ELEla Victoria Luca
Verificat@ela-victoria-luca
Paris - București
„<i>”Mais le beau peut-il être triste? La beauté a-t-elle partie liée avec l’éphémère et donc avec le deuil? Ou bien le bel objet est-il celui qui revient inlassablement après les destructions et les guerres ...”</i> - Julia Kristeva”
Născută la 27 septembrie 1969, în Constanța. Debut literar în revista liceului cu poezii. Din 1997, publică eseuri și articole în reviste de specialitate, ca autor și traducător ("Psihanaliza", București; "Le Carnet Psy", Paris; "Novos olhares sobre a Gestaçao e a Criança até os 3 anos", Lisabona). - Volume de…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Colecțiile lui Ela Victoria Luca
Cronologie
Nimic nu ne face să descoperim chipul frumos al tristeții. Chiar dacă pentru asta trecem prin neîndurare. Copii, văd, dar adesea preferă să rămână cu ochii închiși, să se apere. Unii însă trăiesc și văd viața fără anestezie și fără cecitate. Mulțumesc pt semn.
Ela
Ela
Pe textul:
„portret de familie" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextMulțumesc, în portretul acesta sunt și tușe de negru, și tușe de auriu. Și multă, atât de multă tăcere îngropată. Mulțumesc.
Pe textul:
„portret de familie" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextȘtefan, de astăzi ai nivel 105. pt editare cu italice/bold/bold italic și pt inserare foto te rog să mă contactezi pe adresa din pag mea, în caz că ai probleme.
Rugămintea mea este de aucm ca:
- pozele inserate n texte să nu depășească 550 pixeli lățime
- pozele inserate în comentarii să nu depășească 300 x 300 pixeli.
Foto trebuiesc dimesnionate cu atenție înainte de a fi inserate.
Succes.
Rugămintea mea este de aucm ca:
- pozele inserate n texte să nu depășească 550 pixeli lățime
- pozele inserate în comentarii să nu depășească 300 x 300 pixeli.
Foto trebuiesc dimesnionate cu atenție înainte de a fi inserate.
Succes.
Pe textul:
„pe drum lung" de ștefan ciobanu
0 suflu
ContextAurelian, acum nu pot să nu mărturisesc f că mă uimește uneori cum mă păstrează oamneii în ei prin ceea ce scriu. tu aici ai văzut o evoluție. Da, există un fir care leagă cumva toate scrierile mele din ultimele 3-4 săptămâni, există o anume succesiune în subtil, pe care nu conștient am urmărit-o, dar care realmente se descoperă la citirea lor cronologică. Mulțumesc, voi vedea când va fi eliberarea din geometriile imposibile, mai sunt încă multe de ars.
Răzvan, tu ai esențializat aici peste limita firii mele. Eu sunt așa de simplă încât cuvintele tale, citindu-le, îmi stă inima o secundă. Și nu glumesc. Așa e ea, aritmică. :) Mulțumesc.
Ela
Răzvan, tu ai esențializat aici peste limita firii mele. Eu sunt așa de simplă încât cuvintele tale, citindu-le, îmi stă inima o secundă. Și nu glumesc. Așa e ea, aritmică. :) Mulțumesc.
Ela
Pe textul:
„o altă geometrie imposibilă" de Ela Victoria Luca
0 suflu
Contextde femeie despletind nopțile o mie, alungător de spirite, râsul cu rotocoale în jurul bărbatului, ca și cum ar fi singurul fir de care se poate prinde pentru a te ajunge, altfel fugi,alergi, cânți, zbori. :) un fel de descântec în versurile tale, ușor auzibil, ușor de tot.
Ela
Ela
Pe textul:
„râsul ăsta" de Miruna Dima
0 suflu
Contextai ști că fiecare cerșetăr își cunoaște iluziile, are un soi de demnitate a lui - și aici despre asta tu scrii - și dacă ai știi că fiecare dintre noi avem sămânța acetsui cerșetor în noi, atunci când privim alt om, atunci când îi zâmbim, atunci când scriem, când iubim, când pictăm. fiecare \"cere\" un ecou, o reverberare în celălalt, oriunde și oricine ar fi celălalt. și ce nefericiți suntem când nimic, nimeni nu este acolo spre a ne vedea, auzi, atinge, înțelege... iubi... etc.
mi-a plăcut mult
\"copii mei ar putea înota departe
cu adn-ul împrumutat
nefericit aș fi
dacă lumina s-ar opri în drum
și cerșetorii m-ar arăta cu toate degetele lor murdare
mai cerșetor decât ei
nefericit aș fi\"
(dar pune un i la copii mei)
Ochii albaștri, desigur. Și copiii?
