Ela Victoria Luca

tuturor celor ce au citit agale si celor ce au lasat gandurile lor, da, fiind diaristic discursul, l-am incadrat la proza, asumandu-mi si poetica lui, cam asa scriu eu cand scriu eu ”jurnal de noapte”, pulsatoriu luminaintuneric.

multumesc liviu, liviu-ioan, eugen, dorulet
ela

iată că de acum înainte chiar nu vei mai avea viață personală, poet fiind, căci soldat încă nu (și sperăm nu prea curând).

te felicit pentru acest prim curaj și de aici înainte să știi că va fi și mai greu dar poate și mult mai frumos. și să te bucuri. tare.

rog, fiindcă nu am cum, chiar nu am, ajunge anul acesta la bookfest, să pot cumpăra și eu un exemplar din volumașul tău.

la bună cale și să nu uiți exigențele acasă :)

ela

bella pentru ca ai prins un pic din magia orhideei negre si ma bucur ca vii exact acolo unde iti este rezonant.

pasa, multam ptr legatura cu mozaicul din lhasa, este ceva diarisitc, prozopoematic, da, fragmentat fiindca piese mozaicale de întunericlumină si alte cele.

ela

mulțumesc. nu, nu am cum zice ceva ce știe altcineva, cel mult intui. e bine că te poți regăsi.
ela

și cu certitudine mărturiile mai departe o vor dovedi, că și Aida, și Dan, și George vor avea o scriitură apreciată în lumea literară (ca să mă refer acum doar la ei ca autori și ai agoniei).
și lecturi bune sunt și celelalte volume de poezie și proză nominalizate, de asemenea alex și alina ologu merită citiți agale.
nu voi putea fi prezentă de sânzienele decernării premiului Euridice, dar las semn aici de apreciere și bucurie că sunt lucruri despre care vor fi multe de spus, mulți ani.

felicitări, dragilor! bucurați-vă de lucruri bine făcute mai departe!
ela

drept îi că natura umană are în ea multe din natura nonumană. si uneori uitam, chiar uitam cate ne poate invata ea, nonumana.
multam de bun semn,
ela

ioan, voi pastra drept corolar ce ai decupat din tot.
liviu, in titlu am ales carnaj fiindca imi place mie cum este muzicalitatea unui j cam frantuzit asa rostit de mine, in loc de ”giu”; in constrcutie sunt mai multe repetitii ptr anume accentuari: intelegeam/ inteles; neincrederea/neincrezatorului; omorati/ucida. am pastrat accentul asa cum a venit el. in ultimul vers strofa 1, da, o ambiguitate care poate lasa loc pt mai multe sensuri; da, singura pathetica pe care mi-o mai permit este sub acea forma, altfel nu stiu; si taurii, uf. si ei.
petrache, da, furci caudine cumva. iar efemeritatea ne este data orice am face, incercam sa lasam urme durabile, fiecare in felul sau, fiecare un ”colosseum” cumva. depinde insa ce se intampla pe scena lui, daca o ucidere sau o continuare a vietii.

multumesc, ela

perfect perceputa si a 4a.
vei alege ce da si ce nu. din ”biblioteca” aceasta. mai este una, aici inaccesibila.
multumesc si m-ai bine surprins. cam rar mi se mai intampla asta.
ela

vei reveni

multumesc:
1- ptr sesizare typo. modificasem ceva acolo si am uitat sa sterg un ”mai”.
2- ptr f buna perceptie a celor 3 pelicule
4- ptr a 4a pelicula care le leaga si sigur ai vazut-o
5- ptr ca vei revni cu lecturi inainte-inapoi, in trecutprezentviitorul acestor texte. eu te citesc de-o vreme acolo unde vad ceva scris de tine. si comentat

ela

apăi discursul vorbește despre multe deodată, mai puțin despre autorul în sine. ci despre ceva mult metamorfozat. sau o părticică a lui infimă.
despre război e și aici. al goangelor. și al fluviilor. și al peștilor. și despre treceri. și despre dragoste. da, despre ochii mei nu e vorba aici. despre păr, dar în alt sens. și așa mai departe.
mi-ar plăcea să pot susține un discurs narcisic de la început până la capăt, ca scriitură, și să scriu și o carte de eseuri în sensul lui barthes. dar nu pot promite asta. însă îs mulți autori care reușesc asta și îi admir că reușesc.
mulțu, ela

îmi amintește de \"falanga\" martei petreu, cumva, poezia asta a ta. acolo tonalitatea e mai dură, tăișul cuvântului mai ferm și mai abrupt, aici tu lași o anume îmblânzire a violenței fundamentale, o anume mișcare spre tandru, spre anticiparea liniștii, nu doar spre trăirea ei. poetica nu face decât să fie un fluture alb, așa precum liniștea, dar el, cel care scrie, știe că există mereu o lamă, cea care nu ne mai permite să numărăm. nici vii, nici morții, nici secundele. și lama aceea este cea care poate anihila chiar și litera, nu doar numărul. de aceea finalul în care ai spus \"am norc\" îmi sună mai degrabă a ieșire din imposibil decât a imposibilului numărat.

