Ela Victoria Luca

Tămăduire prin culori, ca și cum unicul leac de s-ar pierde nimic nu ne-ar mai salva de la pieire, fiindcă \"rănile albastre\" ar fi locul pirn care s-ar scurge sufletul din trup.
Nu scriu nimic despre tehnică acum, revin la alte poeme. Aici e ceva ce mă face să tac și să las culoare spre vindecare.

Ela

Oare aș putea ghici?
Ela?

De nu ar fi fost de două ori succesiv \"ca niște\" și de nu ar fi fost acea împiedicare în lectură \"lucesc_ca\", aș fi aprecieat coerența. În ultimele luni poetul Florin Bratu trece prin metamorfoze poetice \"logaritmice2 aș spune.
Aici m-ai făcut să văd pur și simplu imaginea:
\"ca niște injecții ce lasă
să se audă sunetul acela mic al cărnii crăpate\".
În filmul \"nontimuovere\" există o scenă de incizare pentru o operație, scena e redată de aproape, se vede pe tot ecranul cum bisturiul face o tăietură care, pentru câteva zeci de secunde se percepe doar albă, până la izbucnirea sângerării.
Poemul tău mi-a reamintit acea scenă. De ce ai ales titlul acesta, pot bănui. Ceva totuși îmi scapă. Limita mea aici, recunosc.

Ela

Ei, da, mă gândeam eu că un epigramist nu va sta cu mințile-n pumni, ci va născoci ceva haios pe tema asta.
Mi-a plăcut partea cu \"o mare neagră ne desparte\". Că am crescut acolo și mă desparte de ea 235 km.
Dar cu finalul nu mă împac, fiindcă e imposibil acel mereu, zău.
Bună replică, să citim mai departe, nea Diviza!
Apropo, pe când la o lansare, la un cenaclu, ceva?
Și pe când o antologie a epigramelor \"poezie.ro\"?

Ela

Am primit acest \"ca o scrisoare\", venit cu descifrările sensurilor, acea descântătoare clipă în care pământul iluziei face dintr-un început rotund un final în cruce și nu ne rămâne decât să strângem pumnii. Mulțumesc pentru popasul la această poezie.

Ela

1. nu e geometrie decât pt simbolizare și chiar e doar de două ori, deci nu are cum să fie prea multă. 2. nu e sacadat, chiar mă miră că nu vezi circularitatea de aici. 3. inexpresiv este chiar ultimul atribut care se poate desemna poeziilor mele.

Îți dau dreptate, am un fel de a lăsa uneori mai multe cuvinte, spun asta fiindcă acum sunt într-o etapă de prelucrare a poeziilor scrise în ultimele luni și văd și eu cât de multe elemente comune sau de balast am de înlăturat. Aici prima strofă cred că trebuie șlefuită, nu eliminată. Da, acel \"vreodată\" poate fi dat la o parte fără să perturbe sensul. Uneori începuturile sunt ezitante, așa cum bine ai remarcat, eu am însă două observații aici: am poezii sau texte care încep în forță și se termină \"soft\", am și poezii/texte care încep ezitant și pe parcurs cxapătă forță. Am și o parte care își păstrează intensitatea de la început la sfârșit, care au căpătat identitate. Sunt puține, sper să pot scrie cu timpul cât mai aproape de poesis.
Mulțuemsc pentru analiză, este ceea ce aștept de obicei la un text: păreri constructive, indiferent că sunt pozitive sau negative, ochi binevăzători.

