Poezie
aerul cald din cealaltă viață
2 min lectură·
Mediu
în seara asta nu mai simt nici inima, nici gleznele, nici fruntea
stau adunată peste o grămadă de foi, teancuri de pagini care se rup
când încerc să le ating, nu știu cui scriu, sau în cine m-aș întoarce
acum când nu am nicio salamandră aproape, în lumina alb-galbenă care
se străduie să îmi ducă dincolo corpul, nehrănit, neiubit
și atunci
viața mea se oprește acolo unde văd mai bine, dau lumea la o parte
oamenii livizi, muzica lor înceată, incoloră, cursul deviat al mâinilor
și mai ales umbra presărată cu sare, prin care trec pașii mei de felină
aproape ucisă, abia răsuflând, lângă desișuri de dragoste
lângă o apă fără pământ
dar nu există fără
doar teama asta, grota în care adorm lilieci, însoțitorii cu moartea
în aripi, e darnică mereu cu mine, este înaltă și vie, nu se oprește
din bântuit, iar corpul mic, aproape cald, își păstrează aerul
între suflări, tăcut, nu tulbură, nu se adâncește în ochii întrebătorului
nu își face crucea
e singura zi fără lumină
și ochii se lărgesc, cuprind apele fără pământ, felina cu labele moi
inima și secretele ei, neliniștea tot mai ușoară
se stinge totul, domol și simplu, între pereții de granit, împreună cu
oamenii dinăuntrul meu, din istoria asta înnodată
034.402
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ela Victoria Luca
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 210
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Ela Victoria Luca. “aerul cald din cealaltă viață.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ela-victoria-luca/poezie/1802155/aerul-cald-din-cealalta-viataComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
SGAtunci când întrebătorul nu întreabă nimic, ci simte aerul cald din cealaltă viață, salamandra nu este protectoare, salamandra târăște sufletul prin cele mai întunecate locuri. Într-o viitoare reîncarnare neiubitul suflet în orice chip, în orice făptură va reîncepe marea creație, căci destinul se schimbă la fiecare naștere și necătând la aceasta, schimbarea nu va atinge oricum CHEMAREA TEANCURILOR DE PAGINI. În fața morții nimic nu te mai bucură și realitatea va depăși momentul trecerii în care va rămâne istoria unui suflet și a caracterelor care l-au modelat. Până la ultimul punct al existenței, fiecare ființă trăiește în interior, în subconștient momentul viitor al morții, aceste sentimente având, cu siguranță, finalitate și materializare.
0
ELNarcis, bine ar fi să poți scrie poeme ca o luntre a lui Charon, măcar trecerea ar fi cu adevărat trecere. Din păcate, rare poeme sunt așa pe pămânțelul acesta.
Silvia, chemarea teancului de pagini se aude mereu, totul este să poți ieși din tine, să poți scrie ceea ce există lăuntric. Vorba unui coleg de pe site: aș fi mulțumit dacă aș putea scrie măcar pe jumătate din câte există în mine.
Mulțumesc frumos,
Ela
Silvia, chemarea teancului de pagini se aude mereu, totul este să poți ieși din tine, să poți scrie ceea ce există lăuntric. Vorba unui coleg de pe site: aș fi mulțumit dacă aș putea scrie măcar pe jumătate din câte există în mine.
Mulțumesc frumos,
Ela
0
pe treptele cuvintelor parcă coboară pași \"de felină apraope ucisă\" spre grota cu pereți de granit a istoriei unde oamenii își sting lumânările.
stimă & sinceritate, M.N.I.