Virus

excelent, noemi.
(mai ales a treia strofa, mai ales aceea mi-o placut, nu stiu de ce dar eu o simt orgolioasa, bățoasa, chiar daca te alinti cu un bilet de adio - de ochii lumii, desigur:) )

da\' sa stii, nu trebuia sa cedezi.
era o pata de culoare, autorul-fara-texte si care-critica-inteligent.
n-aveau cum sa ti se intoarca frustrarile x-ulestilor in cauza.
oricum, revin.

n-am cedat, florina daniela...am pierdut un pariu cu cainele meu bubu, care m-a pedepsit sa donez din portia lui de oscioare si altora, mai horopsiti ori mai doritori...textele mele au ramas aceleasi, precum se stie si cum am anuntat la gazeta...
multumesc pentru florile luminoase din mana ta, chiar si cu strofa a treia, batoasa, amara si nitel ipocrita

am citit
am fugit la programul antivirus, ok
m-am întors
e tare bine aici
mâine mă internez
bolnav de \"poezie bine legată\"

noami, ma bucur mult ca ai inceput sa postezi literatura. nu stiu de ce ai ales sa incepi cu forma fixa. nu cred ca te reprezinta iar poezia asta pare scrisa la repezeala, neglijent, ca sa fie acolo, dar eu astept si voi fi aici cat de des voi putea. fara legatura, sa stii ca aceeasi senzatie am avut si eu dincolo, deci subconstientul tau nu este singurul care are o mica problema pe care incearca sa o rezolve. am senzatia ca ne asemanam foarte mult si ca ne vom intelege de minune.

daca lasi poemul asta fa ceva macar cu versul 3.

cudragioanacareteastepta

Și uite cum trec virusate bietele clipe, înveselite doar de treflă, care dintr-o dată nici ea măcar nu mai poartă noroc, nu mai câștigă, nu mai. Și de ce să nu recunosc, așa, fățiș, că acest prim poem apărut mi-a topit o glaciațiune de întrebări, care începeau cu: \"de ce oare nu scrie? de ce nu azi? oare mâine? oare va?...\"
Rămâi, să nu faci ca stolul cela de semne, binie?
Mă bucură că a fost azi începutul acesta.

Ela

au contraire, mie îmi pare, noemie, că trebuie că este ceva har de mânuire a cuvintelor aici și de potrivire a lor în alveolele poetice,
de vreme ce reușești să strunești și să încadrezi într-o formă (oarecum fixă) acest dezgust, această lepădare de acel sine pe care uneori îl privești cu ochiul verde-sticlos de atâta înstrăinare
presupun că ai avut la îndemână biciul folositor pentru scoaterea din minți a cuvintelor și pentru neapărata lor des-dulcire
și mă încăpățânez să spun că a scrie un poem cu o puternică notă masculină, un poem dur ca un pumn în oglindă despre propria-ți nocivitate și amăreala, a-l face în formă fixă (chiar lăsând o anume sus-menționată neglijentă ne-preocupare) nu e lucru puțin

dar probabil că asta face parte tot din \'hate yourself with style\' și deja nu mă mai mir de nimic..

:) et caetera

ioana, sunt mandra c-ai facut abstractie de orgoliul, sudorile reci si tremuraturile mele de genunchi si m-ai batut barbateste pe umarul care astepta si el, tot barbateste, cu dor si drag...cat despre intelegere, eu nu ma inteleg de minune nici cu mine insami, dar daca tu reusesti, voi scrie un poem care sa nu para nici neglijent, nici fortat-nici acesta nu este, de altfel-si prin care sa celebram noi si subteranele noastre , miracolul...
versul trei , intrebat fiind, opteaza sa ramana inert, la locul lui...ca si scriitura asta, intreaga, atat cat rezista virusul

