ca să putem publica pe prima pagină anunțul acesta. felicitări, multă deschidere spre cititori!

Dan, e o idee bună. Plasează însă întunericul pe tot spațiul, eu am lăsat doar în mintea celuilalt.

Elis, este imposibil uneori să nu simți intensitatea unei tăceri, mai presus decât orice altă exprimare de sine. Chiar și cea scrisă. Da, voi anunța la timp.

Ionuț, spre deosebire de alte poezii, unde slavă Domnului am tot lăsat chei de interpretare multiple și pe \"n\" straturi\", aici este spațiu de percepție clar. Uneori prea percutant. Asta a fost intenția. Fără camuflaj. Doar știi cum e asta. În plus, să știi că e detașare. Oho. Numai că derutează tonul, imperativul, aparenta dezvăluire. În fond, dacă ești foarte atent, nu se dezvăluie nimic, dimpotrivă, mai ales că filmul se derulează simultan în 2 minți. Referinșa la băiatul autist e necesară aici, altfel nu aș fi inserat. Știu ce fac. La final nu e emoție, cel puțin nu așa s-ar numi. E doar observare lucidă dar senină. Și desprindere de tot. Fiindcă nu e nici tăcere nici urlet.

Ioana, tăcerea e uneori mai zgomotoasă decât orice urlet, de orice intensitate ar fi. Mai ales dacă o auzi cum vine spre tine, din mintea celuilalt. Amplificată.

Petruț: fără adresă cunoscută. Fiindcă adresă există, dar esențială e ne-cunoașterea ei. Caligrafică, fiindcă e în contrast, mai ales când scrii furia, crede-mă că nu prea ai cum scrie caligrafic. Vezi grafologie. Și totuși, aici se păstrează grația caligrafcă. Plus că e și o nuanță ironică presărată. Iar la asurzitor nici atât nu renunț, e în deplina atmosferă a poeziei.

Mulțumesc tuturor,

Gabriela, apăi forță să fie. Mișcarea vie contează, acum să vedem cum se va desfășura mai departe.

Sorin, bine punctat liantul minte-afect aici, precum și dublul sens al limitei. Da.

Mulțumesc,
Ela

trecu, mișcări

Alberto, apăi treu ceva vreme de când am schimbat registrele, câteva și alea. Ai luat pulsul acuma, mă bucur. Să vedem mai departe. Tot mai.

Mădălina, e un pas, improvizarea unei mișscări de întoarcere-pliere-repliere-deschidere, spontană, iar autoreferențialitatea veni de la sine. Maiestatea sa verbul, dar mai ales \"taci ela taci\".

Merci,

Ela

Felix, sper să mă și țină forțele astea. Om vedea.

Ela

Silviu, despre drum e vorba, despre un fel de a fi, și despre mereu celălalt. Măcar de ar fi...

Mădălina, pesemne că punctul cela face cumva ca scriitura mea să se rotească mai cu nerv. Eu și în jocuri păstrez un fir de gravitate, nu pot altfel. Libido scribendi e de luat în serios.

Camelia, tocmai fiindcă am aflat se pot întâmpla celelelalte. Mai greu cu închiderea muzicii înăuntru, dar e timp îndeajuns.

Mircea, de numai trei versuri au deschis în tine o poveste, e semn bun. Caii ceia de rumeguș, fragilitățile noastre. Asta e, așa suntem, dincolo de orice puteri posibile.

Ioana, nu poți fi cu adevărat celuilalt dacă nu te decojești de tine, măcar câteva straturi. Altfel, e doar iluzia unui etre-a-deux. Da, ultimul vers se întoarce către început.

Ioană, pesemne știi bine cum îi cu prinderea ceea de trup, altu fel nu te-ar fi atras așa magnetic.

Ecaterina, am primit o notificare cu un comm al tău intitulat \"etre\", dar fiindcă site-ul a avut probleme de înregistrare commuri atunci, s-a pierdut. Etre...

Mulțumesc frumos tuturor,

Ela

Nu putem așeza pe masă altceva decât suntem și am primit. Cu sau fără respirație. Muțumesc.

diacritice în titlu și subtitlu. și vezi la aș știi

Da, Livia, eu am urmărit emisiunea, m-am uitat acum și pe pag web. Fain. În urma emisiunii am dat un view și am constatat că sunt peste 1 mil 700 de texte și peste 25 000 conturi pe site-ul nostru.
Mulțumim.

Ela

Paul, mai lucrează un pic la \"aceea, aceea, acela, această\" și la \"șoaptele noastre... sufletele noastre\", plus cu_capul.

