Poezie
Cutia de beton
1 min lectură·
Mediu
ne țineam de mâini
formam un lanț de copii
în curte un bazin albastru
ne primea pe toți
indiferent de înălțime
indiferent de vârstă sau culoare
ne scufundam
în grămada de bule
și dintre buze suflam fluturi
pe care îi prindeam cu privirea
înălțându-ne șoaptele
uneori albastrul
ieșea din cutia de beton
dădea pe dinafară
ca un vulcan
ce scăpa de sub control
întinderea spațiului
atunci ne prindeam
din nou de mână
și opream sufletele
să rămână în lume
un lanț făcut
din mâinile noastre de copii
044505
0
CR
