Ela Victoria Luca

Mihai, ai desprins, da, dedublarea, era altă ceașcă, altă palmă, și cumva o întrezărire, o percepție între spații, care s-a adeverit. Mulțumesc.

Ela

Titlurile și textele se editează fără majuscule. Vă rog citiți regulamentul site-ului. Mulțumesc.

Mulțumesc. Interesant, facem același typo, la scrierea cuvântului oameni. oamnei. deja devenisem legendară. la bună regăsire și rugămintea mea este să nu mai ștergi textele. Cât poți, păstrează-le în pagină. Au rost.

Valeriu, doar dacă există și un squar francesca în Roma sau Napoli. :)

Erika, este un poem despre a-percepții, care depășesc orice logică, explicație, înțelegere obișnuită. Dar l-am scris ca pe un joc, să fie mai ușor de lăsat pe \"hârtie\". Mulțumesc.

Ela

Acum copilul-poezie are și creți de stele, e și sensibil la caractere românești. Caracterele sunt mulțumirea mea simplă, pentru - recunosc - un dar de poezie frumos, care, dincolo de orice umor al meu din primul comentariu, m-a atins. E cea mai frumoasă întâmplare poetică din această săptămână. Spun asta, fiindcă la cenaclul de duminică am trăit o altă întâmplare frumoasă, altfel.
Mircea, uneori e simplu să lași frumosul să fie și atât. Nu știi cât regret ce este la subsolul acestei poezii. Dar \"flori de putregai\" există încă în lume. Mulțumesc, iar.
Ioana, eu nu aveam cum da. E cu Ela în titlu. :)

Ela

Rog, răspunde tuturor comentartorilor de mai sus într-un același comentariu, you know why. :) Mulțumesc, sunt.

Ramona, Mircea. Eu doar privesc. Aș vrea să nu mai văd. Mai las șanse, ca de obicei.

Cea mai bună cafea am băut-o în Milano, nu avea zaț, eram și foarte hotărâtă pe vremea aceea, chiar dacă nu țineam seama de ce arată sorții. Aici, e un joc, înainte de cafea, poate că după cafea aș fi scris ceva mai serios. Oricum, unora le place, chiar dacă nu e jazz. Mulțam pentru semn, ia atât cât îți trezește spiritul. Restul, e zaț. Sau iaurt.

Ela

Și uite cum trec virusate bietele clipe, înveselite doar de treflă, care dintr-o dată nici ea măcar nu mai poartă noroc, nu mai câștigă, nu mai. Și de ce să nu recunosc, așa, fățiș, că acest prim poem apărut mi-a topit o glaciațiune de întrebări, care începeau cu: \"de ce oare nu scrie? de ce nu azi? oare mâine? oare va?...\"
Rămâi, să nu faci ca stolul cela de semne, binie?
Mă bucură că a fost azi începutul acesta.

Ela

E util să spui și ce anume îți place sau de ce anume îți place, autorul - acesta sau altul - va aprecia cu atât mai mult. Mulțumesc.

Te voi trezi, de astăzi ai nivel de acces 100, te rog recitește regulamentul site-ului. Sper să citim poezii cât mai reușite în continuare. Succes.

Ela

Alina, EU răspund: am recomandat poezia aceasta aseară. Sper că nu autorul a modificat în text ceva, fiindcă a sărit de la recomandări pur și simplu. Acum am văzut atenționarea ta și am repus-o în drepturi, fiindcă este un poem foarte reușit, l-am remarcat de la postare.
Începutul este impecabil, desigur că tema este re-luată, dar compoziția inedită îi conferă deja alte valențe. Poetic, am admirat:

\"nu știu să plantez sârmă pe sub tălpi
și să o alerg întinsă\"
\"spectacolul se întâmplă
într-o după amiază plictisită de scaune\"
\"copii să vină cu răpitorii lor
fără acadele, sunt prea rotunde pentru gust\"
Întreaga punere în scenă aici este reușită, te face să participi, să simți, să privești, să înghiți săbii, să urlii de plictiseala scaunelor, să auzi absențele, să numeri orice secundă, fiindcă e o continuă neliniște, în tot.

Acum, sper, toată lumea știe că nu e ultima reprezentație apreciată.

Ela

Ce cânți tu, iară, bard în seară, la dans cu sângele puțin, când nici globulele potecii (superbă alegere) nu te mai cheamă, să te întrebi \"ce mai devin?\", când nici tu umbră nu apare pe vreo cărare înnodată, pe-o pagină de carte rară, tu ia sonetul și îl poartă, căci melodia este-n el, cum îți e sufletul, rebel, iar de mai prinzi apusu-n zare, doar frumusețea să-ți răsare.

