casa din nord

mi-am amintit de cortazar care in volumul Celalalt cer (la ed. Cartier, volum de nuvele) are o proza Casa cucerita, exact pe ideea ta de aici, Ela - cum interioarele inghit fiintele. Necunoscutul, inconstientul (prin motivul somnului si a incaperilor nedescoperite) sunt semnele care se intrepatrund cu mulura - casei-vieti de care vorbesti tu.

Mulțam pt paralela cu Cortazar, ideea mă \"urmărește\" de ceva vreme, am scris-o în multiple versiuni în alte texte, dar azi mi s-a limpezit mai mult ca oricând, făcând eu însămi paralele între vieți-cărți-interioare-sensuri.

Ela

nu-mi găsesc cuvintele...la tine găsesc de toate: de unde înverșunarea asta împotriva propriei dimensiuni?Fi pe pace: un suflet cald și vertical nu poate fi purtat decât în aceeași Altă direcție,
niciodată invers!Cu stimă,

Ela e în pace, sau invers. Fiindcă spre cea Altă se pregătește cea de acum, dinainte de a se întâmpla ducerea sufletului. No, așe, să scriem ami departe.

Ela

evident ca aceasta casa
care te inghite iara si iara
esti tu insati
la ferestrele de nord
unde lumina e mereu aceeasi
e lumina atelierelor pictorilor
o lumina constanta dar rece
care tine spiritul treaz
sa amorteasca nu-i ingaduie
splendida prima strofa mai ales
am sentimentul tot mai des
ca doar trecand prin pagina ta
si inca prin inca cateva
foarte putine ma intalnesc de fiecare data
cu poezia si plec de aici sarbatorit
fie sa-ti dea Dumnezeu sanatate
si sa nu incetezi niciodata sa ne iubesti
oricat de mult am gresii inaintea ta

\"mă înghite de șapte ori pe zi
mă așteaptă să îi mor între cărămizi\" minuante versuri, le voi inscrie in cartea inimii.

superba poezia ta, atata dorinta, totul pare sa se darame, sa nu existe sa fie pt a nu a mai fi. dar dorintele tale sunt doar vise efemere, casa aceea de care vorbesti e bolnava, o inima cangrenta de prea multa suferinta.

Mircea, mă bucur că ai ales prima strofă, fiindcă în acsa asta a sufletului așa m-au învățat să trăiesc/iubesc/scriu etc. Mulțam

Ioana, da, e cumva un fel de a fi prina anu fi, de dizolvare a dorințelor până la seninătatea împlinirii rostului, când ne țesem frumos viața, în \"casa\" ei. Mă bucur că ți-o plăcut, cu toată gravitatea ei, această poezie.

Ela