Noemi,gata,te-am prins.....Ai cazut in capcana.Ai postat poezie,aleluia,colac si lumanare.Mamaaaaaaaaaa,sa vezi de nu te critic!!!!!!!!!!!!!!!!! Am glumit,iti propun un joc,doar asa,ca sa vezi cam cum ii comentai tu pe altii.Fa un efort de imaginatie si considera cu fiecare molecula ca asta nu e poezia ta,apoi scrie un comentariu la ea............ De multe ori ne ajuta sa ne intrebam ce sfat am da unor oameni care se afla in situatia cu care ne confruntam la un moment dat.Asta lucreaza in sfera obiectivarii(pui tu ghilimelele)parerilor noastre.Eu spun ca pentru inceput e binisor,dar strofa 2 e nitel sparta,iti spun cum trebuia sa fie facuta pentru a suna bine:\" si pacientii mi s-au cam rarit,/oricum,ma priveau cu suspiciune,/li s-or fi spus,naivilor,ca am murit,/da-mi fac de lucru pan\'-la-ngropaciune./Subscriu la ceea ce ti-a zis IOANA BARAC GRIGORE,las-o cu poezia de tipul asta si da-o pe vers alb,ca talent(e) ai si l-ai(le-ai)pune in valoare mai deplin astfel.

ela, esti ravasitor de sensibila, dac-as fi stiut, daca as fi banuit....as fi facut la fel, dar cu aspre mustrari de cuget

Rog, răspunde tuturor comentartorilor de mai sus într-un același comentariu, you know why. :) Mulțumesc, sunt.

Frumusica poezie, si cel mai important, este pe RIMA. Pentru aceasta alegere, nota 10. Probabil punctele slabe ar fi \"că-urile\" și mai ales un sfat gratuit, evită alăturarea \"ca să\" -nu este poetică. Și ceva îmi spune că textul este scris de un bărbat. Sau poate ești o femeie cu punctul pe i....

domnule carlea, ma vad nevoita sa numar din nou silabele si sa constat ca-n binevoitoarea varianta nu ies cat trebuie, nu cate dictez eu, ci cate cere nemernicul de ritm...dar altfel, ma uit cu nedisimulata uimire la domnia voastra si-mi amintesc ca prima lege pe care as da-o ar fi aceea de telepatie universala...am scris \"lectie demonstrativa de masacrare a unui poem\" inainte sa stiu ce vedeti aici, invatata fiind de habsburgica mea mama sa nu ravasesc carliontul cuiva pana nu ma rad in cap pana la trunchiul cerebral propriu
iar daca te uiti in jos, mai jos, mai jos, iti vei vedea propriul picior, in gura de lup

tania, povestea vorbei, pentru tine...pentru ca temperatura mea obisnuita este intristator de scazuta, chiar meschina,cand am gripa, delirez fix la 38,7...nimeni nu a putut sa-mi explice cu precizie cum ajung sa-si faca de cap, in capul meu, cele doua grade in plus, altfel, benigne in capul altora...asa ca orice confuzie intre aceasta forma marsava de viroza si o vizita inopinata a daimonului se va face pe cheltuiala generosului comentator
vad ca ti-ai dat seama ca ceea ce scriu nu este poezie,

pentru ca, locuind intr-o rana perfida, nu pot produce decat doar septicemii fatale ori o iubire disperata, a la cioran
ionut caragea,...banal, plicisitor, iremediabi femeie, sapte zile din sapte, drept pentru care am fost nevoita sa inventez ziua a opta...

mă întreb de unde provine starea asta de așteptare încordată poate din cauza prezenței tuturor posibilităților /
văd că nu ai căzut în transa lirică caracteristică lui breton – nu simți nevoia aia groaznică să-ți dereglezi sistematic simțurile sau să îți tai fața cu lama /
și ceea ce mă frapează cel mai mult este tonul aparent de conversație banal – frivolă
mai vin în vizită

îmi pari o meduză verde din altă galaxie ce prin banalul virus vrea să-mi ia capul mie -
capul lui Moțoc vrem!

mihai zabet, mai vino,,,dar daca vrei balena ta, nu te pot ajuta....e plictisitor sa ai pojar toata viata , iti vine sa pleci la vanatoare de lighioane de soi, sa mai pui de-o molima, sa mai isti un flagel...despre care cum altfel decat lejer sa trancanesti?
domnule nasab, nu vreau...dar un fursec si-o maslina s-or mai gasi pentru domnia voastra, daca tot imi picarati in parohie, ca meteoritul in piata matache

Hai sa mai intervin o data,ca sa va fac raiting,ca vad ca ati inceput sa chat-uiti pe la comentarii,exact cum nu e voie,cu savoarea cu care pana mai ieri si neindoielnic si de acu\' inainte zvarleati cu pungi cu excremente pseudoliteraolobotomico-fas,ambalate artistic in fantoma maretiei habsburgice,cu o juisare a spiritului demna de o cauza acceptabila,ca alt calificativ nu are loc pe aici.Intelegeti ca nu merge exprimarea domniei voastre,din stofa 2,prima oara am zis-o delicat dar vad ca nu s-a inteles.Cat mdespre faza cu lupul,ce sa va zic.....\"pofta buna si atat\"!