Ela

Cred că pot face remarcat un text despre suferința asumată, descrisă ca un destin indelebil, ca un dialog cu omul, la confruntarea dintre sinele poetic și sinele spectator, eul încercând să împace două voci mereu imperative: a cunoașterii lumii și a ieșirii din lume.
Dacă \"Dumnezeu nu are nici o legătură cu felul în care noi ne umplem zilele\", \"s-a mutat de mult în copiii noștrii\" și \"ne-a uitat aici printre ciori\", atunci nu ne rămâne decât o revoltă, nici măcar un amar de zile, o revoltă fără sfârșit în care singurul loc de liniște este creația, este versul, este încercarea de a sublima \"o greață organică sau doar o lehamite\".
Poate că lumea va rămâne \"plină de șobolani\", fiindcă ei, șobolanii, sunt cei acre presimt cutremurele și se salvează primii. Sunt supraviețuitorii, cumva.
De aceea omul își ia la vreme \"crucea, răstignirile, amintirile\", spre a pleca în locul acela ne-omenesc, cumva printre spirite luminate, acolo unde se spune că s-a născut Dumnezeu. dar să nu uităm, noi suntem copiii lui Dumnezeu, El, așa cum spune poeta, este deja în noi, ne locuiește demult. Și atunci, acel dincolo pe care îl căutăm nu cumva este un dincoace din care ne naștem?

tehnic: aș fi renunțat la \"speranța de viață și moarte\", e un \"comun\" care paote fi eliminat fără a știrbi poemul. Și \"iluzia călduță\", aș fi găsit un alt adjectiv în loc.

Eu cred încă în rosturi și în prietenie,

Ela

Dacă decepția ar avea culoarea violet, aș dansa uneori iarna, doar ca luminile mele să capete nuanțe de cer. Mulțumesc, undeva ai simțit \"parfumul\" acestei poezii. Și ai văzut starea.

Ela

Eu cind raspund la un comentariu, am uneori obiceiul sa caut bine cine mi-a scris, atunci cind, fireste, persoana respectiva nu m-a mai vizitat inainte. Si stiam ca \"Doi\" este pseudonimul lui Lucian Preda, de aceea am \"jonglat\" cu sensurile, stiam cum scrie si cum comenteaza Lucian Preda, si de aceea am lasat raspunsul pe care am considerat ca merita sa il las. Sunt incredibil de atenta, chiar si cind acord doar 30 secunde unui comentariu. De aceea, doi sau patru sau zece a fost o joaca, atit. Ce am spus prin aceasta joaca, intelege cel ce evde dinclo de straturile manifeste ale cuvintelor, oamenilor, gesturilor etc.
Hai sa cioplim mai departe poeme, aici e o imagine prelucrata, o imagine care trimite la anumite cuvinte si stari, la anumite intimplari ale fiintelor si care, lasate in violet de iarna, pot ajunge la unii cititori sau la altii. Sunt cuvinte in acordaj afectiv si mintal cu cei ce se pot acorda sau nu la aceasta pagina. Nu vreau decit sa las un sens acolo unde este necesar. Atit.
Multumesc, Anana, tu parcurgi adesea toate nuantele din om, din cuvint, din culori, din intimplari.

Ela

No, apăi nu-i de laudă și nici de luptă vorba aici. Acel \"inimă tu\" depinde cum îl citești, întâlnești stilul acesta la mai mulți autori, poate așa ne bate pe noi vântul uneori să frângem altfel versurile, să delimităm altfel spațiile de trecere. dacă citești ici-colo, vei vedea că nu sunt departe de mulți pe care i-ai notat cu f. bine. Eu îmi iau insuficientul și mă duc. Și păstrează cauciucul, eu despre arborii care mor verticali vorbeam aici, dar asta este o altă poveste. E noapte, e miez de noapte, iar violetul acesta nu ți-a priit deloc.
Ela

Bun. Am notat. Dar mai treceți și altădată. Și pe la alte vizuale, nu doar ale acestei autoare, care nici măcar nu e în stare să ia un 4. Măi, măi, grea sesiunea asta! Noroc că de obicei e șefă de promoție. Se redresează ea. Sau ajunge în re- re-uri. Hm...

Ela

Despre oameni și poezie vorbeam. Nu despre acei pereți. Despre acele ziduri de cer, cum scriam într-un comentariu, demult, la o cronică a Eliadului de astă vară.
Firește că mi-e dor de: Radu, care deschidea seara și ne invita pe scenă mereu, Sorin Despot, Sorin Teodoriu, Amelii, Loredana, Pan și Andia, Marius Șolea, Mihai Zabet (e departe, știu, dar tot mi-e dor), Alina Livia Lazăr, Silișteanu, Corneliu Atanasiu, Iris, Dragoș Constantin, Constantin Paiu, Andrei Pavel, Diana și Florin, Lupișor, Andu cel cu Bobadil, Ana Șuter, Adina Batâr, Liviu Nanu, Amadriada, Madim, Ana I, Domnul Lilă și Cristina, Dl \"Nicu al Popii\", Elia, Bogdan Gagu, Dan Simion și fetele sale, Florin Bratu, Robert Mândroiu, Diana Sitaru, Nancy, Alexandra... Eram mulți uneori, eram cu toții... Suntem.
Ne regăsim? \"În fiecare joi la Casa Eliad\"?

