pre-simțire

Cea mai frumoasa poezie a ta:) am mai citit-o, si mi-a ramas in minte. As putea sa fac o intreaga simbolistica, insa nu are rost.. este o poezie pe care o citesti o simti si transmiti mai departe sentimentul. minunat prilej, 1 iunie, pentru acest text, figurinele acelea fiecare le-am avut la un moment dat eu inca le mai am de cand eram copil si chiar isi fac treaba.:)
o poezie pe cat de simpla pe atat de puternica, care ma adoarme zambind..
iar acele morti mici ma ucid, serios, imi inchipui o fetita recitand aceasta poezie, de ziua copilului, o poezie care se
auto-sustine .. foarte frumos.

ionut

pre-simțiri cumva înainte de ceasul nașterii, ce se adeveresc la intersecții temporale, atunci când privești iar în urmă trecerile. Mulțumesc. Acum, doar niște morți mici în mine.

sunt multe și fără coajă. nu știu de ce ritualul tău e neclintit, probabil să nu se miște lujerul și să ne schimbe drumul. un poem închis în micul ciclu al unei răsuflări. îmi place că nu teamă se ridică, dar poate se vor coji.

se vor coji, căci neclintită fiindu-le clipa nașterii, ele se voi înlujeri până în lumina de dicnolo de orice galben pământesc. mulțam pentru decriptare de sens, tu, drumul și o doamnă nespus de darnică. :)

un poem pre-simtit
precum o antrenare de tip spiritual-pentru a ne rafina propriul mental poate in idea unei transformari viitoare intr-un instrument fin .

\"să nu clintim clipa nașterii
vin dintr-un corp necunoscut.
privesc figurinele
pe care le strâng în brațe.
tristețea mă adoarme.
nimeni nu îmi poate spune
ce va urma.
dacă ouăle vor avea cândva
coajă.
sau figurinele astea
sunt doar
niște morți mici.\"

Pe masura ce oameniii se diferentiaza psihologic
si energiile \"subtile\" sunt diferentiate,
filamente energetice imblanzesc corpul subtil
un plan al realitatii diferit de planul fizic
Un poem de concentrare si meditatie!
:-*

ideea

Sa nu clintim clipa nasterii...] nici clipa iubirii, nici clipa mortii ci mai bine sa lasam amintirea sa doarma peste aceste clipe si sa le trezeasca doar in momentele cand inima noastra se intoarce la acea stare de inocenta. foarte frumoasa, senina, calda, poezia ta.

Neprotejata de nici cea mai elementara derma, salasluind intr-un balon de sapun... interesanta viziune ex utero asupra propriei geneze. impresioneaza inocenta \"personajului mic\" asamblata cu grotescul figurinelor vuu-duu-ritualice si cu spaima cauzata de lipsa unei carapace de protectie. E.Vi.L.... sunt aproape convins ca undeva, intr-unul din aceste diapozitive ai ascuns un cifru ce-ncuie o taina... Sunt cu ochii pe tine.

Dacă o descifrez ,îi distrug tot farmecul.Rămîn cu plăcerea că am citit un text ce mi-sa lipit de suflet.

mi s-a lipit...

Erika, pentru perceperea subtilului din aceste versuri; Cristina, pentru faptul că ai intuit că nici o clipă nu trebuie clintită, e bine să le lăsăm curgerea firească; Dmitrov, pentru că numele meu nu este E.Vi.L, ci acest nume este perceput de dvs. astfel, dincolo de D.L.-ul meu real, iar victoria nu mai este demult, tainele mele rămân tainele mele, așa cum rămân fiecăruia tainele lui; Gelu, pentru tăcerile care vin să prindă miez sub coaja cuvintelor.

Ela

Stimata poeta, nu faceam decat sa sesizez aparenta criptografica a textului dumitale. Nu sunt un aventurier de html, interesul meu pentru tainele altora se limiteaza la figurile de stil in spatele carora si le ascund. Cat despre acronimul ce mi-am permis in comentariul meu... sunt curios care v-ar fi fost reactia daca as fi reusit sa scot un An.Ge.L sau altceva, mai dulceag... Cred ca v-ati fi fermecat instantaneu.

Recunosc sportiv, numele domniei voastre nu este in nici un caz E.Vi.L, dar eu nu va chemam pe nume.

sorry, comentariul meu după cum vedeți a fost f scurt, telegrafic. nu m-a ofensat nimic, am nuanțat ceva anume, îmi pleca demult să mă joc și cu cifrele și semnificația lor, și cu culorile, sunetele și semnificația lor, și cu literele etc. de fapt, eu asta doream să vă transmit, că am înțeles, și că merg mai departe cu d.l.-ul meu, victoria nu-mi aparține. la bună citire, scuze pt telegrafismul mesajului.

Ela

Asa cum se intampla uneori la citirea unui text, imaginea prima refuza sa-si recunoasca subordonarea fata de imaginea ultima. Sensul incremeneste undeva in clipa nasterii lui. Doar asa pot sa-mi explic asocierea scrinului bunicii cu Venus cu sertare a lui Dali, care intrupeaza totodata si una dintre figurine, sau a micului personaj cu acel copil geopolitic urmarind nasterea omului nou. Intr-un cuvant, perceptia-mi suprarealista s-a transformat intr-o pre-simtire a sensului.

\"bunica ascunde în scrin
șapte ouă.\" \"eu nu înțeleg\" \"parcă aș avea\" \"coajă\"

Da, Maria, sensul încremenește în clipa nașterii sau a morții lui. Mulțumesc, mă bucură că știi cum sunt ceasurile fluide.

Ioan, atât mi-aș dori acum o coajă de lumină încât nici o apropiere de moarte să nu îmi zgudie nașterea. Mulțumesc.