Ela Victoria Luca

Maria, orice pas frumos venit in aceste spatii aproape sferice cintind rasaritul este bine venit si are un fel de urma de soare pe talpi. Multumesc pentru popas, mi-a suris.
Drag, Ela

Da, de-ale dragostelor cercuri învârtitoare, amețitoare, nici nu mai știu unde mi-au rămas mințile când am citit, căci parcă m-ai dat în carusel și pierdeam firul imaginilor din jur împrejurul sensului pierdut, și iar regăsit, și dus, și apărut, la nesfârșit.
Labirintic, oarecum, și totuși la fel de plăcut:
\"îți spuneam nu există aripi ca ale dragostei să te poarte mai sus /dincolo de visurile inconștientului icar\"

Drag,
Ela

Intre doua inspiratii tu calatoresti intre lotusi, gasind puntea cuvintelor-aer. Albule, cita soarta a trecut prin tine ca sa poti simti atit de adinc cum iti \"umblă prin sânge pietre sacre\".
Admiratia mea simpla, Albule! Imi place cum citesc dimineata asta.
Drag,
Ela

Aprilie, tu, tu desprinzind sensuri din sensuri, intoarse, rasucite, revenite, reinflorite. Ce imagine ai creat... da, asa era... era cam asa... imaginea din mintea mea, doar decorul, decorul era altul, mult mai personal... pe basorelief in vis sunt scrise 4 cifre, un alt secol... ce vis, ce alb. De aceea poezia mea e greu descifrabila, ca un vis, sensul ultim isi are radacina in alta istorie...
Multam mai ales pentru imagine si pentru lumina din cuvinte. Ti-am dat un fular, aprilie, sa il folosesti cu grija moderata, bine temperata.
Drag tie,
Ela

Anuta, Iris isi va culege de-aici roua, tu vei avea o mare de cuvinte acolo unde se serbam cu totii bucuriile, prin Decembrie. :))
Flori tie, flori de iris ei, si va imbratisez cu suflet in ziua aceasta a voastra!
Cu mult drag, Ela

Ma cherie, je t`invite, biensur, a boire un cafe au \"Petit Pont\", a cote de Notre-Dame, les boukinistes adorent les belles femmes toujours, tu sais? Merci, cherie... Nos mains et la lumiere, oui...

A toi, Ela

Arma alba n-ai avea
De cu rima n-ai taia
Sa despici si diviza
Far\'macar a aviza!

Caci cu banditesc cutit
De-i istet si ascutit
Te-o mai bate si-un noroc
Sa pui epigrame-n loc!

Bodoganel, pare-se ca ti-ai prins un pic piciorusele mici si subtirele in faldurile versurilor mele, mai ales ca Bruna Hilda nu seamana deloc dar deloc cu Blonda Ela, dar ma rog, asa e barbatul, vasnic macho, confunda culorile, mereu, intre azur si roz, intre mov si galben... ce mai conteaza, tu danseaza, Ela valseaza scriind mai departe... Nici ea nu stie ce, insa... :))))))) tu vei contra pasii.:))))))

Nancy, e un soi de descintec pentru a uni lumile de deasupra si din interior, atunci cind lupta lor se transforma in tango al sferelor si nu mai stii daca tu esti in exterior si exteriorul este de fapt un interior.. Multam fain, Nancy, aici chiar ar fi mers o poza frumoasa... dar.. :) altadata.

Drag voua, Ela

Un cuvânt și ultim, fie,
Insă nu are cum să știe
Că femeia-n gândul ei
Pregătește încă trei!

Bodoganel, ei bine, dupa una din cele mai innegurate nopti din aceste timpuri, iata ca imi vii cu o contra pe o poezie personală, care mă face să mă las râsului sănătos, poate-poate mi se reparind măcar luminițe din priviri, căci cica am priviri vindecătoare și însuflețitoare. Acum, știi tu, depinde și de ochii privitorului. Mai sunt și unii care nu suportă ochii luminoși, prea luminoși. :)) Se pare că tu nu, uite deja calci pe iarba irisului meu verde. ia sa anunț paznicii. Heiiii, aanimaaaaaa! Poate găsesc măcar Animusul, că tot ar fi ceva. :))

Laura, aici e ceva foarte personal, nici gând nu am avut să las desăvârșite versuri, sensuri, metafore, structură, stil. Poate că textul meu e slab din multe, multe privințe, însă e o pagină de jurnal. Și aici, cine are lumini să pătrundă, pătrunde, cine îmi interzice lumina, nu o va mai avea. Dacă ai atins esența ultimei strofe, înseamnă mult. Mulțumesc și aștept mai departe pasul tău.

Mulțam vouă, Ela

Gemenii... până și ei se nasc în timpi diferiți, pe linia continuă dată de om. Ideile gemene și ele se nasc în secunde diferite într-un timp linear.
Tu ieși din timpul acesta rutiniar și nici măcar nu te mai joci cu relativul, intri in planuri secunde în care îngemănarea este apărândă într-o acceși unitate de timp (sau de netimp, deja noțiunile nu mai au aici consistență.)
te voi reciti să pot regăsi îngemănarea astfel.
Fain m-ai făcut să clipesc acum.