Ni că am scris cumva rimat, deși nu asta mi-o fost intenția, m-ai \"fentat\" și de astă dată.

M-a încântat, recunosc, arhitectura sonoră și ineditul alăturărilor din:

\"măcar te
știu puf peste globulele potecii\"

\"nori măcinați de aripile tecii
amurgului cu soarele-ntr-o parte.\"

Finalul, tu lasă-l pe ringul de ape, să mă amăgesc dansând, puțin, iluzie. Eu, desigur, revin:)

într-un picior de cupă și de…vin.
Mai știi cum am dansat ultima oară
amestecați cu sângele puțin?

Cred că puful auriu pe poteca aceasta își are rostul.

Ela

Mircea, având acum atâtea afișări și comentarii, dorința ți-a fost îndeplinită automat de robot, textul tău e acum la \"subiecte fierbiți\". Cum spuneai tu, să te citească și alții, nu doar să ne certăm. Ceartă? Așa percepi? Așa etichetă să fie. Eu nu. :)
(oricum, procedeul acesta de a comenta succesiv și în timp scurt a dus multe texte la fierbinți, nu neapărat textele bune. de astă dată aici chiar e un text bun.)

Ela

Ioan, mie tare mi-o plăcut, că altu\' fel nu lăsam semn. Și nici aprecieri.

Mircea, la subiecte fierbinți textele ajung AUTOMAT în funcție de nr. afișări și comentarii/interval timp, indiferent de autori. Cred că știi asta, fiind destul de demult pe site. Doar la Recomandate se pot așeza de către editori. Și, da, umorul a fost gustat, repet, mi-o plăcut. Mult. :)

Ela

Mulțumesc pentru consiliere/sfat, apropo de șampon. Mă voi spăla pe cap. NU a trecut poezia pe lângă mine, fii sigur. Dar, mă rog, văd că ai perceput iar lucrurile negativ. Mă retrag. Și pun și eu punct. Pe orice i. Regret.

Ela

Mircea, ca și compoziție, e reușită. Îndeosebi trecerile prin închipuiri, spre o altă închipuire, cumva încercând să aduci un real în poetic.
Nu știu de ce căutările, dând iama prin \"căpșuni\", amintind de o voluptate posibilă sau imposibilă, reduc din discreta pășire pe vârfuri dar și din imaginea oarecum simpatic-ironizantă a femeii bătrâne c-un câne - animal d ecompanie în lipsa unui om alături. Dar, mă rog, fantasmele pot fi multiple, ca și reprezentările, și afectele atașate lor.
No, amu, copiii-poezii cu steluțe, nu știu cum or apărea, dar sigur e nevoie să fie concepți așa, tac-tac pe tastatură și api un \"trimite\", în lumea asta virtuală. Verosimil sau nu, e un act îndrăzneț. Cu sau fără stele, asta numai zânele știu. Nici măcar eu, care mi-s doar oamă.
Ultima strofă mi-a cam plăcut - știu că te așteptai, dar nu mi-a plăcut că ai scris reveni cu doi \"i\". :) Oricum, o desprind de context, să percepem mai bine echilibrul discursului:

\"daca seara cand vei revenii acasa
ai sa arborezi camasa la fereastra
ca pe un drapel de lupta
e semn ca ma astepti
si putem incepe lucrarile
la santierul
decrepitudinii
noastre\"

Cam luptătoare, dar fiind vorba de un șantier, apăi clar că e și citad-ela în construcție.

Chiar dacă se referă la ela asta sau la alta, la cea oricum imaginară, eu spun mulțumesc. :)
Da, aștept poezia pe care să pot lăsa și stea. :)

Ela

țopăind. :) (cu i)
rădăcină.

Poemul tău azi îmi amintește de \"Omul care râde\", de Hugo.
Singura mea \"obiecție\" este la versul \"sugând din desfacerile celor din jur\" (desfacerile - chiar dacă are sens; poți găsi un sinonim?)

Păstrez definiția poetică a rictusului:

\"rictusul e omul
care se târăște până la text
și bea\"

Ela

Frumos, elegant, feminin rafinat, discurs fluid, imaginile de un estetic deja caracteristic ție. Finalul mă impresionează, îmi lasă chair sentimentul unei continuări, e ca și cum aș dori să (te) citesc mai departe, într-o altă poveste.
(o singură remarcă: se citește greoi \"înghit quarch-ii ca\")

Ela

Ștefan, sensibilitatea, spiritul și bogăția interioară a cititorului dau valoare unui text, mulțumesc mult.

Andreea, ai perceput foarte bine sensul, acolo se află esența și acestei poezii, și a ființării noastre, una dintre esențe. :) Mulțumesc.

Ela