Ela Victoria Luca

accentuarea lui \"prea\" este necesar in context. pentru ca despre tot felul de logici este vorba. care pot fi mai insinuoase sau mai impuse, indiferent de splendoarea sau de absurdul lor.
am mai fost pe registrul asta tandru/bland - dur/cinic si in alte texte, dar e drept ca erau altfel miscarile care dadeau forma textelor.
(despre antiplacebo al taul: e excelent ca titlu de volum, cand il vei alege)

ela

copilaria asta ca o lingurita de peltea de gutui, sau de orez, sau de gris, sau de miere, de o fi ea la fiecare, e in noi, ca o stare ce se exprima pe sine in orice autentica bucurie.
cu virgulele, deocamdata as scapa numai de 2 prisosite.
merci, ela

ok. onest, iarăși: niciodată în acesti 4-5 ani nu ti-am dat in cap in vreun fel sau altul, Stefan, iar asta stii foarte bine. ci, dimpotriva, am sustinut scrierea ta.
si stii si asta foarte bine.
daca tu consideri ca interventiile mele in seara asta sunt un ”dat in cap necinstit”, apai eu îmi las linistea sa vorbeasca in locul meu.
oarecum mirată de reactia ta.
toate bune,
ela

stefan, onest: nu dreptatea unia sau altuia este aici in discutie (indiferent de cine sunt protagoniștii). ci arhitectura și dinamica poetică. îmi pare rău că am înțeles sau nu am înțeles ce era de înțeles în versurile tale. intenția mea a fost chiar bună. adică spre a-i lăsa autorului un spațiu de reflectare la ceea ce a lăsat în afara lui ca vers/poezie. de aici, dinspre cititor (în acest moment eu), lucrurile așa se văd.
nu e nimeni aici să împartă dreptăți. ci să aibă o perspectivă sau alta asupra unui text. și dacă am intervenit spre clarificare (nu atât o literă în plus sau în minus, ca eroare de tastare, am pus eu în discuție, ci mult mai mult), înseamnă că avea rost. cu sau fără regretele de rigoare.
iar versurile celea ar fi fost foarte bune:
1. dacă erau în alt context
2. dacă erau altfel formulate ptr a reda autentic stările onirice/lucide/vigile
3. dacă reușeau să trimită mai departe spre alte teritorii ale spiritului/minții și fenomenelor stranii
4. dacă creau o atmosferă poetică în care să te lași inundat de liniștea aceea strigată
etc

și, ca să te parafrazez: cine oi fi eu să nu las omului liniștea lui și perfecțiunea în care se simte?

ela
ela

întreaga strofă 1 mă încuie complet:

”o pasărea de mirosul vinului
bătea cu ciocul ei de cârpă
în glazvantul care îmi înconjura de trei ori
grădina”

ștefan, rog lămuriri: primul vers e corect? sau am eu dificultăți de percepție a sensurilor acum?
și cele 2 steluțe de la iz*menele*?
iar timpurile din strofa 2 necesită o revizuire.
și nu știu de ce nu mă împac nici cu strofa a 3a cu jumătate visam, jumătate dormeam, dar eram complet conștient.
cum nici limba de sânge nu merge delocdeloc.

cred că sunt eu în perioada exigențelor.
ela

Leo, impercetibil perceptibilul care se difuzeaza intre doua corpuri ce nu se ating, nu se vad, nu se miros, nu se aud, doar aerul si orice alta materie vie le mai aduce impreuna, separandu-le, dizolvandu-le, decantandu-le.

Dorin, avant ou apres, nu mai conteaza, aici este un spatiu in-between, indefinibil, dar cumva simtibil de cel putin doua fiintari.

Silvie, finetea este una dintre existentialele necesitati, altfel ar fi prea multe masivitati imposibile.

