Ela Victoria Luca

Rafinata scriere, iscusit spirit.
Ce bine ca nu putem cadea mereu in ispite! Fiindca asa-numita luciditate, ea insasi poate fi unoeri o iluzie.
Locuri in care venim prima data. Locuri in care revenim. De fiecare data gasim ceva schimbat, fiindca le percepem cu mintea si cu sufletul, cu privirea interioara, nu cu ochii, cu starea noastra intima, micro-momente din noi insine.
A doua, a treia, a mia oara. De fiecare data altfel. Regasiri.
Schimbarea este mereu in noi insine.

Frumoasa incercare de a lasa deoparte iluziile, Madalin.

Tînără și jucăușă,
Corp superb și ten creol,
Are-un cap ca de păpușă!...
(care-i tot la fel de gol).

Ce-ti mai place Barbie asta
Capul ti l-a-ntors pe dos
Te-a cam speriat napasta
C-ai picat cu \"nasu\"-n jos!

Îîîîmmm, pentru cea care s-a îmbătat de mică cu esență de Chanel 5... și nu a jucat Monopoly... și adoră să culeagă în zori roua florilor de câmp sau din curtea bunicii... îîîmmm, poezioara asta a ta este ca un tren trimis iar în gara copilăriei. Acum, cu alți ochi privind perisajul de pe fereastră,măi,vecine de compartiment :))

Iasomie, cum marea este altfel cu fiece clipa, si totusi peste timpuri aceeasi, incercarea mea este de a-mi tine promisiunea pina la capat. Sa o arat lumii in forme diferite, pe fond de cuvinte. Ma bucura ca ai lasat prima un gind. Imi calci pasii lasati pe nisip. Drag, Ela

Iulia, mă întreb dacă ai citit o carte, \"De ce se tem bărbații de femei?\".
Indiferent dacă da sau ba, personalele tale gânduri te aduce în lumea bărbaților neiubind decit ceea ce poate vedea una dintre femei în ei. Încercarea ta de a le aduce un fel de elogiu un pic pișcător pe ici-pe colo (și sare, și piper) este reușită.
Pe când replica la masculin?

Cu drag,
Ela

Da, Costinule, văd că unele lucruri rămân.
Știi, sarea din lacrimile mele tăiate poate să vindece răni sângerânde numai dacă se face conduri de vals :))
Orice vindecare ustură, dar e musai să fie așa. Că de, asa ne este dat.

Dragii mei, cei ce deja m-au colindat printr-o trecere a mea dinspre intunericul mortii inspre albastrul vietii. Va raspund in ordine inversa, de asta data:

Ioane, da, cintam acest mic cintecel cind inca traiam in acea casuta si mincam dulceata de caise si peltea de gutui. Gutuile iarna imi stateau mereu la fereastra. Multam ca mi-ai auzit, de atit de departe, cintecul pe care il port cu mine de atit de mult. Te astept cu drag si drag. Si totusi iubesc sampania, chiar si intr-o zi ca azi.

Nicholas, inspre noua februarie, acum multi ani, m-a trezit la miez de noapte un miros de tamaie. Despre asta nu am putut scrie aici, decit prin umbra cuvintelor. Tu ai simtit. Amintirea mea este surisul intelept, mina singerind si presarata cu sare, caisul, leaganul, tartele, si ea, mai ales ea... Cea care a crescut copiii sai, nepoteii, liliacul, trandafirii, merii... Multam pentru ct de sensibil ai citit dincolo de ce am putut scrie. Fereastra mea e albastra. Niciodata prea deschis sau pre inchis. Drag, Nicholas, sa revii.

Linea, istoria mea se cuprinde in caisa, pina la paisprezece ani. Fiecare din noi avem frucutl nostru. Si ce bine ca sunt inca simburi. Ma bucur ca mi-ai figurat povestea pe o fresca. Mi-ar placea sa o asterni aici, intr-un fel. Intr-o zi. nu de sapte. ci de opt-noua. Multam si te imbratisez cu o lumina din gutui.

Raul, tu, copil inflorit, ai vazut ce destin au in mine merii, tineri, de foarte curind plantati, de-abia mijind cite o fructa, dupa moartea ei, au fost rupti din radacini. Iar caisul a fost taiat. Nici gutuil nu mai este. Acolo, azi, e o alta poarta. Iti multumesc ca te-ai reaprins luminos pentru mine, pentru ea, aici. Drag de tine, eu.

Adina, fetita aceea minunata seamana cu mine cind eram de virsta ei, dar nu sunt eu. (la anii aceia nu aveam asa cirlionti, insa acelasi chip si aceeasi privire.)De aceea am asezat-o acolo, indeosebi alb-negru. Copila din Marea promisa ce leagana sirena in suflet... Fructele (si nu sunt de mare) sunt viata de atunci, de acum, mereu o voi iubi, in pofida mortii, chiar daca cerul meu e prea impinzit de sufltele celor dragi. Multam ca ai poposit cu caldul tau zimbet, azi.