Nu ne desparte nimci de ai noștri, nici măcar un destin diferit de al lor. Îi purtăm în spiritul nostru, avem rădăcinile în pământul lor. Mulțumesc.

Ela

eleganța este a scrierii sigure, trecerii prin stări fără pathos, eleganța este a vocii grave și îndeajuns de ironice încât să nu lase loc la interpretări abrupte, sălbatice. lecțiile de auto-observare și auto-relevare prin scris sunt la fel de vizibile aici.
aș fi evitat să spun autoomorâre. aș fi ales un sinonim. și la fel la \"incontestabilului sfârșit\".
și cred că noi ne șu ucidem pe noi înșine atunci când scriem. think about it, Carla.
bun și inspirat revenit, chiar în forță.

Ela

Trecut-am prin \"poezia de catedră\", academică și canonică. trecut-am și eu, așa precum toți. Până la o vreme când, nici măcar cu revoltă, m-am desprins pentru a fi eu. A respira, simplu, în felul meu de a scrie, cu riscul de a fi sau nu acceptată academico-literar. Fiindcă și \"poezia de catedră\" are opozanții ei, respingerile ei, neacceptările ei. Nu putem scrie conform, decât un scurt timp.
La nici 18 ani, scriitorul Eugen Lumezianu mi-a spus \"viața nu e literatură, literatura nu e viață, tu să ai grijă să scrii trăind intens și să trăiești intens scriind.\" Atunci nu am înțeles profunzimea toată a acestor cuvinte, dar și când am avut insight-ul... nimic nu m-a mai aruncat în curente/tendințe/mode.
Cred că știi de ce mi-ai scris cele de mai sus, cred că le-ai trăit în felul tău.
Îți mulțumesc pentru deschidere și sinceritate.

Ela

Gligore, apăi da, domnul sus-domnul jos, domnul e tare frumos. El doar pe sine în sine se vede, vai de oglindire. Să nu uităm însă de Dorian Gray.

Erika, pâi ce s-ar face scriitorul-cu-sinele său grandios dacă nu ar avea instrumentele de gândit? Geaba ciobu.

Ecaterina, titlul, ca și toată poezia, e o joacă. Un piper din care presari când și când, să poți condimenta uneori zilele. Imaginează-ți că nu aș publica acest experiment. Mai că nici nu voiam să-l postez.

Dar e frumos domnul. :)

Mulțam frumos,

Ela

Dan, am vrut să las un comentariu despre prelucrarea unor versuri, fiindcă ai multe rime involuntare și câteva surplusuri. Și fiindcă era prea mult de explicat aucm, las doar versiunea prelucrată la cald-rece de mine, sper să nu fie cu supărare. La ultima strofă nu am umblat, e cel mai bine lucrată. O să vezi că am încercat să nu schimb esențialul. Și nimic din ce te definește ca autor.

poate nu e timp pierdut
aștepți un gest cum ai căuta chibriturile prin buzunare cu țigara deja aprinsă în colțul gurii
privirea încețoșată în timp ce-ți închipui că fiecare celulă
e mai mult decât un loc ce ar putea deveni canceros

prietenii mei știu bine
în fiecare zi ceva se așează pe noi și ne face mai mari
lucrurile nevăzute se macină
dar nu ne place să le vedem abia acum
când știm că timpul pierdut
nu poate fi simțit ca o mare solitudine
cu zâmbete forțate și mâinile
ascunse în alte mâini umezite de ceață
un autobuz pe care îl iei
pentru că orașul e ca un joc noaptea

ei știu că sunt sănătos și tac
mereu beau primul pahar dintr-o dată
trotuarele nu-mi spun niciodată nimic
colind străzile când simt că se reaprinde în mine
un foc mic
retinele se încălzesc și așa, mărite, devin
un tunel prin care lucrurile din jur intră amestecate
și trec în partea cealaltă, habar n-am unde și de ce

la strofa 3 tot ar mai fi de prelucrat acele: dintr-o dată/niciodată și nimic - foc mic.

Ela

Domnul este cam pasiv tot privind în ciobu\' cela
scrie-ntruna descriptiv cum ucide poezela
dar când tânăra domniță loc își face în salon
se bosumflă dintr-odat\' ca din plastic un balon

morala: cine scrie și des_scrie are tot timpu-o nălucire

Mulțumesc mult, m-o amuzat comentariul tău și ca un răspuns mai simplu: doamna e hotărâtă la portocală, că așa fantaza ea, când era copilă, că e raiul, plin de portocali. abia mai apoi dezamăgirea cu merele. Nedreaptă viața asta pământească, zău!
Ela
p.s. dar dacă totuși raiul are portocali?