Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

obiectele-eu

1 min lectură·
Mediu
ziua începea întotdeauna invers
obiectele-eu improvizau mișcări de supunere
devoțiuni simple definitive
ca femeile ce descopereau mâinile bărbatului sub magmă
în spate o perdea de bronz îți delimita perfect începutul
de limfa sufocantă
ți-am spus numele până când s-au ridicat toți de la masă
nu era nimeni ostil în jurul tău
însă tu mergeai după zgomotele pumnilor în cord
stăteam neclintită să nu ți se transforme numele în abur
vorbeam ca o piatră
vorbeam ca o piesă măruntă de dincolo
piesa nefolosită de mâinile bărbaților
ziua mă convinge iar de adevărul mort
nici în ultima dragoste nu se garantează nimic
în centrul durerii rămân fecundă și atât
m-am aplecat să ridic resturi din tine
le-am așezat în inima dreaptă am învelit supusă
poemele în care te nășteam fără erori de trăire
înainte să te ridici și tu de la masă
mă întrebam de ce adevărul moare întotdeauna în celălalt
064377
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
149
Citire
1 min
Versuri
21
Actualizat

Cum sa citezi

Ela Victoria Luca. “obiectele-eu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ela-victoria-luca/poezie/249282/obiectele-eu

Comentarii (6)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@aida-hancerAHAida Hancer
Daniela, se pare ca vorbele se impart in mai multe straturi de contiinta.Poemul e condus pe mai multe nivele, si asta reiese din faptul ca eul se priveste pe sine din afara propriei sfere.Un elogiu al femeii,soptit si \"agravat\" de asumarea, in acelasi timp, a lipsei.Lipseste dinamica unor culori, feminitatea discursului, acestea find inlocuite de o criza tacuta, o criza a pierderii.Ma intreb daca imaginea barbatului e o masca a celelilalte jumatati a eului \"rotund\" so astfel poemul se inchide, sau e vorba aici despre un fel de iubire care nu se traieste ci se moare, cu demnitate aproape.
Ascuns...
0
@florin-caragiuFCflorin caragiu
Văd o de-fragmentare a peisajului, o descompunere în piese emblematice ce rețin amprentele unei trăiri duse până la limita morții în celălalt, întotdeauna fecundă ...
Remarc in acest sens: \"mergeai după zgomotele pumnilor în cord\", \"stăteam neclintită să nu ți se transforme numele în abur\", \"în centrul durerii rămân fecundă\", \"adevărul moare întotdeauna în celălalt\"...

0
@ela-victoria-lucaELEla Victoria Luca
Aida, e \"touchant\" să vezi cum ești văzut, dincolo de scoarțele multiple ale realităților aparente. Da, e un rotund feminin-masculin aici, iar dragostea se trăiește și se moare simultan, fiindcă așa este cu orice clipă a noastră. Mulțumesc frumos.

Florin, defragmentarea este pentru a recompune spații interioare vitale și intens locuibile, trainic și imperturbabile, indestructibile. Fiindcă așa fragili cum suntem noi, oamneii, avem nevoie de fire de energie care să ne facă să trecem și prin adevărurile ce mor în noi. Mulțumesc mult.

Ela
0
@razvan-rachieriuRRrazvan rachieriu
Obiectele care fac parte din decorul lumii tale, le-ai personalizat și ți le-ai însușit, absorbindu-le lăuntric, până au devenit euri.
Când totul curge invers și iubirea se diluează până devine “abur”, adevărurile mor “în centrul durerii” celuilalt, iar “erorile de trăire” se ascund în spatele unei “perdele de bronz”.

0
@ela-victoria-lucaELEla Victoria Luca
În fond, ai descris exact fenomenul d eintegrare treptată a lumii în noi înșine, fluxul continuu de obiecte-eu /obiecte-celălalt/obiecte-lume, ce ne construiește și ne deconstruiește, totodată. Mulțam fain pentru această înțelegere din interior a obiectelor-totum.

Ela
0
@petrut-parvescuPPPetruț Pârvescu

felicitări pentru poem.
inspirat vers: \"ziua începea întotdeauna invers\"
cu prietenie,
p.parvescu
0