Ela
mi-a plăcut mult
\"copii mei ar putea înota departe
cu adn-ul împrumutat
nefericit aș fi
dacă lumina s-ar opri în drum
și cerșetorii m-ar arăta cu toate degetele lor murdare
mai cerșetor decât ei
nefericit aș fi\"
(dar pune un i la copii mei)
Ochii albaștri, desigur. Și copiii?
Ela
Pe textul:
„Între mine și nenăscut" de Marinescu Victor
0 suflu
ContextNiciun cuvânt nu poate lumina mai mult decât ceea ce sufletul rostește înainte de ducerea sa. Uneori, prea timpuriu, prea crud. Niciodată nu putem înțelege, în limitele cunoașterii noastre, ce face ca un destin să fie spart în două, în plină adolescență, de boli incurabile, de moarte. Nu știm noi Legea, ne supunem. Legea aceasta divină în care unii sunt chemați atât de devreme și uneori în asemenea suferință încât noi cei rămași nu putem să nu simțim durerea și uneori o senzație - omenească - de nedrept și de crud. Împăcarea vine mult mai târziu.
Pentru Sorin, care lasă prin scrierea aceasta un memorial, pentru copila care s-o dus, pentru cei de pe poezie.ro care i-au privit ochii înainte de a i se închide, las semn de lumină.
Ela
Pentru Sorin, care lasă prin scrierea aceasta un memorial, pentru copila care s-o dus, pentru cei de pe poezie.ro care i-au privit ochii înainte de a i se închide, las semn de lumină.
Ela
Pe textul:
„Ultimul drum – Liana Iordache" de Sorin Teodoriu
0 suflu
Contextmi-au plăcut îndeosebi primele două strofe, ca și reușită poetică, în a doua e cuumva o \"aterizare bruscă\" tangențial cu versul acela prim \"că ești tu, când\" și \"c-un\" care nu îmi sună armonios, dar nici măcar aceste fisuri mici-mici în \"aripile\" lirice nu mi-au dat nicio secundă senzația de de rău de înălțime.
Pentru mine strofa miez este deosebită, de la imaginea celui \"de-al cincilea copac\" (a cincea treaptă a cerului), la simfonia trecută-n descântec spre a alunga spiritele rele, la expresia \"noaptea pene-nspicând\" care mi-a creat o imagine superbă, deja noaptea-pasăre argintie, prin furtună, mă face să vizualizez totul într-un tablou.
Iar acel \"teribil de roz\" e ca o ultimă culoare lăsată \"pilotului\", spre a-i fi de bun zbor. Așa se spune, că femeia trebie să dea pilotului, la primul său zbor, culoarea ei, să-l protejeze.
Las spre citire pe prima pagină, sper să fie bine primită.
Ela
Pentru mine strofa miez este deosebită, de la imaginea celui \"de-al cincilea copac\" (a cincea treaptă a cerului), la simfonia trecută-n descântec spre a alunga spiritele rele, la expresia \"noaptea pene-nspicând\" care mi-a creat o imagine superbă, deja noaptea-pasăre argintie, prin furtună, mă face să vizualizez totul într-un tablou.
Iar acel \"teribil de roz\" e ca o ultimă culoare lăsată \"pilotului\", spre a-i fi de bun zbor. Așa se spune, că femeia trebie să dea pilotului, la primul său zbor, culoarea ei, să-l protejeze.
Las spre citire pe prima pagină, sper să fie bine primită.
Ela
Pe textul:
„fișa de zbor (variantă)" de Adina Ungur
Recomandat0 suflu
ContextMulțumesc, da, mereu încerc să îmbin imaginea și poezia, așa cum le percep în mine. Uneori plec de la imagine, alteori de la poezia care îmi configurează o imagine și o caut în așa fel încât să se armonizeze. Mi-au plăcut întotdeauna albumele franțuzești de pictură/fotografie și poezie/gânduri. Da, sunt, așa, două lumânări arzând apropiate una de cealaltă.
Ela
Ela
Pe textul:
„o altă geometrie imposibilă" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextMa_Tei, interesant cum mă trimiți prin diverse meridiane. Ești un căutător. Mulțumesc, pentru samsara. :)
Alex, e o geometrie imposibilă nu doar din cauza lipsei punctelor cardinale, ci și din cauza imposibilei forme în acre să fie așternută și arsă femeia. Acolo unde îmi indici să reflectez, rămâne așa, fiindcă e aparent paradox. Inocența există în ambele personaje. Adică, vina, greșeala s-a dus, s-a ars, iar apa a purificat. Chiar dacă ea păstrează urma suferinței. Se spune că femeia păstrează. Chiar neștiind că știe. Mulțam pentru reflectare. Întotdeauna foarte aproape de sensurile mele.
