Ela Victoria Luca

M-am \"golit\" ca de\' e lipsa
de fetite dezgolite
ce se vor a fi iubite
chiar si cand e o eclipsa

(bodoganel)

Treci pe plaja mai, nitzel,
Ca esti cam golit de fel
Si-ai acolo si fetite,
Eclipsate de fustite!

Ioan, in miscarile sacadate de suflet descoperind cu uluire prea-necunoscuta lume, sunt si rupturi si sfisieri. Copila simte moartea pestisorilor de pe mal, innegurarea cerurilor, vuietul furios al valurilor pe furtuna, farimarea scocilor... Respira a uimire si a nedumerire, a durere si a alinare... Fascinata, infricosata. In linistea somnului, toate se vor aseza.
Iti multumesc mai ales ca mi-ai simit ritmul.
Te astept ori de cite ori vei dori popasul,
Ela

Mulțam, Ionuț, cuvintele tale îmi dau curajul răsăririi pe stânci! te mai aștept când dorești să poposești.
Drag,
Ela

Ce duel și ce gâlceavă
Lume, lume, stai de veghe
Să n-o facă de ispravă
Rotaru pe-a noastră bravă!

ape, focuri, inorogi, Phoenix, ekpirosis, stele, echinoxuri, gauri negre, mari, oglinzi, idee, barbat, femeie, dragoste... universul vietii ce se lasa intr-un poem aproape de limita existentei umane, ca si cum poetul nu si-ar dori decit extinderea miturilor pina la vietile de apoi. Universal? Da, se tinde spre, e tentant si aceasta tentatie vibreaza in fiecare vers.
Remarc:

\"iată de ce mai caut încă prin pădurile mai dese
inorogi și păsări pheonix și le refuz dispariția din realitate\"
\"și-mi imaginez inorogii ținându-și cornul în stele
și doar copitele pe pământ\"
\"se zice că data viitoare va fi un mare foc peste lume
de vom rămâne cu ani lumină de întuneric după\"
\"la urechile aceluiași ac prin care strecor tremurând
firul acesta de idee ca să peticesc cu el încă o

existență\".

Mai sunt si unele cele versuri ce ar mai fi de tesut, poemul este o broderie cu fir liric fin si ai poetul a creat o mantie anti-apocaliptica. Existentialist? Un usor iz. :)
Interesant pina la ultimul sens, daca poate sa existe aici un ultim sens tinind seama de incriptatele cai ale simbolisticii.
Felicitari!
Ela

E multa simtire si contemplare in cele ce trasnmiti prin cuvinte vii, imagini cu iz de viata primavarateca si totusi usor tomnatice pe la colturi. Te duci si te intorci printre timpuri si - da - uneori lasi impresia de atemporal, caci asa este in adincul nostru (atemporalitate, aspatialitate).
Ce mult mi-a placut finalul nu pot sa nu marturisesc.

Și timpul? Dacă ai putea să ridici acum mâinile, până deasupra caselor, copacilor, străzilor, pădurilor de liliac, chipurilor și fântânilor, ți-ai da seama că tu îl ții în palme, că poți foarte bine să îți strecori inima în ochii celuilalt și să uiți în care buzunar ai aruncat picăturile de care vorbeam mai devreme. Până la primavara următoare.

Imi place ca ai putut aseza o fotografie care vine in adaugirea scrierii, ca o exemplificare a ceea ce traiai in clipele in care infloreai cuvinte.
Drag, Ela

Personaje mai ales reale si atit de potrivite legendelor, auzi-vor nepoteii tai si ai tutror de ei, desigur, peste zeci de ani, si taaare s-or minuna de cit umor au basmele lui sache, asa cum in sfirsit ma minunez io cit de bine il regasesc pe el, in aiasta maramuresana si prieteneasca mica scriitura.
Tare mult mi-a placut si sa iti pastrezi mai cit mai multi ani scriitura aiasat faina!
Si ii cint acu la poarta tarimului si pe cei trei basmuiti de tine, incercind sa imi opresc hohotul de ris dupa un astfel de final. :))

Cu asa placere nu te-ma mai citit de multa vreme. Voi reveni cu drag,
Ela

Frumos acest moment de concurs, m-am bucurat sa vad atitea inscrieri si atit de reusite o buna parte din ele. Felicita cistigatorii pentru frumusetea care ne-au lasat-o aici si pe care o asteptam in continuare, pagina cu pagina.
Frumaosa primavara asta in poezie.

Drag voua,
Ela

Usoara in rime, ca intr-o visare, poema ta reinvie doruri de scriere si de iubire. Imi place cum te ascult aici civntindu-ti sufletul, \"reinvatind cuvinte\" si pot sa simt in mine ca \"nu-i o parare muzica asta\". Chair daca intristarea te afec sa traiesti o \"multa noapte intr-o siungura zi\", din doruri dor va navali. (Virgula dupa dor las-o deoparte, stii...)

A doau strofa este cea cintata de mine in mine:
Nu-i o părere muzica aceasta
Ce-adună-n brațe glas de primăveri,
Nu-i doar o aripă de gând uitat
Și-o-nlăcrimată teamă de-nserări.

Cu drag, Ela

Femininul este intre profan si sacru, cu toate nuantele lui, ceva mai albastrii uneori, ceva mai pamintii alteori. Aidoma si masculinul, acolo in copacii inalti, pe strazile prafuite, in gindurile dospite. Dorinta nu este decit primul pas, pina la inaltare... sunt atitea intimplari in suflete vii.
Multam pentru aceasta stea de iluminat drumurile mele viitoare, cind ma voi intoarce ea tot aici va astepta.