Tragic sau comic, culmea este ca ar putea fi real. revoltator de real.
Si dupa alte corecturi, chiar e interesant. Iti vine sa dai totul pentru nimic.
Anni, scrie mai cu grija, nu te grabi, da-ti tu, tie, valoare.
Binete, Ela

Elia, am multi ani, insa zilnic lucrez și cu copii-adolescenți, prin joc, și desen, și povești, și legende și desene animate ajung la sufletele lor de multe ori în sufeință purtată în ele și de aceea uneori îmi permit, așa cum spune Winnicott, să las creația să fie un joc, într-o arie tranzițională ce cuprinde o parte din mine, o parte din celălalt... Și așa mai departe. Da, am ani mulți și chiar mi-ar plăcea ca această copilărie și adolescență din mine să se îmbine mereu cu maturitatea și înțelepciunea. Altfel, la ce bun totul?
Mulțumesc mult, eu aștept flori, inele de copaci, îngeri, lumini, firește că am glumit despre stele. Cărțile mele vor vorbi mai departe.

Drag, Ela

Codrule verde in aprilia ta fire, iti numeri noptile si ti le scazi prin versuri intr-o aparenta joaca, fiindca in acest poem fluid si atit de expresiv, cu o simplitate a imaginilor ce ramin vii pe retina, tu ne aduci lumina:

de aici nu mai iese nimeni neînflorit
fereastra nu se mai închide
brațele îmi sunt deja caiși albi
de buzele lui

Frumos si proaspat poem ai lasat aici, dupa a ta zi, Codrina. Te voi citi cu placere in continuare.

Drag, Ela

intre micniuna si adevarul \"pisat in mojarul intilnirii cu sine\" nu mai poti respira decit fie temeri, fie furii. cind \"portia zilnica de cenusa\" este doar urma a ceea ce ramine dupa intinderea aripilor spre zbor, spre eliberare, dansul pe viata si moarte al acrobatului ce esti este inventat pentru a supravietui nu caderii, caci orice acrobat o stie interior, ci desprinderii de sine.
Acum, cind deja sentimentele nu mai sunt trairi, ce mai conteaza destinul, palpaie \"strident lumina\", ca o interdictie - no mi tangere - totemica. Ce nastere sa mai poata fi posibila acum cind pina si \"peștii își devorează icrele sufocați de nebunia adâncului\", iar ea isi pecteluieste destinul cu un blestem: \"permanenta fuga de viata\".

Un poem adincit in sensuri, orice oglindire are reverberari de alte sensuri, de parca autorul ar fi aruncat privirea poetica in apele lirice si rotocoale-rotocoale simbolurile se nasc intr-o lumina abia palpaita, aluziva, deloc descriptiva.
Indeosebi m-a incintat:

apoi am început să vorbim prea mult
am dat nume dorințelor privindu-le dansul
abstract între scoicile oceanului nostru
și lumânările mereu două neaprinse torțe
ale unei povești închipuite

Frumos te-ai scris, azi alb-negrule. Prinde un strop de azur sclipind.

Drag, Ela

Azi este o pagina, uneori pastrata cu sfintenie, alteori aruncata printre altele. Eu cred ca din fiecare azi se pastreaza cite ceva in noi, ne creaza, incetul cu incetul. Noi suntem pagina dupa pagina, precum o carte. Uneori atit de greu de citit. :)
Ma bucura ca ai trecut aici, pe la pagina de azi, cea de maine te asteapta si ea.

Drag, Ela

Discretia ei amutea pina si tacerile din gind...
Oare se poate sterge mai sus?
Ela

un bătrân ce nu pleacă. pustiu. nici tren,nici oraș, nici altceva viu. e limpede unde pleacă...
Fain, da. Ce bine ar fi să-i redai simetricul haiku-ului. Nu întâmplător este aleasă măsura.
Ideea, imaginea sunt bine prinse.

Drag,
Ela

Razvan, iti multumesc pentru acest prim popas pe pagina mea si te rog primeste felicitarile mele pentru cea mai buna intelegere a ceea ce versurile mele transmit. Asa cum m-ai descoperit acum, chiar simt ca ai ajuns dincolo de pielea mintii si a sufletului meu. Iar pentru un om care poate patrunde astfel, am toata admiratia. Te astept oricind doresti sa lasi un cuvint.

Ioana, iti multumesc pentru cum te regasesti pe tine prin versul meu (care cu ceritudine emana traire si gin intens) si mai ales pentru cit de simplu si profund scrii \"o prietena\". Si tie, eu, o prietenie.

Prima din ghreseala, cica era ceva mister si joc si fiindca azi stiam ca plec, am zis sa fie la miezul noptii ca Cenusareasa, caci uite-te si tu cita cenusa iese cind arzi tot ce am scris aici pina acum, cu trairi cu tot.
Ma mira frumos intoarcerea ta, caci tare mi-ai fost plecata...

Drag, Ela