Ela Victoria Luca

în textele următoare vă rugăm să folosiți diacritice.

Traianule, m-ai făcut așa să revăd locșorul acela și cu marfarele lui, și cu norii fumați de statui, și tot. Dar tare ar merge schimbat aici: cu_care și cu_fere(lile).
Faină imaginea cutremurelor înecate în cafeaua de dimineață. :)

Ela

lipsesc diacritice în text. vă rog corectați cu atenție. mulțumesc.

nu știu dacă e naștere din trecut sau din viitor, știu doar că este o metaforizare, o simbolizare. și dicnolo de ele, percepții interioare, transmise și retransmise din \"arborele de viață\". al meu cred că era portocal, cel puțin așa e în poezia aceasta. :) mulțumesc.

Ela

lui Emilian, fiindcă a \"traversat\" virtualul și a picat.

Mulțumesc, absența, golul, hăul sunt date spre a fi trecute, altfel nu ne-am mai înălța dincolo. Bărbat sau femeie, vedem lucrurile înlănțuite, altfel nu există continuitate. Chiar dacă în continuumul existenței există atâtea discontinuități. Am închis cercurile negre, acum hai mai departe.

Ela

Cel ced știe legendele nașterilor, resimte această \"încovoiere a coloanei la doi\", acest timp dublu împărtășit, spațiul oranj comun, cel al \"sentimentului oceanic, paradisiac\", simbiotic de a fi. Nodul primoridial, desfăcut, este prima cale deschisă spre viața infansului și continuitate a vieții materne. mUlțumesc, nu există creștere fără durere.

Ela

Întâmplarea unei dedicații din această seară m-a întors la această poezie-dedicație și am găsit cu o lună întârziere comenatriile voastre aici. Mulțumesc, Alice, pentru că poți anula sau reinventa distanța, astfel încât să atingi aproapele cu un click. Șerban, ai prins bine atmosfera camerei, numai muzica nu era atunci jazz, era doar o serată de lucru între prieteni. Și apropo de \"editori\", consultă te rog DOOM 2, modificat, unde precizează - printre foarte multe altele, că mai nou se scrie corect \"niciun, nicio\". Lucrând în domeniu editorial (nu doar pe site-uri) de nouă ani, crede-mă că am instrumentele de lucru aduse la zi. Și nu e comic deloc. :)

Ela

Desigur că ai perceput în final vârtejul apelor amniotice revărsând întru naștere. :) Mulțumesc, mă bucur că ai fost aici, copile.

Ela

scriam simultan, eu răspunsurile, tu, comentariul. da, e un strigăt de infans dintr-o nemamă fiind. și el nu va striga din jurul absenței, ci va rămân mut de va fi să fie absent. mulțumesc.

Ela

Emilian, mulțumesc fiindcă ai decojit poezia dinspre centru spre exterior și nu te-ai pierdut pe urmele nescrise ale întâmplări de a nu fi infans.

Andu, nici eu nu sunt adepta alinierilor, centrărilor, paselor etc., însă aici așa mi-a fost dat să văd și va fi singura mea poezie astfel scrisă. Asta fiindcă propria mea exigență o cere, și la vizuale vizibile și la vizuale invizibile. Gracias, pentru iarna ce va veni sper să am plină grădina cu portocali.

Val, cineva îmi spunea că uneori aduc profeții. Nu spun mai mutl decât am spus aici. Mă bucură florile de portocal, nu am văzut niciodată, niciodată în realitate, dar seamănă cu cele din visul meu de demult. Cât despre chipul orbit, oho, cât de bine sugerează imago-ul infans-ului de azi.

Cornelia, mă bucură că ai luat cu totul această poezie, cu totul în lăuntrul tău. Ea oricum era mică, mică, mică și rotundă atât cât o sămânță de liniște din mine. Mulțumesc.

Ela

da, va fi singura mea poemă așa, pântecel. fiindcă așa îi este forma poemei din cauză de infans care decojește portocale. mulțam că ai revenit, văzând.

astăzi un șe(a)rpe mov mi-a zis că ai nivel 50 de acces pe site, textele și comentariile tale vor intra automat, de aceea, îmi sâsâi șa(e)rpele acesta să (re)citești regulamentul, și să postezi texte și comentarii tot mai bune mai departe.
Succes.

Ela

portocalii sunt spre a primi. nodul dintâi e al fiecăruia dintre noi, de îl poți desface pe acesta, și portocalii vor învârti lumina. mulțumesc.

așa se scrie poezia din om. singură. ca din okeanos. așa vin cuvintele, purtătoare de metafore revelatoare, de oglinzi-spirit, reflectând lumile dinăuntru spre lumile din afară. așa se înșiră mărgăritarele stilistice, acolo unde poetul resimte și facerea, și desfacerea, deopotrivă. nimic nu rupe armoniile cuvântării poetice atunci când ceea ce rămâne viu în trăire și logos, se numește pe sine și se redă în arta de a scrie. aici e un poetic spre perfecțiune într-un ritm interior de descântec pentru a fi și a nu fi, nu hamletian, ci leovenian. pe prima pagină, un poem-despre-ființare-în-neființă.

Ela

Mulțumesc, nu știu de unde știu, simt doar acel inner child pe care îl poartă strigătul meu de încă nemamă fiind. Și dincolo de portocali, încă se aude.

Ela

Da, e o întâmpinare a unui aer de septembrie, când numele se dă dintr-o naștere în altă naștere, curgând ca un fluviu suspendat de lumină. Și atâta liniște. Mulțumesc

Ela

Mulțumesc, uneori când aerul îți lipsește chiar simți această necesitate de a fi, de a exista un născător de aer, pentru a-l putea inspira, într-o expoansiune a ființei.

Ela

nimic melodramatic în acest discurs epistolar, nimic aproape de haos, chiar dacă se înrudește prin afirmație, însă se neagă prin coerență și printr-o ordine a elementelor lingvistice care nu lasă loc de fisuri.
deosebit am apreciat \"spovedania uscăciunii\", ritualul din dobrogea așa cum e descris aici, tangențial, și înrudirea cu haosul cu ochi de fistic. fără a neglija finalul, care m-a susprins. și cred că de fapt întreaga poezie surprinde printr-o linie lirică identitară. este rar să văd cum un poet își menține identitatea nealterată. nici măcar de propria sa re-dublare. și nu doar pentru acestea, recomand, cu semnele adăugite.:)

Ela

proză scurtă bine susținută din condei de la început până la final, descrierea cvasi-comică a personajelor și a circumstanțelor, discurs \"condimentat\" în doze potrivite, o atenție la editare cum rar am găsit în paginile de proză. e un \"deliciu\" pt lector, sper să guste fără greață orice cititor când deschide prima pagină. felicitări, uneori prozatorul bate poetul Hulubei, cred că știi. :)

Ela