Drag, Ela

Să vezi ce vede-acuma Ela,
Fiind departe de Atropa:
Prin ușa cea din spate, Franța
Cică-ar ieși din Europa!
(Ion Diviza)

Batu-o-ar soarta sa o bata,
Cand era franta cit o roata
si ma-nvirtea destul de bine...
Acu-s departe, dar cu tine!

Stii, eu aici in ceea ce sunt, in ceea ce creez, in ceea ce iubesc sunt bine. Si ei, Barbatii despre care am scris intr-un fel exista, intr-un fel nu. Eu am scris despre ceva din ei, indeajuns de simplu si de senin. Poate fara mestesug si pricepere, fara liric si Poezie. Poate da, poate nu. Depinde de cititor si de privitor. Si apoi, cind aiu in urma ceea ce este scris, cind recitesc, imi spun: e indeajuns de bine. Si mai stiu ca se pot scrie multe si cu maiestrie. Poate ca o voi face. In curind. Si oricit s-ar scrie, si oricum s-ar scrie despre Barbati, despre Femei, \"razboiul\" - acolo unde se poarta el - este intotdeauna o pierdere. Si pentru Barbat, si pentru Femeie.
Dar despre asta, multe fi-vor fiind scrise.

Multumesc pentru citatele adunate. Mai am si eu o \"colectie\". Insa despre masculin si feminin in psihismul nostru tot scriu, explorez, caut, cunosc, si mai ales nu cunosc. Si pentru ca nu cunosc, ma bucur, fiindca am nereu spre ce sa ma indrept a cunoaste.

Drag, Ela

Ma bucura ca ceva ce a fost de mult scris si publicat )in alta forma, desigur)gaseste reverberatie si in voi. Printre scrieri, clinica, intuitie, empatie, ratiune, vocatie este si o munca aproape sisifica. Uneori este cea care ne face sa mergem mai departe. Sa crestem.
Multumesc, te astept acolo unde poti poposi.

Drag, Ela

citeste-ma
priveste-ma
tradu-ma
desparte-ma in silabe

pronunta-ma eufemistic
inclocuieste-ma cu puncte de suspensie

intr-un final nefericit
ramai
un sunet articulat
destepenit din pieptul meu

Cristian, nus tiu de ce titlul tau mi-a atras atentia, poate fiindca in orice poem am tendinta de a cauta sesnul invers, uneori ascuns, alteori departe de sensul vizibil. Aici e numai o inversare a oglindirii. As dori sa nu te supere jocul meu.
Este un poem care m-a luat in sensul literelor si m-a intors pe pagina cealalta. Si ffiindca aceasta amutire nu ma intepeneste, m-am jucat in cuvinte.
Ela

\"și totuși visele au visele lor
doar că nu le mai țin minte
doar că le țin inimă\"

Sinzienele te-ntreaba care vis al visului se lasa in vu si se face rotund in dalb sidefiu, caci uite de vezi un vers mai cu miez si vie esenta, tu nu ai prudenta, caci uite de-auzi in vis ele-s iele, in gind sunt vreo zece si nu au pereche... Sunt numai femei ce ruga de vrei aud pe poteci si luna o treci.

Ela

e mare e soare
fetele des ies la racoare
se duc sa scalde
se duc sa se bronzeze
mereu sa se dsitreze
ca niste sirene
alge sa deseneze
pentru ale mele dupa-amieze
e rece ba-i fierbinte
immmm uite cum ma inghite
dintr-o privire sunt subiect
bun de luat la pachet
si parca colea e alta
mai nurlie fistichie
immm ce dulce palarie
mereyu cu alta marie
ce vis ce poveste
da-ti macar de veste
sa nu ma agat de neveste

Bodoganel, cum sa te imbeti tu cu apa rece daca esti la... subiecte fierbinti... :)))))))))))))))) Ai grija sa nu te.. arzi, frate!!!! :))))))))))))
Mereu zimbind dincolo de rocie rau posibil,
Ela

Albule, imi place mult prima ta patinare inspre metafore cuprinzind incert (oare cum s-ar fi putut altfel?) \"femeia\":
\"aproape fiecare femeie a jinduit la mai mult
toate strâng între coaste o amintire
pe care nu o împărtășesc niciodată fiicelor
atunci când le piaptănă privirea în gol cu patima
lepădării de viață\"... o amintire atit de intim placuta incit este tainuita, ea trecind doar prin vise, prin imagine, prin suris de la mame la fiice... Vor intelege insa intr-o zi ca inevitabil - \"sperând că nu ne vom lovi de încă o mare iubire
ce ne va răsturna de pe șinele timpului\" - se vor indragosti pierzindu-se...

Drag, si admiratie,
Ela

eu prinsesem ideea ta, Bogdanule, si am apreciat-o deplin, am simtit nevoia sa o fac \'basorelief\'. sa fie admirata si de alte priviri...
(imi place mult sa gasesc poeme intr-un singur poem)
Drag, Ela

iti spun un secret: nu ne putem visa moartea proprie, cel mult ce inseamnă ea pentru noi, sau ceva-ul din noi care piere... faptul că visăm înseamnă că suntem vii! Și în somn.
Iar dacă visul acesta a stârnit această faină biografie, iubesc viața din tine, Ștefan.

Drag,
Ela

prajina să fie??