Ela
Alex, e o geometrie imposibilă nu doar din cauza lipsei punctelor cardinale, ci și din cauza imposibilei forme în acre să fie așternută și arsă femeia. Acolo unde îmi indici să reflectez, rămâne așa, fiindcă e aparent paradox. Inocența există în ambele personaje. Adică, vina, greșeala s-a dus, s-a ars, iar apa a purificat. Chiar dacă ea păstrează urma suferinței. Se spune că femeia păstrează. Chiar neștiind că știe. Mulțam pentru reflectare. Întotdeauna foarte aproape de sensurile mele.
Ela
Pe textul:
„geometrie imposibilă" de Ela Victoria Luca
0 suflu
Contextam lăsat spre citire membrilor poezie-ro ceea ce ne propune domnul Tașcu, așa cum de altfel ne-a propus și la Deko, pe 23 iulie. Mie îmi pare interesant \"juxtalismul\", în acest moment al literaturii române când se caută un nou drum, un nou mesaj, o nouă \"țintă\", chiar și o identitate.
sper să aibă ecou.
felicit autorul pentru acest eseu.
Ela
sper să aibă ecou.
felicit autorul pentru acest eseu.
Ela
Pe textul:
„Ce este și ce ar putea fi juxtalismul?" de Valentin Tascu
Recomandat0 suflu
ContextPrimește-l așa, simplu. Uite, între timp am făcut un mozaic vizual, cu nuanța aceea de \"roșu pasional\" despre care îți scriam cred că ieri că ți-e necesar (ne este tuturor) pentru a îmbuna albul bizar ce ne cuprinde atunci când ne este teamă sau când ne prăbușim în interior de prea mulți pași peste noi.
Ela
Ela
Pe textul:
„o altă geometrie imposibilă" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextMircea, de la un bețișor de chibrit a pornit totul. nu sună rău, crede-mă. E jurnal. Nu sună rău nici în poezie, fiindcă e bine alăturat în celelalte elemente ale compoziției. Vezi și varianta poezie-vizuală, poate îți place mai mult.
Adelină, mulțumesc. Cred că singura formă dincolo de orice emisferă, aici, este os feră desfășurată elicoidal, care mă înfășoară ca un abur și nu mai știu când ard și cum. Cert este că cineva ține în mână chibritul, exact atunci când e necesar să mă simt vie.
Ela
Adelină, mulțumesc. Cred că singura formă dincolo de orice emisferă, aici, este os feră desfășurată elicoidal, care mă înfășoară ca un abur și nu mai știu când ard și cum. Cert este că cineva ține în mână chibritul, exact atunci când e necesar să mă simt vie.
Ela
Pe textul:
„geometrie imposibilă" de Ela Victoria Luca
0 suflu
Contextți-o dăruiesc, simplu. numai că mai trebuie finisată și ajustată forma. așa e cam schioapă. nu, nu nobel, măi, nob-ela. :)) mă bucur că ți-o plăcut.
Ela
Ela
Pe textul:
„geometrie imposibilă" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextȘtfe, acel mic fragment de mozaic înseamnă mult, da, mai ales într-o insomnie oranj, singurătate fără formă geometrică. Mulțam
Dana, când simți întunericul amintește-ți câtă lumină e aici, în mine.
Uite de dragul vostru am făcut o poznă, am făcut poezia dorită de voi, din acest fragment-piesă de jurnal:
acum ascunde-mă
ia trei bețișoare de chibrit
în triunghiul lor așează-mă
când aprinzi focul
nu te uita
eu știu să ard așa mută
voi privi în jurul meu
totul lent lent
când mi se va face rău
de foc
îți voi rosti numele
o singură dată
în gând
tu vei crede că este femeia
pe care ai iubit-o
ultima oară
nu te vei întoarce spre mine
vei uita și urma cenușie
îmi vei rupe într-o zi
certificatul de naștere
în alta
certificatul de renaștere
fiindcă voi veni cu numele tău
pe următoarea pagină
fără să știu nici eu
ce trup voi avea
va fi un alt centrum
din alt timp
nu știu dacă pământul
se va roti la fel
nici nu contează
vom bea din aceeași apă
ne vom privi iar inocenți
tu nu vei ști
de ce am umărul în roșu
eu nu-ți voi mai rosti niciodată
numele în gând
îți voi cere sărutul
peste urma arsurii
vei închide cercul
fără să simți
cum arzi în locul meu
chibriturile sunt
în mâna altcuiva
nu știm niciodată
când le va aprinde
sau dacă se vor strivi
sub pasul ferm
al Întrebătorului
nu mă închide
în nicio formă omenească
în nicio geometrie posibilă
acum voi prinde cheaguri de somn
fiindcă mi-e dat să trec
prin nopți fără sens
și singura busolă este în palma ta
singura care nu îmi arată
punctele cardinale
Dana, când simți întunericul amintește-ți câtă lumină e aici, în mine.