d-lui dandes, cu intarziere irescuzabila, va multumesc pentru bunavointa si incredere
d-lui carlea, am fost departe de orice intentie ofensatoare in raspunsul meu, lectia aceea chiar exista, iar gura de lup este o capcana la care faceam o trimitere exclusiv glumeata

Frumos 100%. O dimineață fericită.

am sesizat o contradiczie între musicalitatea versului și mesaj ( adik ai adoptat un ton neutru, narativ as zice pentru a exprima ceva trist)
aceasta este o potencziala sursa de fun, a la buster keaton.
numaica ai ecsploatat insuficient filonul, dupa parerea mea. ca sa scrii in ziua de azi poezie cu forma fixa aspirand totodata la un soi de orijinalitate trebuie sa ai coae, nu gluma (in sens figurat)
deci, noemi, persevereaza si mai adanceste contradicziile de genul (dak asta a fost doar un moft de moment, atunci se schimba kalimera)
oricum, mai astept sa vad tecste dela tine

mariana, daca tie iti place, fii fericita...
domnule berindei, ceva ceva sclipeste si seamana a intuitie...statul compenseaza dor 50%, ochiul fierbinte, tot fierbinte ramane

nu pricep de ce te-ai incrancenat...

ai strofele pe 10-11-10-11, iar versul 3 are 12 si suna ca dracu, mai ales \"aia\" de la \"sticla aia\". asta ziceam. apoi, daca ai hotarat asa, asuma-ti ce ai de asumat si scrie.

however, e o simpla lamentatie. pe nimeni nu intereseaza ingropaciunile daca nu sunt facute cu ritual a la carte si cu pomana la restaurant, dupa.

dupa noua ordine, te astept pe la textele mele

perfect de acord cu tine, ioana, versul trei suna \" ca naiba\", adica exact cum trebuie...dar de lamentat, nu ma lamentez nici daca mi-ai face pomana mea (si-a virusului) la clubul diplomatilor...iar de incrancenat, am facut-o doar cat sa-ti arat ca degeaba fredonezi \"lacul lebedelor\", daca dansezi \"spargatorul de nuci\"....pentru ca semanam, la naiba, semanam....

Ingenioasă maniera de a-ți clama drama existențială apelînd la un discurs clasicizant (cel puțin, în formă), cînd alții fug de el ca dracu` de tămîie!
Se spunea cîndva că, prin însăși structura lui, liricul ar fi mai apropiat de muzică/ muzicalitate.
Dar, în zilele noastre, pe unii îi îngrădește o astfel de manieră de a poetiza, de a îmbrăca haina strîmtă a vechii prozodii. Iubeam și eu, prin clasa a-IX-a, maniera asta, proprie șaizeciștilor. Acum, într-a XII-a, i-am descoperit pe optzeciști și mă simt bine cu ei...pînă cînd vor apărea la orizont nouăzeciștii!
Ce-o fi mai tîrziu, om vedea...
Oricum, cred că, speculînd această echivalență dintre starea poetică și muzicalitate, îți cam place să te joci...
chiar dacă lirica ta trădează mai mult o sceptică decît o hedonistă.
Aștept următoarea surpriză!

domnule negoescu, intr-a douasprezecea eram frageda, ardenta si lirica, suficiente motive pentru a-mi asigura, si mie, si liricului, destule retete compensate si abonament la concerte underground, ceea ce va doresc si domniei voastre...abonamentul, nu retetele...

cat despre hedonism, imi pedepsesc accesele de entuziasm prin forme fixe , in cheia mi
va voi rezerva un scaun, in primul rand

ma bucur ca am aflat despre aceasta plaga, ma duc sa cumpar flit poetic

rămâne cum am spus. ne înțelegem bine. eu am câte un stol cu mine și mai am și acasă câteva.