Moni, eu stiu cantecelul asa: \"an tan te / dize mane ple / dizemante com pa ne/ an tan te\" si l-am transpus altfel. indeosebi prin aliantele partajate si nepartajabile vreodata. e o jucausenie titlul, anunta ceva din text, ca si subti(t)lul, ca si viata asta cea de toate timpurile.

multumesc tuturor,
ela

subiectiv-obiectivă este că de-acum / de aici (aș spune din acest text) a intrat scrisul în matca lui. vom vedea mai departe. :)

apreciez percepția fluidizantă a spațiilor inside-outside și redarea derulantă a limitelor dintre ele, fără ca ambiguitatea să dizolve discursul. ar fi (doar din punctul meu de vedere) de restaurat un pic jocul comparațiilor și al referențialităților (ca pe niște copii, un gândac, un fel de smoală, ca niște fii etc.; și acei \"care - pe care - ceva - ceva - altceva\" repetitive). și ar mai fi nedefinit învârtitul în jurul degetelor (aș elimina învârtit, este deja inclus în reprezentarea \"în jurul\") și ar mai fi \"murim cu mirare\" - imaginea e foarte bună, expresia ei merita transpusă altfel. și ar mai fi \"străzilor ochilor\", aș lăsa doar străzile, ochii par a fi în acets text deja prezenți peste tot.
sunt simple remanieri. folosibile sau nu, la alegerea autoarei, desigur.
asta pentru că poezia consider că este chiar faină.

ela

Oana, nici eu nu sutn foarte impacata cu titlul, a avut deja 3 forme - ape încremenite, ape vii; fluxul apelor vii; dincolo de apele vii. Si cred ca esential e continutul poeziei. De ma va lovi interior un alt titlu, voi schimba. Multumesc

Veronica, vezi cum sunt eu? Desi spun ca nu suntem aici sa despicam apele, exact asta fac prin acest text. :) paradoxurile astea din care suntem facuti-desfacuti-refacuti al nesfarsit... Merci

ela

multumesc frumos, ochiul tau s-a deschis si el lumilor inside - outside, simultan, privind acest text, ca si con_textul perceptibil dinspre ochiul-autor.
da, se pot desfasura multe poetic pe tema asta, care ne cuprinde pe toti cumva, autori-cititori.
ma bucura re-intalnirea,
ela

placut si mie filmul cela, coloana sonora tare mult si ea.
aici textul este, da, si despre heart, si musai brave.
multam, ela

multumesc pentru semnele voastre, m-am bucurat sa regasesc si ochii amei si sa simt ca aceste randuri au avut bun ecou in celalalt.
ela

dle Sibiceanu, ptr aprecierile dvs., Lethe isi piaptana indelung pletele in duminicile dintre maluri.
ela

și uite așa se limpezesc toate apele. chiar și cele sălcii.
oricum, las condiționalele așa. multe adunate cum sunt aci. așa au optat ele, mă supun. :)

e simplu, de fapt:
\"va fi\" - e la viitor
\"(dacă) ar fi\" - e condițional optativ.
tu ai dorit, mai sus, să spui că am folosit prea multe verbe la condițional optativ (ne-ar, ar, le-ar etc.). ai spus, însă, \"viitoare\" (verbe la viitor).
pace bună, că oricum vremurile-s grele.
ela

am tot oscilat cu salciile/sălciile alea. nu îmi place deloc cum sună cu ă (mă alint și io acuș precum copiii), mai ales acu\' mă trimite cu gându\' la apă sălcie.promit că voi scrie corect data viitoare. când m-o orbi dragostea sau m-o drăgosti orbirea. :)
pân\' atunci, las condiționalului ce opțiuni vrea el, că nici aer condiționat nu-i ici. :)
mulțumesc, Pașa.
ela

Ioan, fiecare frumusețe își are cititorul.
Silvia, sunt duminici-sărbători în suflete, copiii din noi le vor simți și păstra mereu.
LIM, \"viitoarele\" să fie ele oare \"viitoare\"? De-ar fi, nu s-ar povesti așa. Nu restructurez, am citit cu voce tare, în gând, agale, de câteva ori, așa rămâne.

Mulțumesc.

trecerea de la ziua a cincea spre ziua a șasea are o cezură (fără n, desigur) necesară. care altfel nu s-a putut... puncta.
pesemne că \"pandaliile\" poeticii fac din casa prozei un salon din secolul XIX, unde fiecare colțișor vorbește despre o lume a lui, alta decât cea din cartea ce trebuie tradusă, cu nebuniile ei minuscule sau ucigașe, alta chiar decât lumile închise în turn.
rămân nesuspuă, vital, somnului mai departe, scriind. mulțumesc pentru reflectările tale sensibil-raționale.
ela

poezia se potrivește bine acum într-o cetate, oricare ar fi ea, unde, în turn, orologiul își schimbă figurinele, din oră în oră, iar în pragul bisericii, mai jos, sub deal, un bărbat își aude inima.
mă bucur că a priit trecerea lui Pașa, precum și a mea, prin aceste versuri.
ela