Syril, dorurile mele toate sunt indorurate si uneori indoliate. Parfumul fructelor este insa miraculos in fiece zi de viata. Si mai ales dulceata de caise, cu simburi cu tot. Draga mie, tu, sa-mi revii.

Iasomie, sufletul mi-a crescut printre trandafiri, lialiac, meri, gutui si mai ales la umbra coroanei caisului batrin,rotunjind miezul curtii. La fereastra casutei au fost atitea chipuri dragi si mai ales al ei. Cind s-a stins, eu i-am facut din toate celule sufletului candela si pentru trei zile am fost aproape dusa si eu, insotind-o aproape in cealalta lume. Candela insa pe mine m-a vegheat si am venit inapoi, la alta fereastra, vie. Iti multumesc, Iasomie, de-ai stii cita viata e in parfumul tau.

Ioanule, chiar și așa scos din sărite, văd că ești iscusit în a roti perspectivele si a deschide orizonturi. Mă bucură trecerea ta și așezarea în altfel de linii... Te mai aștept.
Drag,
Ela

Pan, poemul tău are ecou prin intensitatea trăirii ce-o emană; vers simplu, emoție profundă. \"Și Doamne... cum tace!\" înfioară. Prin ceea ce semnifică tăcerea unei mame ce poate nu va mai fi curând.

Drag,
Ela

Plecăciune, iubire. Cineva spunea că va dura \"o viață\" fără precizarea simplă (dar subînțeleasă): \"atât cât are iubirea viață\". Noroc de soroc că nu iau cuvintele ad literam atunci când au alte nuante... de suflet.
\"O iubire eternă!\", îmi scrii tu, aici. Ah ce \"propunere indecentă\" în fața întregii eternități! :)) Sper să o pot duce... măcar o viață. A mea. :))

Acordul meu cu cele de tine înscrise, cu o simplă și plină de pathos rugăminte: să fie o scară în spirală... Am eu o sensibilitate pentru învârtirile nesfârșite, iacă-tă.
Ce zici, intri și tu?
Drag,
Ela
(P.S. - firește că înțelesesem, însă am mers pe o treaptă mai încolo să privesc mai bine, mă bătea o rază în ochiul minții)

Simulare impartasita a tacerii. A evadarii. A iubirii.
Nesimulare a ceea ce esti adinc in tine.
M-a atins in launtruri: \"de câte ori mă cufund în palme
gândurile îmi torc pierdute prin toate măștile
așa cum toarce Maya din toate încheieturile;\"
Ti-ai pus amprenta in noi, mirata,Camelie.
Da, ma intreb si eu de ce nu ai lasat la poezii. Merita.

Drag,
Ela

ce sa-i faci, asa-i pe lume,
unu este prea domol,
celalalt mai pus pe glume
ramine in si bemol!

Re-vin fiindcă pot crede.
Și deja rănile sângerânde s-au vindecat, înainte de a spune lucrurilor pe nume.

Drag,
Ela

Iti raspund si eu, insa cu raspuns, caci sunt de esenta feminina:))
Vezi Costine ce surprinzi tu prin intrebarea ta? Un timp de \"dupa\"... \"daca eu ma aleg cu... tu te alegi cu...\"...
Asta ar insemna un partaj echitabil. Oare ce ar fi inainte de dupa?
Si apoi, ce-ar fi sa ne alegem amindoi si inainte, si in secunda, si dupa cu luminitele... ele, costine, ele nu sa pot imparti decit intre spirite intunecate.

Nu-i bai, bade! Vântul ăsta mi-o zburat și mie o groază de comentarii și-n vânt au rămas...
No, acu, te du mata cu drag și binețe și re-culege-te după ce te-o divizat Eolul și așterne-te la vis sau la scris... Oricum, noi scriem în vis :))

Drag, Ela

Cind cineva iti patrunde si intelesul de dincolo de sensuri, orice cuvint in plus sterge si ploia de pe parbriz, si singele din timple, si il face lin simtamint. Multumesc pentru aceste scintei in noapte.... Drag, Ela

Somn lin după o adâncă inspirație.
D

Acum îți dau ție câștigul tău, căci eu nu-l pot duce decât pțnă acolo unde ține ritmul.
Tu știi ce este un \"pas-des-deux\", Costine?

Si atunci, reciteste la gura sobei unui suflet (un suflet pentru citeva secunde sincron) \"stepa de gind\", ca sa-ți amintesti uneori cine esti, uneori cine sunt.
Suntem într-o Lună (vezi că de-abia a spart-o Ela zilele trecute în cuvinte, de n-a mai înețeles om și lup ce se întâmplă :)) )