Un poem agonic, in sensul dintii al cuvintului, in lupta cu anumite manifestari ale fenomenului poetic pe care le-as numi patologice daca as sti sa le deosebesc cu precizie de cele sanatoase, dar, cum nu stiu, o sa ma multumesc cu insiruirea citorva: poezia dulceaga, liricoida, cu glasuri tremurate; poezia eterata, aseptica, refuzind virginal orice contact cu lumile sublunare; poezia neaparat frumoasa, cosmetica; poezia sobra, scrobita, gata sa intre in manuale, incheiata la toti nasturii; si, mai ales, poezia artificioasa, cliseizata, bolnava de literatura.

Cliseele sint schitate rapid, persiflate si executate sumar, cu detasare clinica: ermetismul (\"sa-l smulg din sticla aia, pur/si sa-l infig in trefla care pierde\"), tentatia melodramei (\"ca un bilet de-adio mizgalit/de-un crai batrin, pe un obraz de diva\"), frazarea gongorica (\"dar turmentez calota glaciara/tornade reci ma bintuie sonor\"), exploatarea registrului morbid ca sursa sigura de capital poetic, meteahna raspindita printre pacientii poheti (\"si-un stol intreg da semne c-o sa piara\"). Rimele accentueaza efectele parodice, cuvintele parind alese uneori doar ca sa se potriveasca, fara sa fie cerute de economia poemului. Pe drept cuvint, o ancheta a Romaniei Literare o aseza pe Noemi Kronstadt printre reprezentantii unei \"tendinte curative\" reperabile in poezia actuala (\"Starea poeziei : Noemi Kronstadt sau vindecarea poeziei de Poezie\").

Sa ne inoculam, asadar, \"Virus\"-ul, daca vrem sa avem reactii imunitare de poezie pura.

domnule vultur, pot sa va impartasesc seringa mea si daca se ia, pot spune ca impartirea n-are seaman, nici rest

cam ciudat in plin postmodernism asa o poema prafuita
e prea aglomerata
si un pic facila

Ai un stil propriu, si asta e cel mai important lucru. O exprimare simpla si informatie complexa, cu suficienta ambiguitate semantica pentru a incita lectorul sa combine ipoteze pornind de la textul tau.
Pacat ca nu postezi mai mult din ce experimentezi in racoarea camerei tale.

domnule velisar, este ciudat, nu-i asa?
ganditi-va ca virusul si lectia aferenta construiesc impreuna o sarada, care doar secundar apartin parohiei poetice si care inca mai asteapta, dupa atatea sute de accesari, o descifrare completa

multumesc, domnule pop, pentru creditul acordat si stilului si ambiguitatii si creativitatii aerului conditionat, care face minuni cand e administrat in tornade reci:)

îți poți orienta picioarele orincotro.
depinde dacă ți se bagă unde trebuie \"un stol\".
încearcă prin trifoi. anulează virușii. descoperirile științifice arată că lentilele astea rezolvă tot. depinde de ritmul genetic și de folosirea creerului. restul e bombardament

despre etica transcendetala a problemelor mentale: unde iti sta capul acolo iti merg si picioarele, sau

Noemi, ai construit un Fermecator Valurit si Valuritor. Poate ca e Vintage?

si fixez
si cu altul
si sa-l infig
si sa-l infigmi
si nociva ca un bilet
si-un stol intreg da semne

coloana
verde de
parc-as vrea
in trefla care pierde
cam rarit ca un bilet
da semne c-o sa piara

... ya setti Noemi, această strângere de stomac pe care o au poeții (dar și wannabe poets)cât și criticii contemporani atunci când citesc versuri altfel decât albe. ca să nu mai spun nimic de vânătoarea de rime (ei da, am citit pe site-ul acesta un comentariu care îi reproșa autorului că a comis o rimă - mai lipsea doar să văd scrisoarea de răspuns și abjurare a aceluiași autor. de la canossa).
De ce oare, spun eu cu vocea pițigăiată, Noemi?
A spune că e demodat e ca și cum ai spune că nu mai asculți Bach pentru că ai dat peste Deep Purple.
Nu știu, mi se pare ciudat.

Și asta cu atât mai mult cu cât eu cred în libertatea poetului de a-și alege limbajul, forma și mesajul.

So, Noemi, tardiv(fiindcă nu mă născusem încă pe site pe când domnia ta te nucai cu virușii), dă-mi voie să spun (nu serios, îmi dai voie?) că mi-a plăcut 100% poemul tău.

The rest is silence.

Al dvs.,

Adrian Dumitru