Uite de dragul vostru am făcut o poznă, am făcut poezia dorită de voi, din acest fragment-piesă de jurnal:
acum ascunde-mă
ia trei bețișoare de chibrit
în triunghiul lor așează-mă
când aprinzi focul
nu te uita
eu știu să ard așa mută
voi privi în jurul meu
totul lent lent
când mi se va face rău
de foc
îți voi rosti numele
o singură dată
în gând
tu vei crede că este femeia
pe care ai iubit-o
ultima oară
nu te vei întoarce spre mine
vei uita și urma cenușie
îmi vei rupe într-o zi
certificatul de naștere
în alta
certificatul de renaștere
fiindcă voi veni cu numele tău
pe următoarea pagină
fără să știu nici eu
ce trup voi avea
va fi un alt centrum
din alt timp
nu știu dacă pământul
se va roti la fel
nici nu contează
vom bea din aceeași apă
ne vom privi iar inocenți
tu nu vei ști
de ce am umărul în roșu
eu nu-ți voi mai rosti niciodată
numele în gând
îți voi cere sărutul
peste urma arsurii
vei închide cercul
fără să simți
cum arzi în locul meu
chibriturile sunt
în mâna altcuiva
nu știm niciodată
când le va aprinde
sau dacă se vor strivi
sub pasul ferm
al Întrebătorului
nu mă închide
în nicio formă omenească
în nicio geometrie posibilă
acum voi prinde cheaguri de somn
fiindcă mi-e dat să trec
prin nopți fără sens
și singura busolă este în palma ta
singura care nu îmi arată
punctele cardinale
Pe textul:
„geometrie imposibilă" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextMulțumesc, fraza aceea rămâne aici, în acest fragment din jurnalul literar \"mosaique din Lhasa\", care va apărea cândva. desigur, după revizuiri.
Ela
Ela
Pe textul:
„geometrie imposibilă" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextCând singura formă pe care o poți lua este tăcerea, atunci te lași arzând, măcar fumul cu parfum de migdal să rămână în urma ta, pentru alt timp. Mulțumesc.
Ela
Ela
Pe textul:
„geometrie imposibilă" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextBogdan, mulțumesc pentru încă un comentariu-radiografie a sufletului care se lasă în cuvinte. Interesant este că și eu m-am gândit la Rodin, când am văzut foto cu un portret sculptat de Mircea. Poezia mea e doar o frândtură - e drept cu multiple semnificații - din cât mi-a transmis sculptura de aici. Sculpturile lui Mircea merită mai mult decât am putut eu spune.
Cred că voi continua seria de vizuale după picturile lui Arpad și sculpturile lui Mircea, așa, din când în când câte una.
Mircea, mă bucură. Știu că foto le-am privit de mult timp, abia acum am simțit că pot scrie pe marginea unora. Felicitări pt expoziție și creație înaltă cât mai trainică și cât mai admirată.
Ramona, mulțam pentru că percepi și spiritul pietrei și duritatea cuvântului: dalta este mereu cea care scoate lumina din piatră. Nu știu cât pot face eu din cuvânt o daltă să pot scoate din mine Poezie.
Ela
Cred că voi continua seria de vizuale după picturile lui Arpad și sculpturile lui Mircea, așa, din când în când câte una.
Mircea, mă bucură. Știu că foto le-am privit de mult timp, abia acum am simțit că pot scrie pe marginea unora. Felicitări pt expoziție și creație înaltă cât mai trainică și cât mai admirată.
Ramona, mulțam pentru că percepi și spiritul pietrei și duritatea cuvântului: dalta este mereu cea care scoate lumina din piatră. Nu știu cât pot face eu din cuvânt o daltă să pot scoate din mine Poezie.
Ela
Pe textul:
„jumătate piatră" de Ela Victoria Luca
0 suflu
Contextno, amu, dacă tu vrei să fie roșu pasional din vin, apăi alegerea e a ta! că io nu mă gândisem la ceva așa de concret și așa de cu alcool. of of. no, apăi cum e prânzul deja, probabil că îți priește și vinul, mai colorează albul-palid al chipului. de\'. mai tre să stau și eu pe pământ, nu doar în nori, vorba unui amic. :)
Pe textul:
„pâine cu dimineață și dana banu" de Dana Banu
0 suflu
Context