manuscris pentru dragoste și moarte

wow! frumoasa poezie! mi-a placut in mod deosebit strofa a doua.
am crezut că sunt pentru o clipă țărână
iar tu îmi sădești verdele
neîndurător de adânc
fir cu fir iarba mea deapănă o plecare
cortegiu de fluturi ce dispar numai joi
- în alb umbrit în alb nemaifiind - ... superb!

am riduri încă din pântec
soarele îmi iartă până și nașterea

:)

Mulțumesc pentru cum ai simțit această poezie. Da, strofa a doua conține un mesaj intens și greu pus în în cuvinte.

Ela

un manuscris de dragoste și moarte pentru Dumnezeu...în versuri pline de subînțelesuri sacre...El trece prin noi cu o \"dragoste moartă\", pentru că simțim deopotrivă apropierea și depărtarea sa...genunchiul rugăciunilor noastre începe să încolțească iarba...Dumnezeu este verdele care se așterne adânc în sufletele noastre....un manuscris care se potrivește cu ființa lui Dumnezeu: un manuscris care se intuiește,aievea,subtil....foarte frumos

o poezie scrisă cu blândețe și atentă aplecare asupra cuvântului, se vede cu ochiul liber rafinementul poezesc, țesătura subțire, aerată, mătăsoasă, are evident marca Ela Victoria Luca și asta o recomandă, nu sunt genul care să exagereze în comentarii deci ia te rog remarca mea drept una pur și simplu sinceră, e inutil să mai spun că mi-a plăcut:) dar redundantant și sincer, recunosc

Gabriela, da, e un manuscris în dialog cu Dumnezeu, într-o zi în care întâmplările se înnodau în prag de moarte, iar eu nu reușeam să le descâlcesc. Ce bine că uneori suntem auziți, oricât de departe am crede că se află Ascultătorul.

Dana, e mătasea din care îmi fac uneori voal, să îmi acopăr chipul, gândul, inima și să șoptesc a viață. Mulțumesc mult.

Ela

E toată poezia de o finețe rar întîlnită.Dacă ar trebui să citez mi-ar fi greu să aleg pentru că ficare strofă contribuie la valoarea și smnificația întregului.
\"Dumnezeu...ca o dragoste moartă...îmi adoarme în inimă\".
La strofa a doua mă regăsesc \"țărînă\". Apoi \"din căușul plînsului...am riduri ...din pîntec\" și nașterea -poezia însăși- o \"eclipsă de viață neîntîmplată\". Inspirație divină

Mulțumesc fiindcă te regăsești într-o poezie la marginea ființări, acolo unde uneori se întâlnesc oamenii pentru a-și împărtăși o pierdere, o durere, o atingere a Tatălui.

Ela

Calea urmată are mereu în fundal conștiința morții. În aceste momente viața dobîndește acea calitate,care îți permite să vezi ce se petrece în ea. Poți respira conștient atmosfera unei zile însoțitoare, atmosfera unei clipe care ar putea prefigura drumul către tămăduire. Este o variantă prin care putem scăpa de o intensă umbră netrăită și care va țipa la un moment dat printr-o formă de prezență devastatoare. Poate fi doar o iluzie a părăsirii în seama altora, o delimitare eronată a momentelor vieții. O imagine lăuntrică precum o escală de reflectare într-un moment dificil.

Un poem bun. Mi-a plăcut însă în special ultima strofă, mi se pare mai plină de emoție (am riduri încă din pîntec).

Imi plac ideile din acest text mai mult decat modul în care sunt puse ele în valoare. \"am riduri încă din pântec\" e într-adevăr un vers puternic

Gelu, pentru cum ai auzit strigătul umbrei și cum simți devastatoarea ei mișcare printr-un timp trăit până la absurd.

Liviu, emoția, da, capătă un crescendo spre final, mulțumesc pentru semnul bun.

Șerban, mulțumesc, sper să găsesc și modul de a pune în valoare și de a mă arată lumii așa, să pot ieși odată din coconul ăsta în care mi-e încă să fiu.

Ela