ela

discurs-vrajă, senzația că se țese o incantație, armonios derulat mesajul, în concordanță cu imagistica, în concordanță cu atmosfera, o necesitate a creației pure sau o necesitate a purificării oricărui creat, ca și cum prin logos și poetic am fi părtași la o nouă naștere a materiilor, iar zeii, dumnezeii, ciclopii, supranaturalele ființări ar fi nu proiecțiile noastre, ci lumile care nu pot exista fără noi, \"omuleții de pluș\" sau \"oameni care să ținem ușa\". cumva dincolo de \"bine și de rău\" vrea să se plaseze discursul tău aici, incluzând o etică a suferinței.
apreciez. și acum tot ce pot da este auriul.

eu găsesc f bună precizarea lui george pașa, chiar apreciez aceste momente în care cineva își asumă o autentică impresie asupra unui text, indiferent al cui.
cred că și carmen știe deja și se vede că există în latent travaliul de prelucrare a acelor părți să le spunem încă slabe. și cred că oricum sunt de folos oricui asemenea punctări care ajută la o construcție ulterioară.

scuze: dacă titlul este \"femeia labrador\", deci portretizarea este anunțată cumva de la început, conținutul textului nu merge pe linia aceasta de portretizare. și mă tot întrebam de ce mă anunță pe mine, ca și cititor, asta, dacă textul nu se învârte parcă deloc în jurul. mai degrabă era femeia delfin :)

tot discursul ar fi fost bine susținut, ptr redarea contrastelor și a contradicțiilor/paradoxurilor, dacă nu ți-ar fi scăpat inserate ici-colo câteva texturi fragile (construite intern ca atare):
- care face sex doar noaptea cu necunoscuți (evident de e cucuvea e noaptea; plus că nici nu dă plusvaloare ideii acel necunoscuți, puteau fi și cunoscuți, sensul nu este accentuat prin acel necunoscuți)
- de fapt locuiesc la casă dar spun așa să fie mai patetic (patetismul nu e redat ok prin diferența de etaj, ar fi trebuit mizat pe diferența de stare internă; mai degrabă ai redat epatarea, nu patetica)
- zeama țâșnește peste sânii dureroși de plăcere (banalizare aici, o formulare comună, sincer, care dacă ar fi fost prelucrată - intern mai întâi - ai fi găsit o metaforizare pe măsura textului)
- și atunci începe apocalipsa - aici continuarea nu redă deloc atmosfera apocaliptică; mai bine ar fi mers doar prăbușirea, colapsul; te gândești
- orice poem care-mi picură pe sâni - îh, uf, asta mi-a fost reacția; nu ai reușit erotizarea rafinată a discursului aici, ci doar un fel de teribilizare
- primul venit va fi primul iubit care-mi va sta între coapse febril - aici ai ales nepotrivit verbul \"a sta\", gândește-te de ce. nu înseamnă acum că trebuie să schimbi cu \"se mișcă între coapse\" sau mai știu eu ce și cum. ci \"statul\" acela e inadecvat, schimbă sensul ideii.

în schimb, ceva din discursul tău aici mă trimite la \"nașterea dorințelor lichide\" (ca paralelă literară asociată de mine instant), ceea ce nu spun nici că e ok, nici că nu e ok. ci doar compoziția discursului seamănă, desigur involuntar cu.

nu știu să zic de merge să continui așa, deși acest text per se este în ansamblu reușit, dar, ptr a scrie realmente așa, ca stilistică, trebe să nu se vadă elemente slab concepute în spațiul intern.

ela

cred că ai dreptate, mai ales că fiecare dintre noi are uneori momente de liniște când toate memoriile i se relevă și atunci nu mai este timp decât ptr adevăruri. mulțumesc,
ela

ale unei.

cred ca sunt deja 2 ani de cand am pus un pariu fara pariu, ca sa spun asa, ca leonard ancuta se va face cunoscut prin scriitura lui curand. da, ma asteptam sa te lansezi indeosebi prin proza. acolo ti-am vazut eu mana mai libera si mai sigura, nu la poezie, desi chiar si la poezie ai inceput de ceva timp sa trasezi spatiul bun.
cum nu voi fi in spatiile de pe langa control (clubul adica), nu voi avea cum participa la aceasta lansare. va fi o reusita fiindca cei care iti vor fi alaturi te-au citit si ai si critici colo prin preajma. as dori sa le spui curat sa iti spuna adevaruri, ca sa stii cum sa mergi mai departe. sa spargi orice falsa impresie/imagine.
si sper de asemenea ca la bookfest ed tritonic sa repete lansarea, ca sa zic asa, acestui volum, in spatiul targului de carte.

leo, multam ca mi-ai confirmat si prin acest roman ca esti un autor bun. si, sincer, greul acum incepe abia, desi deja stii asta.

ela

m-au bucurat adevaratele impliniri, marturiile vii a unei existente cu bun sens.
felicit cu inima larga autorii si tare m-as bucura dupa lectura romanului sa ajung sa vad si filmuletul, da!

ela