aqua nigra

Cred in acest jurnal al tau cu fiecare scriere care il intregeste si il poarta mai departe, spre urmatoarele scrieri pina la stringerea lor pe hirtie care va concretiza travaliul sau. Nimic nu se repeta din anterioarele file, micile reluari –doar- din planul ideilor putin se resimt si apar mereu sub alta forma inglobind un sens mai puternic si intregind ceea ce inseamna/ -si- presupune sensul, chiar daca alcatuit din fragmente, fara o linie care sa conduca demersul jurnalului (motiv central) circularitatea se resimte in sfera existentei textelor, al viabilului si fluidului lor. Nu pot sa nu spun si ca ma intrebam care ar fi textul prim din volum atunci cind acesta va fi incheiat (cu toate ca mereu il vei fi scriind) si ma gindeam la “Tandru de toamna”, la profunzimea lui simpla (nu simplista) de a deschide sensibilitatea si care aproape ca poarta rol de prolog, cel putin in viziunea mea.
Apele negre, revarsarile lor, poarta, cred, semnul vicisitudinilor la o prima interpretare insa sensul merge mai departe in subtilul nelamuririi si nestiutului de dincolo al lor care il pot purta, marcind prin sentiment concretul si rasfringindu-se ulterior in ce este dincolo de acesta. Intimitatea vocii textului este mai profunda si marcheaza mai grav continuarea jurnalului scris pina la aceasta fila, ea nefiind intima prin intimplarile proeminente asternute aici decit prin tonul, vocea si nuantele redarii interioare – o realizare majora a scrierii tale.
Frazarea este una spre musical, tonul, revenirea in sfera interioara creste si descreste subtil prin trasarea unui concret (inceputul), apoi trecerea in sinele profund si revarsarea acestuia in nuante puternice pe care le poarta, imagistic, reluind cu rolul intaririi, si in final revenirea spre inceput si dominantul accent interior.
Darius este purtator de alte valente in acest jurnal, chemarea lui intervine mai tacuta dar prezenta, continua sa fie stilpul principal, major, chiar daca mai in-departe indus si de tonalitatea scrierii a penultimului paragraf.
Mijlocul textului, “aș face din trupul tău al doilea trup al meu”, este incredibil de curat realizat; ideatic si estetic, iar interpretarile le voi lasa cititorului, dindu-le peste vreme. O extraordinara scriere.