Ela Victoria Luca

Marius, e un continuum oniric, ceva greu de transpus și transmis, sper că am reușit. Nemișcare sau încremenire. Stranie fiindcă nu poate fi altfel o \"mare în comă\", o împietrire a apelor. Sfârșitul este brusc, exact ca trezirea bruscă dintr-un vis, ori ca o resuscitare.

George, imaginile de aici sunt cele care abia dacă au găsit cuvintele pentru a se transmite, sper că am reușit măcar o zecime din forța și frumusețea lor.

Nicolae, eu tot mai sper că misterele rămân, că exustă un fel de dispariție aparentă, urmată de o revenire mult mai vine, mai spectaculoasă a lor. Nemișcare stranie fiindcă e greu de închipuit o mare ale cărei ape \"mor\", încremenesc, nusemaimișcă.

Ion, nu știu unde începe și unde se sfârșește grația, cert este că uneori/arareori suntem atinși de ea, nici măcar nu ne dăm seama când apare, că deja dispare.

Dia, bucuroasă discret aici, în mine, că simțit pulsația acestei mări, dincolo de imagini, starea sau mai bine spus continuumul trăirilor și indicibilul.

Ion, așa de ar fi, o mare fără început și fără sfârșit. Ori măcar un fel de reînvia în ultima secundă. O pasăre Phoenix.

mulțumesc frumos pentru cuvintele voastre,

ela

\"e-atâta liniște în jur că mi se pare că aud
cum se izbesc de geamuri razele de lună\"
(Lucian Blaga) - sper că am redat corect citatul

asta mi-a amintit prima strofă. iar restul poemului se înfășoară cumva în jurul acestei idei. ar fi mers mult mai esențializat. fiindcă miez există.
(uf, cum sună \"poala sufletului\". sau poate-mi sună doar mie urâcios..)

ela

Remus, te rog plasează precizarea din subtitlu la începutul textului, pt estetica primei pagini, încarcă f. mult coloana. Și nici nu e chiar subtitlu. Am remarcat la toate fragmentele de jurnal mistic aceasta, abia acum mi-am reamintit să-ți adresez această rugăminte.
Mulțumesc frumos pt. înțelegere.
Ela, editor

cred că waldo acesta devine un fel de instanță, un fel de Gimini așa, care stă pe umărul scriitorului, îi mai înghiontește cuvintele, îi mai \"taxează\" reveria, imaginarul, visele, îl mai scutură de umor, să mai presară cu el prin poezii, îl mai pune în pielea altor personaje, măcar un ursoi care hibernează într-o lume fabuloasă, cum copilăria, \"perfectă cu ochii pe jumătate închiși\".
dacă până și noaptea e un \"apendice\", apăi veghea e necesară. mai ales pentru poet, care noaptea se hrănește din lume cu toate experiențele și întâmplările de neînchipuit. fiindcă visul vorbește de oriunde ar veni el. desigur, e nevoie de waldo care să stea de pază ce vis să vină liber, ce vis să fie taxat.
pe mine prima strofă nu prea m-a pus pe visat, văd poemul începând cu \"noaptea îmi părea un apendice...\"
dar vede el waldo cum face cu lumea poemului.

desigur că plăcut,
ela

ecaterina, cine știe cine și de-a ce visează și cine strânge visul și îl trimite mai departe din om în om, din loc în loc, și până în ce timp? O fi al mării, al apelor ei.

dorin, finalul e rupt, abrupt chiar, fiindcă așa-s trezirile uneori (mai ales când sună ceasuuu) din vis/visare/reverie etc. am încercat însă să redau trăirea, pura și simpla fericire că marea nu moare. sunt 3 realități. inițial pusesem * după primul vers și înainte de ultimele 2. dar am zis să las așa fluid-întrerupte.

ioan, poate că marea e și ea un fel de \"animal\" a cărui viață începe și se sfârșește cumva, iar uneori oamenii visează aceste timpuri, aceste materii care ne vorbesc. sau poate e doar un vis indescriptibil, o reală poezie.

mulțumeeeeeeesc (cum scrie dorin),

ela

Ecaterina, nu este necesar să ștergi textul. I-ai explicat pe larg Alexandrei Velescu cum și când ai scris textul acesta. Destul de credibil că nu e inspirat/plagiat din alt autor.
(eu pe moment am vrut să plasez text în pag. autor, din cauza primei strofe, am crezut că l-ai retras și repostat pe cel din 17.09)

Narcis, bine ar fi să poți scrie poeme ca o luntre a lui Charon, măcar trecerea ar fi cu adevărat trecere. Din păcate, rare poeme sunt așa pe pămânțelul acesta.

Silvia, chemarea teancului de pagini se aude mereu, totul este să poți ieși din tine, să poți scrie ceea ce există lăuntric. Vorba unui coleg de pe site: aș fi mulțumit dacă aș putea scrie măcar pe jumătate din câte există în mine.