Ela

\"Omul trăiește, acum, câțiva zeci de ani, complet străin monștrilot pe care-i naște cercetătorul orbit de rațiunea lui, de logica lui, de cutumele domeniului în care-și desfășoară activitatea. Crede că știe dinainte unde trebuie să ajungă...\"
(Paul Eugen Banciu, \"Luna neagră\", coperta 4)

Mulțumesc, Cristian, pentru lectura acestui articol, dar îndeosebi pentru romanul care acum, ajuns în mâinile mele, mă bucură să îl văd a fi o descoperire a unei scriituri verticale, ca și cum negrul lunii nu ar putea fi decât scris spre infinit.

Ela

Când Atropa era bună
N-avea fir de mătrăgună
Și privită din profil
Tu jurai că e Syril
Eu speram s-o întâlnesc
Capitala s-o-nsoresc
Într-un început de dramă
Să scriem o epigramă.

Multă pasiune și mult frumos în ochișorii tăi, Bella Dona! Și orice m-ai face, de m-ai otrăvi, eu tot nu aș uita cum te-am întâlnit pe poezie.ro. Și cum aș dori să ne și vedem, să scuturăm podurile toate de praf cu râsul nostru!



Daniel, te știam poet, te știam prozator, te știam povfestaș, dar io-te că m-ai surprins și de astă dată, mâine-poimâine vom asista la o scenetă la Pogor. Abia aștept, zău, să mai dau o raită pe colo, or măcar la Clubul bursei. Să te felicit iar și iar pentru cum ești hărărzit cu arta scriiturii.

Ela

Victor, să simți iubirea așa cum s-a născut, trecând peste orice altă \"hemoragie interioară\", să stai la răscruce o vreme, bând simplu cafeaua dimineților, ca un ritual al așteptării și al reflectării pe marginea drumului tău. Așa am văzut poemul.
Tehnic:
-\"încă câteva\" - că-câ, de evitat
-În penultimul vers lipsesc ț și ă.
- \"mă ridicam cu gândul\" poate fi reformulat

Am remarcat imaginea:
\"pe stradă mă priveam dintr-o parte
ca pe unul rătăcit într-un labirint viu\"

Rătăcirile noastre toate...

Ela

Sper să fie nu ultimul volum, ci să deschidă calea și viitoarelor volume de poeme. Mă bucură să văd că invitați la această lansare sunt și poeți douămiști talentați, iar muzica vă va însoți prin prezența lui Florin Chilian și a formației Tentații. Frumos să fie și cu certitudine așa va fi.

Felicitări, Radu Herjeu, și inspirație pe drumul tău, mereu.

Ela

Mulțumesc, numai cine simte până în rărunchi toate acestea poate să tălmăcească fir cu fir și să scrie despre. Mă gândeam astă noapte că, da, tu da, ești unul dintre aceștia.

Ela

Tanam tanam tanam tana na nam tana nana nam. Bine că mi-ai amintit de pantera roz, semn evident că poezia asta chiar nu ți-a spus nimic. Don\'t worry (be happy), it hapens. Ne vedem peste douăzeci de ani de alte poezii.

\"mă topesc într-un ritual demonic
mutilat cu arsură de crez
nopți de cenușă șoapte
blestem și-o cruce de oase
spun adio aici cobor\"

Al treilea poem despre moarte și cruci într-o singură jumătate de oră. M-au cuprins toate apele înnegurate, ai redat aici un mourning without end, ca și cum oriunde am păși, de oriunde am veni, inevitabil \"tămâia cheamă\". Și nu pot să nu mă închid într-o cruce acum. De lumină.

Ela