Mulțumesc frumos,
Ela

subcoștientul
barbatul
îmbaiază

stefania, de astazi textele si comentariile tale vor intra automat pe site. te rugam reciteste reguli site. asteptam in continuare scrieri si comentarii literare tot mai bune, succes.

ela

de-acu, textele tale intră automat, fără a mai aștepta obligatoriu verificarea editorilor. recitește te rog reguli site. și știi: scrieri tot mai bune, comentarii asemenea. despre editare corectă, știi. mult succes și aici, și în toate colțurile pe unde treci scriind.
ela

fiindcă mi-ai intuit parțial propunerea, adică ai schimbat primul subtitlu - cel cu campionii - cu acesta, adică \"ambalaje\", îți dezvălui că eu mă gândisem în timp ce scriam comentariul anterior că ar fi fost potrivit titlul Ambalaje (fără niciun subtitlu). acum, alegerea e a ta. oricum ai ales și tu, chiar dacă în subtitlu, ambalajele. de tot soiul, nuanțele și sensurile aici sunt multiple.
ela

concis, direct, clar, bine tăiat, bine construit, totul vizualizat en detail, de la imaginea miilor de pungi roase (god ce fain e descris aici consumismul mileniului cesta) și până la ploșnița vampirică din final, trecând prin capcana somnului, a morții. subtitlul cred că poate lipsi, dar și dacă-l lași, nu (mă) deranjează deloc. apăi, da, lasă-mă să te invidiez olecuță pt acets text, în noaptea asta cu lună incandescentă.

ela

tac câteva secunde...

fiindcă am fost tare mâhnită când am auzit că s-a stins, fiindcă scriam eu pe la 18 ani că nu suport pink decât dacă e Floyd, fiindcă și acum ascult intens de fiecare dată, fiindcă fir-ar, cred că numai așa înțelegem ce mici suntem și ce puțin trăim viața asta, fiindcă rari sunt oamenii fără limite și existenți în orice memorie, a locurilor, a ființei, a timpurilor.
fiindcă richard wright este un fel de \"eternal sunshine\".
cel puțin așa îl percep eu, din lumea mea mică.
și fiindcă nici astăzi nu suport pink decât dacă este floyd.
wish you were here...

merci, Leo, pentru acest tribut. las și eu mai departe: http://www.youtube.com/watch?v=VfUalvKe-vo

ela

plasează acest text, în pagina de editare ai butonașul/opțiunea respectiv/ă, la \"explicite\", din cauza expresiilor de acest gen.

am observat abia acum că astăzi este prima ta zi pe agonia.ro
bun venit și bună primire, citire, apreciere să ai.
te rugăm să citești regulile site-ului, pe pagina principală, sus.
și, de asemenea, să postezi un maxim de 2-3 texte pe zi, pt. a se păstra vizibilitatea textelor pe prima pagină pt. cât mai mulți autori (sunt peste 20 mii), dar și ca textele tale să poată fi citite și receptate, chiar comentate de cât mai mulți autori.
mult succes,
ela

comentariul tău a intrat în timp ce le răspundeam celor 2 autori.
nu întâmplător este scris astăzi acest text/poem; se știe că atunci când sufletele se duc, oglinzile se acoperă. iar sufletul care este născut într-o duminică așa ca aceasta, cu semnificația ei biblică, ar merita să nu aibă oglinzi acoperite; mai bine să le spargem, să îi păstrăm cumva, chiar și \"stând de vorbă cu dumnezeu\", încă viața aici, pe pământ.
e un poem dedicat.
mulțumesc frumos pt. paralela cu basmele, legendele, alte \"oglinzi fermecate\", pământești sau sau nu.
ela

evident, perfectibil, asta nu se poate nega la niciun poem sau text scris vreodată (generalizarea fie-mi permisă)
da, am vrut \"orice\" trecător care...; \"orice\" copil care, cu adăugirile respective. chiar dacă tu consideri că nu e binevenită generalizarea.
acolo e vorba de a nu se vedea. de văz. de \"să te/nu te vezi\", chiar dacă te uiți în detaliu. sunt diferențe esențiale, care mie îmi spun multe. de aceea și alăturarea verbelor.
cât despre îndeplinirea a ceea ce pre-vezi sau ce este pre-văzut într-o \"oglindă\"/reflectare sau alta, niciun adevăr nu este absolut. cel puțin nu cele omenești.
deci, da, e perfectibil, ca tot ce e făcut/înfăptuit de mâna omului.
în rest, cred că avem perspective atât de diferite asupra lucrurilor, încât e greu să se acordeze într-un același adevăr. poetic sau nu.

silvia, m-a atins interpretarea ta, sens după sens, fiindcă e clară, e de o finețe și migală, încât mă face să îmi dau seama și să mă bucur că pentru unii cititori pătrunderea în multiplele straturi ale unei scrieri (indiferent cine îi este autorul) chiar se întâmplă, iar acesta este un lucru care te face, într-o duminică a Sfintei Cruci, să păstrezi măcar o oglindă, a scriiturii. mulțumesc frumos,

ela

bine, de e ales voit, așa să rămână.
da, sinceritatea discursului tău aici este o evidență netăgăduită.
ela

ai lucrat în detaliu pe suprafața asta a poeziei, sesizând cum un vers se desfășoară din celălalt, în urma sensului. nu știu dacă poem frumos, poem urât, aici adevărul este mereu subiectiv, \"oglinzile\" sunt diferite, ca și banaliatea reflectărilor. însă ceea ce se vede dincolo de prezentul imaginii este esențial. ai ales ca \"favorite\" un vers și o strofă cam controversate. dar există întotdeauna întâmplări pe care nu le spunem nimănui.
mulțumesc, așa, firesc,
ela

alex, ai intenționat/ai ales voit să scrii meșteșugitorii, în loc de meșteșugarii?
ar fi meritat continuată \"proza\", dacă ai avut intenția de a fi proză (chiar și ca proză scurtă). așa rămâne un fel de pagină de \"gânduri\".
da, mâhnirea și revolta \"iau cu asalt\", lasă puțin spațiu Literei.
ela